ICCJ. Decizia nr. 5245/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5245/2003
Dosar nr.4371/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 249 din 14 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpata HG a fost condamnată la câte 3 ani închisoare (4 pedepse), pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la câte 5 ani închisoare (două pedepse), pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen., pentru toate infracţiunile cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu un spor de un an, în total 6 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 noiembrie 2000 la zi, s-au anulat două file C.E.C. emise la 14 aprilie şi 24 iunie 1999 şi a fost obligată inculpata să plătească despăgubiri părţilor civile şi cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpata în perioada anilor 1995 – 1999 a indus în eroare mai multe societăţi comerciale şi persoane fizice, faţă de care se prezenta a fi reprezentantă şi după ce intra în posesia mărfurilor sau a banilor împrumutaţi părăsea locul indicat drept domiciliu şi astfel nu mai putea fi depistată de partenerii de afaceri.
Prin aceste manopere inculpata a prejudiciat părţile civile cu 43.000 dolari S.U.A. şi 325.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 522 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata HG cu privire la modul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei faţă de starea sănătăţii sale, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii de înşelăciune comise (prin acte repetate, o lungă perioadă de timp şi prejudicierea părţilor civile cu valori importante), cât şi persoana sa, astfel că pedeapsa stabilită, în limitele prevăzute de legea mai favorabilă aplicabilă, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, starea de sănătate invocată putând eventual constitui, în viitor, motiv de a cere întreruperea executării pedepsei.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat, a se deduce din pedeapsă durata arestării preventive şi a fi obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata HG împotriva deciziei penale nr. 522 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatei de la 16 noiembrie 2000 la 14 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5242/2003. Penal. Art.211 alin.2. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5248/2003. Penal → |
|---|
