ICCJ. Decizia nr. 5248/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5248/2003
Dosar nr. 3444/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 457 din 8 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul L.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din aceiaşi lege.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 3 decembrie 2002, la zi.
În baza art. 17 din legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,44 grame heroină.
S-a reţinut că, în ziua de 3 decembrie 2002, inculpatul a fost depistat de lucrătorii de poliţie la intersecţia străzilor V.S. şi L.F. din sectorul 2 având asupra sa 10 doze de heroină pe care încerca să le comercializeze. Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că inculpatul era consumator de heroină.
Apelul inculpatului, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, conform deciziei nr. 392/ A din 11 iulie 2003.
Declarând recurs, inculpatul a susţinut că este numai consumator de droguri astfel că pedeapsa aplicată este mult prea severă. A solicitat reducerea substanţială a pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiţionate a executării acesteia.
Recursul nu este întemeiat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Este de precizat că inculpatul a fost prins în timp ce încerca să comercializeze cele 10 doze de heroină, iar martorii audiaţi (L.P.T. şi F.D.) au confirmat că inculpatul, pe lângă faptul că este consumator de droguri se ocupa şi de vânzarea acestora, în acest mod asigurându-şi şi doza sa periodică. Mai mult, chiar inculpatul a recunoscut prin declaraţiile date că este traficant şi consumator de droguri.
Pentru infracţiunile săvârşite, inculpatul a fost condamnat la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectându-se criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de această situaţie, o reducere a pedepsei nu ar fi posibilă decât prin recunoaşterea unor circumstanţe atenuante judiciare, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pe de altă parte, suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu este posibilă faţă de dispoziţiile art. 81 alin. (3) C. pen., care stabilesc că această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, cum este situaţia în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Întrucât alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi onorariul avocatului din oficiu, iar din pedeapsă se va deduce timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.F. împotriva deciziei penale nr. 392/ A din 11 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 decembrie 2002 la 14 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5245/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5249/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
