ICCJ. Decizia nr. 5271/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5271/2003
Dosar nr.4769/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 17 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1350/2002, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
În baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 6 decembrie 2001 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui topor corp delict.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 138.491.809 lei despăgubiri către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală.
S-a luat act că partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 171 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 5 decembrie 2001, inculpatul şi victima s-au deplasat la locuinţele unor cetăţeni din comuna Spineni unde au prestat munci în folosul acestora, ocazie cu care au servit masa şi au consumat băuturi alcoolice.
Victima R.C. ajungând în stare avansată de ebrietate a avut o discuţie contradictorie cu fratele său, inculpatul, împrejurare în care a încercat să-l lovească cu pumnii, atitudine care l-a determinat pe inculpat, după ce s-a eschivat, să aplice cu un topor, pe care îl avea în apropierea patului, o lovitură, în zona capului, provocându-i o leziune care a făcut ca victima să-şi piardă cunoştinţa.
Observând gravitatea faptei comise, inculpatul R.M., i-a relatat mamei sale cele întâmplate, după care martorului F.C., care la rândul său a venit la locuinţa acestora şi l-a determinat pe inculpat să telefoneze la salvare.
Victima a fost transportată la Spitalul nr. 1 Craiova şi supus unei intervenţii chirurgicale, astfel că momentan viaţa sa a fost salvată, din raportul de constatare medico-legală rezultând că a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, plagă cerebrală occipitală stânga, fractură cu înfundare occipitală operată şi o dilacerare durală.
Ulterior, la 5 februarie 2002, victima a decedat, din raportul de constatare medico-legală rezultând că moartea a fost violentă şi s-a datorat dilacerării cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă şi bază craniană, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, iar între leziuni şi deces, există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei, în aplicarea dispoziţiilor art. 72 şi urm. C. pen., instanţa de fond a reţinut drept criterii condiţiile concrete prin care a fost săvârşită fapta, pericolul social al acesteia şi consecinţele produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o poziţie oscilantă în timpul procesului penal şi nu are antecedente penale, precum şi atitudinea victimei faţă de inculpat în antecedente.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice judiciare, raport de constatare medico-legală privind victima, depoziţiile martorilor F.C. şi R.G., fişa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum şi declaraţiile acestuia date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, le-a avut în vedere instanţa de fond la stabilirea situaţiei de fapt, la încadrarea juridică a faptei, la individualizarea pedepsei aplicate şi soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile arătate mai sus.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată este prea blândă şi inculpatul, care a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 415 din 29 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul R.M., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează individualizarea pedepsei, se constată că acesta nu este fondat.
Astfel, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), condiţiile în care a fost comisă fapta, pericolul social concret al acesteia şi consecinţele produse, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (atitudine oscilantă, nu are antecedente penale).
Aşa încât, pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 415 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 decembrie 2001 la 18 noiembrie 2003.
Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5269/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
