ICCJ. Decizia nr. 5269/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5269/2003
Dosar nr. 4580/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 144 din 12 mai 2003, a condamnat pe inculpatul A.D., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 – art. 76 din acelaşi cod, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 239/2001, pronunţată de Judecătoria Bolintin din Vale şi a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani, în final 4 ani închisoare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, la data de 28 februarie 2003, organele de poliţie cu prilejul efectuării unui control în trafic, l-au depistat pe inculpat transportând într-un rezervor special confecţionat la autocamionul pe care îl conducea, cantitatea de circa 300 litri ţiţei, sustrasă în noaptea de 27 februarie 2003, dintr-un punct de colectare al S.C. S.P. Giurgiu, pe care intenţiona să o comercializeze.
A reţinut că prejudiciul în sumă de 2.179.052 lei a fost recuperat.
Apelul declarat de procuror, prin care s-a solicitat desfiinţarea sentinţei pentru greşita individualizare a pedepsei urmare reţinerii greşite de consecinţe atenuante judiciare a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 557/ A din 23 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Parchetul nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a atacat-o cu recurs, reluând motivul invocat prin apel şi anume reindividualizarea pedepsei prin înlăturarea circumstanţelor atenuante.
Recursul este fondat.
Examinându-se probatoriul administrat se constată că starea de fapt a fost corect reţinută în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpat este cea legală.
În raport de circumstanţele săvârşirii infracţiunii, de datele privind persoana inculpatului şi de atitudinea sa pe parcursul procesului penal, instanţele au reţinut nejustificat în favoarea acestuia circumstanţe atenuante.
La individualizarea pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se impunea a se avea în vedere că deşi prejudiciul este relativ redus, fapta a fost săvârşită de inculpat care anterior a fost condamnat tot pentru furt de combustibil, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în termenul de încercare a săvârşit un furt de acelaşi fel. Împrejurarea că prejudiciul a fost reparat nu are nici o relevanţă în cauză, deoarece inculpatul a fost depistat în timp ce transporta combustibilul sustras, iar restituirea acestuia către partea vătămată s-a făcut de organele de poliţie. Nu în ultimul rând este de observat că inculpatul perseverând în sustragerea de combustibil, a amenajat un rezervor special la autovehiculul pe care îl conduce ceea ce sporeşte pericolul concret al faptei săvârşite.
Aşa fiind, recursul urmează a fi admis şi cele două hotărâri casate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Rejudecând cauza, urmează ca circumstanţele atenuante să fie înlăturate, iar inculpatul să fie condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Se va menţine revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 239 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Bolintin Vale, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 martie 2003 la pronunţarea deciziei de faţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 557 din 23 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, privind pe inculpatul A.D.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 144 din 12 mai 2003 a Tribunalului Giurgiu numai cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuante, pe care le înlătură.
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul A.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 239 din 14 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 martie 2003 până la 18 noiembrie 2003.
Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5259/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5271/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
