ICCJ. Decizia nr. 5249/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5249/2003
Dosar nr. 4589/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 295 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi, printre alţii, inculpaţii:
C.O. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
D.G. la:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 4 ani.
S-a confiscat de la acesta 748,26 gr. cannabis.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut:
În cursul lunii iunie 2002, inculpatul C.O. a aflat că inculpatul C., care îi datora o sumă de bani, că acesta deţine o cantitate de cannabis şi în situaţia când ar găsi clienţi şi-ar reţine datoria din vânzarea acestor droguri.
Inculpatul C.O. a discutat cu condamnatul S. care i-a promis că va căuta clienţi.
La rândul său, condamnatul S. a luat legătura cu inculpatul D.G. şi împreună au căutat persoane care să cumpere cannabis.
Inculpatul D.G. a contactat o persoană cu numele „S." care i-a spus să vină în Bucureşti pentru a-l pune în legătură cu potenţiali cumpărători.
După aceasta, inculpatul D.G. i-a comunicat condamnatului S. că a găsit un potenţial cumpărător, dar că doreşte o probă pentru testare.
Condamnatul S. a luat legătura cu inculpatul C.O. care i-a spus că va lua cantitatea de cannabis de la inculpatul C.
La începutul lunii iulie 2002, inculpatul C.O. a dus cantitatea de 800 grame cannabis inculpatului C, care la rândul său a dat-o inculpatului S.
Condamnatul S. a dat „o probă" inculpatului D.G. care a dus-o în Bucureşti şi i-a înmânat-o unei persoane cu numele „T.", persoană care s-a arătat interesată de a cumpăra cu suma de 1.600 dolari întreaga cantitate.
Inculpatul D.G. a revenit în Iaşi le-a comunicat inculpaţilor C. şi S. că a găsit cumpărător şi urmează să predea drogurile la data de 8 iulie 2002 numitului „T." în municipiul Buzău.
La data de 8 iulie 2002, inculpaţii S., D.G. şi C.O., împreună cu învinuitul T., au plecat spre municipiul Buzău pentru a vinde cannabisul.
Au pus drogurile într-o pungă şi cu un taxi s-au deplasat spre această localitate.
La ieşirea din municipiul Iaşi realizând că sunt urmăriţi de organele de poliţie au aruncat cannabisul în pădure.
Ulterior condamnatul C.O. a condus organele de poliţie la locul unde aruncase cannabisul, ocazie cu care s-a descoperit cantitatea de 748,8 grame cannabis.
După identificare şi reţinerea inculpatului C.O. l-a percheziţia corporală asupra acestuia s-a mai găsit cantitatea de 0,18 grame cannabis.
S-a reţinut că activitatea inculpaţilor se circumscrie conţinutului infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 având în vedere că substanţa găsită asupra inculpaţilor se încadrează în categoria drogurilor de risc.
În favoarea inculpaţilor C. şi D.G. s-au reţinut dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere contribuţia acestora la descoperirea altor reţele de traficanţi de droguri.
De asemeni, s-a mai reţinut că activitatea desfăşurată de inculpaţi, colaborarea şi relaţionarea dintre ei, realizează şi conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen.
În termen, hotărârea a fost apelată de procuror cu motivarea că pedepsele aplicate inculpaţilor S. şi C.O. sunt prea mici faţă de pericolul social al faptelor şi de inculpaţi, toţi cu motivarea că pedepsele sunt prea mari şi că în cazul inculpaţilor D.G. şi C.O. nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere conduita lor din timpul urmăririi penale.
Prin Decizia penală nr. 343 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile formulate de parchet şi de inculpaţi.
În rejudecarea cauzei, instanţa a dispus înlăturarea prevederilor art. 64 lit. a) şi e) C. pen., pentru toţi inculpaţii.
S-a redus pedeapsa aplicată condamnatului C. de la 3 ani închisoare şi de la câte 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru toţi ceilalţi, menţinându-se starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii.
În faţa instanţei la termenul din 14 noiembrie 2003, stabilit pentru judecarea recursurilor, inculpatul C.O. a declarat, în sensul că înţelege să-şi retragă recursul.
Inculpatul D.G. a cerut admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi pe fond în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei, socotită a fi prea aspră.
Recursul inculpatului D.G. este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului expuse pe larg, rezultă că instanţa a reţinut corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi a făcut o justă individualizare a pedepsei.
Reţinând contribuţia însemnată a inculpatului în săvârşirea unei infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, poziţia sa procesuală şi starea de recidivă, pedeapsa aplicată este necesară realizării scopului preventiv educativ şi de reinserţie a inculpatului, încât reducerea pedepsei nu se justifică.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.
Va computa din pedeapsa aplicată acestui inculpat, timpul arestării preventive de la 8 iulie 2002 la zi, şi-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, Curtea, în temeiul prevederilor art. 3854 C. proc. pen., va lua act de declaraţia de retragerea recursului, formulată de inculpatul C.O., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 343 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 iulie 2002 la 14 noiembrie 2003.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.O. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe inculpatul D.G. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul C.O. la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5248/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5255/2003. Penal → |
|---|
