ICCJ. Decizia nr. 5288/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5288/2003
Dosar nr. 3962/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 15 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost admisă contestaţia la executare formulată conform art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de către condamnatul U.S., aflat în stare de detenţie, şi conform art. 36 alin. (3) C. pen., a fost scăzută din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 505 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti şi perioada de la 31 martie 1997, la 27 august 1999, executată în temeiul sentinţei penale nr. 1588/1997 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 418 din 5 mai 1998 a Tribunalului Prahova.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, a fost anulat mandatul de executare nr. 721 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Prahova şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, în sensul celor dispuse prin sentinţa penală pronunţată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că petiţionarul şi-a motivat contestaţia la executare pe considerentul că din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată prin admiterea cererii de contopire, în condiţiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se impune a fi scăzută şi perioada de la 31 martie 1997, la 27 august 1999, executată în temeiul sentinţei penale nr. 1588/1997 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 418 din 5 mai 1998 a Tribunalului Prahova, întrucât faptele sunt concurente în sensul dispoziţiilor art. 33 C. pen.
Instanţa, având în vedere şi fişa de antecedente penale, a constatat că sancţiunea stabilită prin sentinţa penală nr. 1588/1997 a Judecătoriei Ploieşti a fost executată în perioada 31 martie 1997, 27 august 1999, când a fost eliberat condiţionat şi, în consecinţă, contestaţia la executare a fost considerată ca fiind întemeiată şi admisă, ca atare.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, susţinând că aceasta este nelegală, că pedeapsa de 3 ani închisoare, la care cel în cauză a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1588 din 25 iunie 1997 a Judecătoriei Ploieşti, constituie primul termen al recidivei postexecutorii pentru faptele comise de condamnat şi pentru care a fost condamnat prin contopirea pedepselor, prin sentinţa penală nr. 505/2002 a Tribunalului Prahova, cu excepţia câtorva pedepse aplicate pentru fapte comise în anul 1996, prin sentinţa penală nr. 270/2000 a Tribunalului Prahova.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, respingerea contestaţiei la executare formulată de condamnatul U.S.
Prin Decizia penală nr. 328 din 10 iulie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchet, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
S-a motivat că, faţă de prevederile art. 36 alin. (3) combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), în cazul în care se constată că un condamnat a fost judecat definitiv, timpul executat se scade din pedeapsa stabilită prin hotărârea ulterioară şi constituie cauză de micşorare a acesteia, în sensul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârilor şi, pe fond, respingerea contestaţiei la executare formulată de condamnatul U.S., ca neîntemeiată.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Pedeapsa de 3 ani închisoare constituie primul termen al recidivei postexecutorii pentru condamnat, cu privire la faptele comise de acesta şi pentru, care a fost condamnat prin contopirea pedepselor prin sentinţa penală nr. 505/2002 a Tribunalului Prahova, mai puţin pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 270 din 14 septembrie 2000 a Tribunalului Prahova, pentru fapte comise în anul 1996.
Aşa încât, în mod corect Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 505/2002, a aplicat atât tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, contopind pedepsele aplicate pentru faptele concurente, în baza art. 36 alin. (2) C. pen., cât şi tratamentul sancţionator al recidivei, fără să scadă din pedeapsă perioada executată din pedeapsa aplicată, pentru fapta ce a atrasa recidiva, respectiv perioada cuprinsă între 31 martie 1997 şi 27 august 1999, conform art. 39 alin. (2) C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, se va casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 204 din 15 mai 2003 a Tribunalului Prahova şi, pe fond, se va respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul U.S., împotriva sentinţei penale nr. 505 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 30/2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, împotriva deciziei penale nr. 328 din 10 iulie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe intimatul condamnat U.S.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 204 din 15 mai 2003 a Tribunalului Prahova şi, pe fond, respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul U.S., împotriva sentinţei penale nr. 505 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 30/2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5286/2003. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 5301/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
