ICCJ. Decizia nr. 5309/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5309/2003
Dosar nr. 3500/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 432 din 24 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, în baza unei înţelegeri prealabile, în seara de 4 iulie 2002, în jurul orei 21,00, inculpatul C.V. a îmbrâncit partea vătămată, din spate, iar inculpatul minor C.G., apărut brusc în faţa acesteia, i-a smuls de la gât un lănţişor din aur. Apoi ambii inculpaţi au fugit şi, în aceeaşi seară, au vândut lănţişorul, cu suma de 450.000 lei, pe care au împărţit-o în mod egal.
Prin Decizia penală nr. 368 din 9 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, prin care solicită reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul care, personal şi prin apărător, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate şi reducerea acesteia.
Recursul nu este fondat.
Prima instanţă şi cea de control judiciar au reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, o situaţie de fapt corectă, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta săvârşită.
Curtea constată că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatul C.V. au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind o pedeapsă corect individualizată, raportată la pericolul social concret al faptei comise, şi la circumstanţele atenuante favorabile inculpatului.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, nu poate fi apreciată ca severă, ea constituind un minim necesar realizării prevederilor art. 52 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinite cerinţele motivului de recurs invocat, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispoziţiile cuprinse în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V., va deduce din pedeapsa de executat, timpul arestării preventive şi îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 368 din 9 iulie2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 17 iulie 2002 la 19 noiembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5305/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5311/2003. Penal → |
|---|
