ICCJ. Decizia nr. 5279/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5279/2003
Dosar nr. 2741/2002
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 10 februarie 2000, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4464/1999, în baza art. 276 alin. (4), raportat la art. 276 alin. (1) şi (3) şi art. 277 alin. (2) C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu a condamnat pe inculpatul K.S.K., la:
- 12 ani închisoare, pentru distrugere şi semnalizare falsă. În baza art. 178 alin. (2) C. pen., prin recalificarea faptei descrise în rechizitoriu a condamnat pe acelaşi inculpat la:
- 3 ani închisoare pentru ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., prin completarea calificării juridice din rechizitor, a condamnat pe acelaşi inculpat la două pedepse de:
- 2 ani închisoare, pentru ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., prin completarea calificării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe acelaşi inculpat la două pedepse de:
- un an închisoare, pentru vătămare corporală din culpă. În baza art. 38 alin. (1) din Decretul 328/1966 a condamnat pe acelaşi inculpat la:
- 5 ani închisoare, pentru părăsirea locului accidentului.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A respins cererea de înfiinţare a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Arad, şi a menţinut măsura ridicării sechestrului asigurator instituit la data de 7 august 1999, prin Ordonanţa parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, nr. 795/P/1999.
A constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Compania Naţională C.F.R., Regionala Căi Ferate Timişoara, în cuantum de 847.527.573 lei, a fost reparat integral prin plată.
A constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători, Agenţia Zonală Timişoara a fost reparat parţial prin plata sumei de 6.602.417.556 lei şi 400.000 dolari SUA şi a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părţii civile suma de 726.867 dolari, cu titlu de despăgubiri civile.
A constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Arad a fost reparat parţial prin plata sumei de 2.763.600 lei şi a obligat inculpatul în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părţii civile suma de 110.606.287 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act de tranzacţia încheiată între partea civilă P.T.I., şi asiguratul A.V.A. din Germania.
„Subsemnatul P.T.I., a declarat că:
- am citit prezentul act şi cunosc consecinţele sale;
- prin primirea sumei menţionate la pct. 1 (15.000.000 lei) nu mai am nici un fel de pretenţie, de orice natură, prezentă sau viitoare.
- prin semnarea prezentei tranzacţii, renunţ definitiv şi irevocabil la orice fel de drept, prezent sau viitor, cu privire la orice fel de despăgubiri materiale, morale, sau orice fel de cheltuieli, accesorii, rezultând din accidentul de circulaţie din data de 6 august 1999, împotriva d - lui K.S.K., şi sau a asiguratorului turc B.F., Istambul, Turcia, şi sau a mandatarilor acesteia în România."
A admis în parte cererea părţii civile D.A.L., şi a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părţii civile suma de 253.012.545 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 103.012.545 lei, cu titlu de daune materiale şi 150.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A obligat pe inculpat în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părţii civile D.A.L., pe seama minorei D.F.L., suma de 488.400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 350.000.000 lei daune morale şi 138.400.000 lei cu titlu de prestaţie globală, reprezentând pensie de întreţinere până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
A admis în parte acţiunea părţii civile R.I. şi a obligat inculpatul, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părţii civile suma de 408.710.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 400.000.000 lei daune morale şi 8.710.000 lei, daune materiale şi a constatat că prejudiciul a fost reparat în parte pentru suma de 302.500.000 lei.
A admis în parte acţiunea părţii civile P.V. exercitată în numele minorului P.A., şi a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., să plătească părţii civile suma de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi a constatat că prejudiciul este reparat în parte pentru suma de 17.500.000 lei.
A respins acţiunea părţii civile P.V., exercitată în nume propriu şi a constatat că prejudiciul a fost recuperat.
A admis în parte acţiunea părţii civile B.E., şi a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., să plătească părţii civile suma de 133.384.630 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 100.000.000 lei, daune morale şi 33.384.630 lei, daune materiale şi a constatat că prejudiciul este reparat în parte pentru suma de 20.000.000 lei.
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., să plătească părţii civile D.A.L., suma de 12.500.000 lei, iar părţii civile P.V., suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A obligat inculpatul, să plătească statului, în solidar cu partea civilă responsabilă B.F., suma de 15.000.000 lei, cheltuieli judiciare, iar din fondurile Ministerului Justiţiei, a dispus virarea în contul Baroului Arad a sumei de 200.000 lei, onorar avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa astfel, Tribunalul Arad a reţinut că:
În seara de 6 august 1999, în jurul orelor 20,00, inculpatul conducea un autoturism, înspre Arad, pe D.N. 7; datorită vitezei excesive şi a neatenţiei, inculpatul a observat cu întârziere semaforul aflat pe culoarea roşie, la o trecere de nivel peste calea ferată, astfel că, nerespectând interdicţia de a trece peste calea ferată, a pătruns în intersecţie şi a intrat în coliziune cu trenul rapid nr. 355 – 2, care circula pe ruta Budapesta – Cluj.
În urma impactului, semiremorca autoturismului a fost ruptă în două, locomotiva şi patru vagoane ale trenului au deraiat, fiind distruse aproape în totalitate, iar un autoturism Dacia 1300, proprietatea părţii vătămate P.V., a fost avariat.
În urma impactului dintre autotir şi tren au suferit leziuni părţile vătămate P.T.I. (10 – 12 zile îngrijiri medicale), R.I. (90 – 100 zile îngrijiri medicale), B.E. (70 – 80 de zile îngrijiri medicale), şi minorul P.A., aflat în autoturismul avariat al tatălui său (25 zile îngrijiri medicale).
De asemenea, după producerea catastrofei de cale ferată, victima D.G.S. a decedat, acesta fiind electrocutat la locul catastrofei, în timp ce încerca să ajute persoanele accidentate. Din raportul medico – legal, rezultând că moartea victimei a fost violentă şi că s-a datorat complicaţiilor toxico – septice, consecutiv arsurilor de gradul III – IV, pe 20%, din suprafaţa corpului, instanţa a apreciat că moartea victimei a fost cauzată de catastrofa de cale ferată, urmare impactului din tren şi autotir fiind creat câmpul cauzal în care victima a fost electrocutată, intervenţia acestuia pentru a ajuta fiind justificată în condiţiile în care, la locul catastrofei, se aflau persoane care aveau nevoie de ajutor, astfel că vor fi înlăturate susţinerile asiguratorului, potrivit cărora între moartea victimei şi catastrofa de cale ferată nu există raport de cauzalitate, victima fiind electrocutată datorită neatenţiei proprii şi nu datorită impactului dintre tren şi autotir.
După producerea catastrofei, inculpatul a fugit, acesta nefiind depistat pe parcursul procesului.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere pericolul social al faptelor, modalitatea de săvârşire, precum şi consecinţele acestora.
În cauză, partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Arad, concomitent cu constituirea de parte civilă, a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului, fără individualizarea bunurilor, întrucât în speţă; repararea prejudiciului este garantată de către Societatea de Asigurări, instanţa a respins cererea, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 163 C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 1999, a fost admisă plângerea părţii civile responsabile, B.F. şi s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator, întrucât în faza de urmărire penală, asupra semiremorcii, s-a instituit sechestrul asigurator, astfel că instanţa în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., în baza celor mai sus arătate, a menţinut măsura ridicării sechestrului asigurator luată prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 1999.
La soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Partea vătămată Compania Naţională C.F.R., Regionala Căi Ferate Timişoara, s-a constituit parte civilă în cauză pentru degradările aduse căii ferate, prejudiciul fiind integral reparat, astfel că instanţa în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a constatat repararea integrală a prejudiciului în cuantum de 847.527.573 lei.
Partea vătămată Societatea Naţională de Transporturi Feroviare de Călători C.F.R., Călători S.A. Bucureşti, Agenţia Zonală Timişoara s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul cauzat prin avarierea locomotivei şi cheltuielile adiacente generate de aceasta, în sumă de 6.602.417.556 lei, pentru această sumă prejudiciul fiind reparat; s-a constituit de asemenea parte civilă cu suma de 1.126.867 dolari SUA, suma reprezentând contravaloarea celor patru vagoane avariate, din care asiguratorul a achitat suma de 400.000 dolari SUA, acesta fiind de acord cu plata despăgubirilor, în cuantum total de 800.000 dolari, sens în care a făcut şi o ofertă către partea civilă.
Din înscrisurile de la dosar, instanţa a reţinut că valoarea de înlocuire a celor patru vagoane, avariate de evenimentul de cale ferată este de 274.040.000 HUF, calculate în moneda statului maghiar, proprietarul vagoanelor, sumă echivalentă cu 1.126.867 dolari SUA, potrivit raporturilor de paritate HUF/ dolar.
Aşa fiind, instanţa în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a constatat reparat parţial prejudiciul cauzat părţii civile Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători, Agenţia Zonală Timişoara, pentru suma de 6.602.417.556 lei, 400.000 dolari SUA, iar în baza art. 14 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3), C. civ., instanţa a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B.F., la plata către partea civilă a sumei de 726.857 dolari SUA, cu titlu de despăgubiri civile, suma reprezentând diferenţa dintre prejudiciul cauzat părţii maghiare şi suma achitată de asigurator (400.000 dolari).
Asiguratorul a achitat părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Arad, suma de 2.763.600 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţilor vătămate P.A., R.I., şi B.E., rămânând neachitată suma de 110.606.287 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei D.G.F.
Apreciind, potrivit celor mai sus arătate, că electrocutarea victimei, respectiv moartea acesteia, a fost determinată de catastrofa de cale ferată produsă din culpa inculpatului, instanţa, constatând repararea parţială a prejudiciului către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Arad pentru suma de 2.763.600 lei, în baza art. 14 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3), C. civ. a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.F., la plata către partea civilă a sumei de 110.606.287 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Partea vătămată P.T.I., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000.000 lei suma fiind achitată integral de către asigurator, sens în care a fost încheiată tranzacţia; aşa fiind în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 221 C. proc. civ., instanţa a luat act de tranzacţia încheiată între părţi.
În cauză, partea vătămată D.A.L., soţia victimei D.G.F., s-a constituit parte civilă atât în nume propriu cât şi în reprezentarea fiicei sale minore D.F.L., cu sumă totală de 140.000 mărci germane, respectiv contravaloarea acestei sume la data executării plăţii din care 102,171 mărci germane, sau contravaloarea de 1.071.545 lei, cu titlu de daune materiale, iar diferenţa de 37.829 mărci germane cu titlu de daune morale.
Potrivit concluziilor scrise depuse de partea vătămată, suma de 140.000 mărci germane, solicitată se compune din suma de 642.052.000 lei cu titlu de daune materiale şi 558.000.000 lei cu titlu de daune morale, avându-se în vedere raportul de schimb valutar marcă – leu, respectiv suma de 8.600 lei pentru o marcă germană.
Suma de 642.052.000 lei, solicitată de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile materiale, potrivit susţinerii părţii vătămate, se compune din 13.440.000 lei, reprezentând pierderile suferite pe timp de 48 zile cât victima a fost spitalizată, avându-se în vedere că aceasta realiza un venit net lunar de 2.400.000 lei şi plata unui însoţitor permanent cu 100.000 lei/ zi, suma de 90.000.000 lei, reprezentând cheltuielile cu pomenile de înmormântare, respectiv cele 9 zile, 6 săptămâni, şi un an, potrivit obiceiului locului, suma de 9.212.545 lei, reprezentând cheltuieli făcute cu înmormântarea şi priveghiul, suma de 228.000.000 lei, reprezentând aportul victimei în gospodărie până la pensionare; suma de 302.000.000 lei, reprezentând aportul victimei cu jumătate din salariu pentru creşterea şi educarea minorei până la vârsta de 25 ani.
A arătat de asemenea că suma solicitată cu titlu de daune morale se impune a fi acordată, având în vederea pierderea de neînlocuit suferită prin decesul soţului, respectiv tatălui.
În ceea ce priveşte cererea de despăgubiri civile formulată de D.A.L., în nume propriu, instanţa a reţinut că prin decesul soţului său, aceasta a suferit un prejudiciul total de 253.012.545 lei, din care 103.012.545 lei, prejudiciul material şi 150.000.000 lei, prejudiciul moral.
Astfel, în ceea ce priveşte prejudiciul material, din declaraţia martorilor audiaţi, instanţa a reţinut că pe perioada de 48 de zile cât victima a fost spitalizată, respectiv de la data catastrofei (6 august 1999), până la data decesului (24 septembrie 1999), partea vătămată a plătit o femeie cu 100.000 lei/ zi, pentru treburile gospodăreşti, în total 4.800.000 lei; din declaraţiile aceloraşi martori audiaţi, instanţa a reţinut că la înmormântarea victimei au participat foarte mulţi oameni, la masa organizată după înmormântare rămânând circa 200 persoane, meniul pentru o persoană fiind de circa 150.000 lei, rezultând o cheltuială de 30.000.000 lei; din declaraţia aceloraşi martori, instanţa a reţinut că a fost organizată pomana de 9 zile de la decesul victimei, fiind în curs de organizare pomana de 6 săptămâni, de la deces şi că la această pomană au participat circa 100 persoane, meniul fiind la acelaşi preţ, în total 15.000.000 lei pentru această pomană cheltuielile ce urmau a fi făcute şi ulterior cu pomenile de 6 luni şi de un an, totalul cheltuielilor cu pomenile făcute şi care urmau a fi făcute, 90.000.000 lei.
De asemenea, instanţă, s-a reţinut că pentru organizarea înmormântării şi a priveghiului victimei, s-au făcut cheltuielile totale de 821.545 lei, această sumă alăturată sumelor mai sus arătate, conducând la o sumă totală de 103.012.545 lei, suma reprezentând cuantumul prejudiciului material cauzat părţii vătămate.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate instanţa a apreciat că acestea sunt justificate şi a stabilit cuantumul acestora la suma de 150.000.000 lei; instanţa a apreciat că această sumă reprezintă o reparaţie morală justă pentru o femeie tânără (24 de ani), rămasă prin decesul soţului singură, cu un copil minor în întreţinere.
În ceea ce priveşte celelalte despăgubiri solicitate, respectiv aportul prin muncă a defunctului în gospodăria proprie, instanţa a apreciat că cererea nu este justificată.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanţa a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile D.A.L., şi a obligat, în solidar cu partea civilmente responsabilă, să plătească părţii civile suma de 253.012.545 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 103.012.545 lei, cu titlu de daune materiale şi 150.000 lei daune morale.
În ce priveşte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D.A.L., în reprezentarea fiicei sale, minora D.F.L., instanţa a apreciat că această cerere este întemeiată, dar nu în cuantumul solicitat pentru prestaţia globală.
Astfel, instanţa a reţinut că victima a muncit în baza unui contract de prestări servicii, realizând un venit lunar de 2.400.000 lei; cum familia victimei se compunea din trei persoane, s-a presupus că acest venit se împărţea în mod egal pentru fiecare membru de familie, rezultând că pentru creşterea minorei se aloca lunar suma de 800.000 lei.
Cum minora este născută la 18 ianuarie, rezultă că până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani aceasta ar fi beneficiat din partea tatălui său de suma totală de 138.400.000 lei (173 luni x 800.000 lei), suma ce urma a fi acordată cu titlu de prestaţie globală, reprezentând pensia de întreţinere pe seama minorei până la împlinirea vârstei de 18 ani şi nu 25 de ani cum s-a solicitat, continuarea studiilor de către minoră până la această vârstă fiind un eveniment incert şi imposibil de dovedit.
În ce priveşte daunele morale, instanţa a stabilit cuantumul acestora la suma de 350.000.000 lei, apreciind că suma acordată reprezintă o reparaţie justă, raportată la faptul că minora va creşte fără ocrotirea şi dragostea tatălui său.
Apreciind astfel, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanţa a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor mai sus arătate pentru minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Partea vătămată R.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000.000 lei, ulterior majorându-şi pretenţiile la suma de 500.000.000 lei, suma pretinsă reprezentând prejudiciul moral şi material.
Asiguratorul a achitat părţii civile, parte din suma pretinsă, respectiv suma de 302.500.000 lei, în două tranşe.
În ceea ce priveşte prejudiciul material, instanţa a apreciat că partea vătămată a probat un prejudiciu de 8.710.000 lei, suma compunându-se din venitul nerealizat ca urmare a faptului că partea vătămată se afla în concediul medical de la data producerii accidentului, respectiv suma de 8.400.000 lei, (7 luni x 1.200.000 lei lunar) şi suma de 210.000 lei plătită pentru cazarea la un hotel din Arad, partea vătămată fiind din Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a apreciat cererea ca fiind justificată şi a stabilit cuantumul acestora în sumă de 400.000.000 lei, având în vedere suferinţa fizică la care a fost supusă partea vătămată pe o perioadă de 90 – 100 zile necesare pentru vindecarea sa, şi având în vedere că partea vătămată se află în continuarea tratamentului.
Instanţa a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilă responsabilă, la plata sumei de 408.710.000 lei cu titlu de daune morale şi materiale pentru partea vătămată R.I.
Partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă pentru suma totală de 600.000.000 lei, atât în nume propriu, cât şi în reprezentarea fiului său minor P.A.
În nume propriu, partea vătămată a solicitat suma de 240.000.000 lei, compusă din prejudiciul material pentru suma de 40.000.000 lei, (30.000.000 lei, reparaţia autoturismului avariat şi 10.000.000 lei, prejudiciul cauzat de nefolosinţa autoturismului) şi 200.000.000 lei, daune morale; în numele minorului partea vătămată a solicitat suma de 360.000.000 lei, compusă din prejudiciu material (10.000.000 lei, medicamente, alimente şi controale medicale minor, 10.000.000 lei, folos nerealizat ca urmare a degradării autoturismului) şi daune morale în cuantum de 340.000.000 lei.
În ceea ce priveşte acţiunea părţii civile P.V., exercitată în numele minorului, instanţa a reţinut că s-a plătit pe seama minorului suma de 17.500.000 lei, suma plătită reprezentând plata pentru medicamente şi avans pentru daune morale (15.000.000 lei).
Din probatoriul administrat, nu s-a constatat existenţa unei probe prin care partea civilă să facă dovada cumpărării de medicamente pentru minor şi nici de existenţa vreunui prejudiciu cauzat minorului prin nefolosirea autoturismului avariat.
S-a apreciat însă de către instanţă că raportat la numărul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea minorului (25 de zile) şi la vârsta acestuia, minorul a avut de îndurat atât suferinţe de ordin psihic, cât şi de ordin fizic, astfel că a acordat suma de 100.000.000 lei daune morale.
În baza art. 14 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., instanţa a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către partea civilă P.V., în numele fiului său minor P.A., a sumei de 100.000.000 lei daune morale, constatând că prejudiciul este reparat în parte, prin plata sumei de 17.500.000 lei.
În ceea ce priveşte acţiunea exercitată în nume propriu de către partea vătămată P.V., instanţa constată că asiguratorul a achitat părţii civile suma de 17.500.000 lei, din care 12.500.000 lei pentru repararea autoturismului şi 5.000.000 lei pentru prejudiciul nerealizat ca urmare a nefolosinţei autoturismului.
Din înscrisurile de la dosar nu rezultă existenţa vreunui prejudiciu mai mare de 12.500.000 lei cât a plătit asiguratorul pentru repararea autoturismului avariat, instanţa neluând în calcul suma de 15.000.000 lei, întrucât caroseria autoturismului nu a fost avariată în întregime şi nici chitanţa neputând stabili că a făcut partea civilă această plată.
Instanţa a apreciat că partea civilă nu a avut de suferit nici un prejudiciu moral, împrejurarea că fiul său minor a fost accidentat ca urmare a evenimentului de cale ferată, nefiind de natură a acorda părţii civile daune morale în condiţiile în care s-au acordat daune morale persoanei accidentate, respectiv fiului părţii civile.
Instanţa a respins acţiunea exercitată în nume propriu de către partea civilă P.V., şi a constatat ca reparat prejudiciul.
Partea vătămată B.E. s-a constituit parte civilă iniţial cu suma de 50.000.000 lei, pe care a majorat-o ulterior la 135.000.000 lei, asiguratorul achitând părţii civile suma de 20.000.000 lei.
Instanţa a obligat pe inculpat şi partea civilmente responsabilă să plătească părţii civile suma de 133.384.830 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care daune morale 33.384.650 lei, şi a constatat că prejudiciul a fost reparat în parte cu suma de 20.000.000 lei.
Împotriva sentinţei penale nr. 46 din 10 februarie 2000, pronunţată de Tribunalul Arad, a declarat apel P.V. în nume propriu şi în reprezentarea minorului P.A. şi Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Pentru partea vătămată s-a solicitat admiterea apelului desfiinţarea sentinţei şi obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 mărci germane, reprezentând daune morale şi despăgubiri civile.
Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a criticat sentinţa pentru greşita stabilire a cuantumului despăgubirilor civile şi a daunelor morale pentru D.A, D.A.L., P.A., B.E. şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători, Agenţia Zonală Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 554 din 22 decembrie 2000 pronunţată în dosar nr. 1959/2000, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de P.V. în nume propriu şi în reprezentarea minorului P.A., împotriva sentinţei penale nr. 46 din 10 februarie 2000, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4464/1999, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250.000 lei.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca inadmisibil.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250.000 lei.
Analizând sentinţa apelată atât în raport cu cele solicitate de apelanţi cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că instanţa a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat stabilind corect cuantumul despăgubirilor civile şi a daunelor morale. Astfel pentru minorul P.A., se constată că s-a plătit deja pe seama acestuia suma de 17.500.000 lei, din care 2.500.000 lei reprezintă plata medicamentelor şi 15.000.000 lei avans pentru daune morale, iar prin sentinţă s-a stabilit suma finală de 100.000.000 lei apreciindu-se că reprezintă o justă reparaţie a prejudiciului moral suferit.
Deoarece din probatoriul administrat nu s-a constatat existenţa altei pagube, de orice natură, Curtea a apreciat că despăgubirile s-au făcut în mod corect.
În ceea ce priveşte apelul declarat de B.A.A.R. acesta a fost respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca inadmisibil. Astfel, s-a constatat că în cadrul procesului a fost obligat în calitate de parte responsabilă civilmente la plata despăgubirilor firma B.F., care nu a declarat apel în cauză, la fel nu a exercitat calea de atac a apelului Societatea de Asigurări A.V.A., fiind de acord cu despăgubirile acordate de instanţă.
Împotriva deciziei penale nr. 554 din 22 decembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosar nr. 1959/2000 au declarat recurs partea vătămată P.A. şi partea responsabilă civilmente Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) Bucureşti.
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia penală nr. 4331 din 12 octombrie 2001, pronunţată în dosar nr. 491/2001, a admis recursul declarat de partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R) Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 554 din 22 decembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara.
A casat Decizia penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de partea responsabilă civilmente B.A.A.R. Bucureşti, la Curtea de Apel Timişoara.
A respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă P.A., împotriva aceleiaşi decizii penale.
S-a stabilit suma de 300.000 lei pentru apărător din oficiu.
A obligat partea civilă P.A. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel Curtea Supremă de Justiţie a constatat că B.A.A.R. Bucureşti îndeplineşte cerinţele, prevăzute de lege pentru a reprezenta firma germană de asigurări şi deci de a avea calitate de parte responsabilă civilmente.
În ce priveşte recursul declarat de P.V., s-a constatat că instanţele în mod corect au stabilit situaţia de fapt, iar cuantumul despăgubirilor civile şi al daunelor morale reprezintă o justă reparaţie a pagubelor suferite.
Prin Decizia penală nr. 230 din 30 mai 2002, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC B.A.A.R. Bucureşti, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a apreciat că asiguratorul are obligaţia, conform Legii nr. 136/1995, de a plăti toate prejudiciile, atât materiale, cât şi morale.
Cu privire la despăgubirile acordate părţii civile P.V., a apreciat că acestea au fost corect calculate şi acordate pe o bază legală.
Referitor la necesitatea de a fi introdusă în proces societatea turcă B.F., a considerat că, fiind reprezentată în baza convenţiei, de B.A.A.R., nu se impune acest lucru.
Faţă de despăgubirile acordate SN C.F.R., instanţa de apel, de asemenea, a apreciat că acestea au fost corect calculate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea responsabilă civilmente B.A.A.R., solicitând, prin motivele scrise, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, reducerea despăgubirilor civile acordate.
A precizat că B.A.A.R. nu a reprezentat în cauză firma turcă B.F., ci doar Societatea de Asigurări A.V.A. din Germania.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.
Cu privire la solicitarea părţii responsabile civilmente recurente de a se introduce în cauză direct, în calitate de intimată parte responsabilă civilmente, societatea turcă B.F. a fost citată, în recursul de faţă, în această calitate.
În ce priveşte critica referitoare la calitatea procesuală a recurentei, instanţa supremă reţine următoarele:
Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, privind asigurările şi reasigurările din România, „drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule deţinute de persoane asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului, prin B.A.A.R., dacă sunt îndeplinite condiţiile referitoare la existenţa documentelor internaţionale de asigurare valabile pe teritoriul României şi la deţinerea numărului de înmatriculare, care să ateste existenţa asigurării convenite între B.A.A.R. şi Biroul asigurătorilor de autovehicule din ţara de origine."
Pe de altă parte, potrivit art. 54 alin. final din aceeaşi lege, în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie.
Văzând şi dispoziţiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen., în raport de textele de lege susmenţionate, se constată că o societate de asigurări dobândeşte calitatea de parte responsabilă civilmente, în temeiul dispoziţiilor art. 44 şi art. 49 din Legea nr. 136/1995.
Aşa încât, în condiţiile în care un contract de asigurare este încheiat cu scopul ca societatea de asigurări să garanteze plata despăgubirilor, aceasta din urmă dobândeşte calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, situaţie reglementată de Legea nr. 136/1995, care reprezintă cadrul special în materie.
În consecinţă, nu există nici un dubiu cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente a B.A.A.R.
Referitor la critica adusă hotărârii atacate, privind despăgubirile stabilite de instanţa de apel, Curtea constată, din examinarea actelor dosarului cauzei, că instanţele au stabilit corect cuantumul despăgubirilor civile şi al daunelor morale, reprezentând o justă reparaţie a pagubelor suferite, sumele respective fiind corect calculate şi acordate pe o bază legală.
De altfel, instanţa de fond a motivat amplu temeiul în baza căruia a calculat şi acordat despăgubirile, aşa încât nu mai este necesară reluarea acestui aspect.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate SN C.F.R., se constată că acestea au fost corect calculate, în baza probelor existente, în sensul că s-a avut în vedere valoarea vagoanelor stabilită în patrimoniul societăţii maghiare de căi ferate, care este proprietară.
În acest sens, este de observat că, se regăseşte protocolul încheiat între SN C.F.R şi M.A.V., care ţine seama de prevederile Regulamentului, pentru folosirea reciprocă a vagoanelor de călători (R.I.C.), în materie de compensare a daunelor şi de calcul a valorilor de înlocuire.
Aşa încât, prejudiciul creat s-a calculat în baza acestor probe, criticile aduse de partea responsabilă civilmente recurentă nefiind fondate nici din acest punct de vedere.
Faţă de aceste considerente în baza dispoziţiilor, prevăzute de art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, împotriva deciziei penale nr. 230 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul K.S.K. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5281/2003. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen.... → |
|---|
