ICCJ. Decizia nr. 5273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5273/2003
Dosar nr. 3204/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1151 din 26 noiembrie 2002, i-a condamnat pe inculpaţii:
1. M.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi
2. C.B. la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 din acelaşi cod.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor prevenţia de la 11 decembrie 2001 la 26 noiembrie 2002 şi a menţinut starea de arest.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul C.B. suma de 200.000 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 23 noiembrie 2001, în jurul orelor 18,50, în timp ce se aflau în staţia R.A.T.B. Bucur Obor, inculpaţii M.A. şi C.B., au observat-o pe partea vătămată G.M.G., îndreptându-se spre chioşcul de bilete cu patru bancnote a câte 50.000 lei fiecare în mâna dreaptă. Înţelegându-se să o deposedeze pe sus-numita de această sumă de bani, inculpatul C.B. s-a aşezat în spatele părţii vătămate, în timp ce inculpatul M.A. a început să o bruscheze, pentru a o determina să dea drumul la banii ce-i ţinea în mână.
Văzând că inculpatul minor nu reuşeşte să ia banii, inculpatul major C.B. a apucat partea vătămată de mână şi a început să-i descleşteze degetele, dându-i astfel posibilitatea inculpatului M.A. să smulgă bancnotele, după care au fugit.
Partea vătămată a pornit în urmărirea inculpaţilor şi cu ajutorul unui cetăţean aflat în zonă a reuşit să-l imobilizeze pe inculpatul M.A., timp în care inculpatul C.B. a reuşit să fugă.
Inculpatul minor a fost predat lucrătorilor de poliţie de la secţia 7 poliţie unde în aceeaşi seară pe baza declaraţiilor inculpatului şi a recunoaşterii din albumul foto făcută de partea vătămată s-a reuşit identificarea celui de al doilea participant la tâlhărie în persoana inculpatului C.B.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
Prin apelul parchetului, sentinţa a fost criticată ca netemeinică, apreciindu-se că în ce-l priveşte pe minor în interesul reeducării acestuia se impunea luarea unei măsuri educative şi nu aplicarea pedepsei închisorii.
Inculpaţii au criticat sentinţa ca netemeinică şi au solicitat reducerea pedepsei inculpatului major şi aplicarea unei pedepse neprivative de libertate inculpatului minor.
Prin Decizia nr. 356 din 2 iulie 2003, pronunţată de secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti apelurile parchetului şi inculpatului M.A. au fost admise, iar apelul declarat de inculpatul C.B. a fost respins, ca nefondat.
Sentinţa a fost desfiinţată în parte, a fost înlăturată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului minor M.A. şi în baza art. 104 C. pen., s-a aplicat faţă de măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, inculpaţii, în termen legal au declarat recurs. Inculpatul minor a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Apelantul inculpat C.B. a cerut casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei pe care o consideră exagerată.
Recursurile sunt nefondate.
La luarea măsurii educative, prevăzute de art. 104 C. pen., instanţa de apel a avut în vedere pe de o parte că deşi fapta comisă prezintă un pericol social ridicat, minorul a fost determinat să săvârşească fapta de către inculpatul major C.B., cunoscut cu antecedente penale, iar pe de altă parte că situaţia familială, tatăl aflat în detenţie şi mama decedată, impune pentru protecţia minorului şi pregătirea lui profesională, de a fi scos din penitenciar şi internat într-un centru de reeducare.
Prin luarea acestei măsuri, inculpatului i se creează posibilitatea de a deprinde o meserie, de a fi educat în alt mediu decât cel din penitenciar supravegheat de medici, profesori şi instructori de meserii.
A-l lăsa pe inculpat în penitenciar, aşa cum a decis prima instanţă, înseamnă ca în momentul eliberării, în lipsa unei familii (orfan de mamă cu tatăl infractor aflat în executarea unei pedepse) şi a unei meserii, inculpatul să se afle în situaţia de a săvârşi în continuare fapte penale.
Pedeapsa aplicată inculpatului C.B., orientată înspre minimul special a fost just individualizată, instanţele ţinând seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere că inculpatul a mai fost condamnat în timpul minoratului la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, că a săvârşit fapta împreună cu un minor şi a avut o atitudine refractară negând orice implicare în comiterea faptei.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează a fi respinse ca fiind nefondate.
În temeiul art. 38517 alin. II, cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenţia de la 11 decembrie 2001 la 18 noiembrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.B. şi M.A. împotriva deciziei penale nr. 356 din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 11 decembrie 2001 până la18 noiembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5271/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5279/2003. Penal → |
|---|
