ICCJ. Decizia nr. 5311/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5311/2003
Dosar nr. 3662/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 541 din 5 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti le-a condamnat pe inculpatele:
- m.g., în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia inculpatei de la 6 februarie 2002 la 5 iunie 2003 şi menţinută măsura arestării preventive.
- R.G., în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 6 februarie 2002 la 5 iunie 2003 şi menţinută măsura arestării preventive.
S-a luat act că partea vătămată G.I. nu se constituie parte civilă.
Inculpatele au fost obligate, fiecare la cheltuieli judiciare către stat şi onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 6 februarie 2002, inculpatele M.G. şi R.G., aflate în autobuzul 220 în Bucureşti, au identificat-o pe partea vătămată G.I., aflată în acelaşi mijloc de transport şi şi-au propus să o jefuiască.
În acest scop, ambele inculpate au coborât în staţia de pe str. Luică, în care a coborât şi partea vătămată, pe care au urmărit-o şi după ce s-a îndepărtat puţin au îmbrâncit-o într-un gard, unde inculpata R.G. a controlat-o în buzunare. Încercând să scape prin fugă, partea vătămată a fost lovită cu cotul de inculpata M.G. şi adusă din nou lângă gard, unde inculpata R.G. i-a sustras portofelul care conţinea acte.
Încercând să dispară, inculpatele au fost imobilizate de organul de poliţie, alertat de persoanele din zona, care au observat ce se întâmplă.
Portofelul a fost ridicat de la inculpata R.G. şi restituit părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri instanţele au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 417 din 22 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile inculpatelor, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpate, nemotivat în scris, însă susţinut oral în sensul reducerii pedepselor.
Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat de inculpate, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţe, iar inculpatele şi-au recunoscut vinovăţia.
Încadrarea juridică este legală.
La stabilirea pedepselor s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptei şi persoana inculpatelor.
Tratamentul sancţionator diferit aplicat inculpatelor este consecinţa stării de recidivă reţinută inculpatei R.G., condamnată anterior, în anii 1994 şi 1999 la două pedepse de peste 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, fiind eliberată ultima dată din penitenciar la 12 ianuarie 1999.
Reducerea pedepsei, aplicate în imediata apropiere a minimului special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, aşa cum solicită inculpatele, nu se justifică, acestea fiind, astfel cum au fost individualizate, necesare realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât nu se constată nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existenţa vreunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile inculpatelor urmează să fie respinse ca nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3857 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedepsele aplicate se va deduce timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatelor, de la 6 februarie 2002 la 19 noiembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele M.G. şi R.G. împotriva deciziei penale nr. 417/ A din 22 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate ambelor inculpate timpul arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 19 noiembrie 2003.
Obligă pe fiecare recurentă inculpată să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5309/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5345/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
