ICCJ. Decizia nr. 5301/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5301/2003
Dosar nr. 5201/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 octombrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 3121/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului D.Şt.M. cu 30 zile, de la 21 octombrie 2003 la 19 noiembrie 2003.
S-a reţinut că, prin ordonanţa nr. 2605/P/2002 din 18 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul D.Şt.M. a fost arestat preventiv pe timp de 30 zile, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, la data de 17 aprilie 2002, a fost surprins în timp ce vindea 200 litri motorină din cantitatea totală deţinută de 1200 litri motorină sustrasă din conducta magistrală Ploieşti - Bucureşti aparţinând S.C. P. S.A. Ploieşti.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate este de 7.093.685 lei.
Temeiul juridic al măsurii arestării preventive l-au constituit dispoziţiile articolului 148 lit. f) şi h) C. proc. pen.
Verificând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 160d C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi că, dată fiind gravitatea faptei comise şi persoana inculpatului, este necesară menţinerea stării de arest şi în timpul judecării apelului, pentru realizarea bunei desfăşurări a procesului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul D.Şt.M. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi punerea sa de îndată în libertate.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Ordonanţa şi mandatul de arestare preventivă au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale privind luarea măsurii arestării preventive şi garantarea dreptului la apărare al inculpatului.
Condiţiile cerute de articolul 148 alin. (1) lit. f) şi h) C. proc. pen., sunt îndeplinite, dat fiind statutul de recidivist al inculpatului, iar fapta imputată acestuia constituie o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani; având în vedere modalitatea în care inculpatul a comis fapta, valorile sociale afectate, întinderea prejudiciului cauzat S.C. P. SA Ploieşti, frecvenţa unor astfel de infracţiuni de sustragere de produse petroliere, în cauză operează şi condiţia privind pericolul pe care l-ar prezenta pentru opinia publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Aşa fiind, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aşa cum în mod temeinic şi legal a apreciat prima instanţă şi urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Şt.M. împotriva încheierii din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5288/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5305/2003. Penal → |
|---|
