ICCJ. Decizia nr. 5281/2003. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5281/2003
Dosar nr. 3261/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 24 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr. 875/2003, au fost achitaţi inculpaţii:
- N.P. de sub urmărirea comiterii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- V.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
S-a constatat recuperat în întregime prejudiciul creat părţii vătămate SC V. SA Ploieşti, care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Alba în urma examinării lucrărilor şi pieselor dosarului, a probei ştiinţifice dispuse şi efectuate în cauză printr-un raport de expertiză contabilă, care a răspuns obiectivelor determinate în considerentele deciziei de casare cu nr. 4435 din 18 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie a reţinut următoarele:
Inculpatul N.P., administrator al SC B. SRL M. a emis 2 file C.E.C. către SC V. SA Ploieşti, pentru suma totală de 151.319.040 lei la datele 4 şi 5 octombrie 1999, pentru achitarea preţului produselor petroliere, livrate societăţii.
La data de 13 octombrie 1999, inculpatul V.M., contabil la SC B. SRL M. a emis o filă C.E.C., pentru achitarea sumei de 93.421.500 lei, reprezentând cost al produselor petroliere livrate tot la SC V. SA Ploieşti.
La data emiterii celor 3 file C.E.C., SC B. SRL era beneficiara unei linii de creditare cu plafon limitat la suma de 241 milioane lei.
La data emiterii celor 3 file C.E.C., 4, 5 şi 13 octombrie 1999, exista acoperirea necesară respectiv erau resurse financiare necesare achitării lor.
Examinând extrasele de cont precum şi situaţia încasărilor şi plăţilor şi luând în considerare constatările expertului contabil V.I., Tribunalul a stabilit următoarele:
În data de 4 octombrie 1999 SC B. SRL avea disponibil în contul de disponibilităţi proprii din încasările zilei, suma de 48.000.000 lei, la care se adaugă creditul neangajat în sumă de 46.715.889 lei (241 milioane limită de credit neangajat în sumă de 194.284.111 lei, credit angajat 46.715.888 lei resursele de plată fiind de 94.715.889 lei, acoperind astfel valoarea cecului 513059 în valoare de 77.923.540 lei, cât era preţul facturii nr. 4988469 din 7 octombrie 1999.
La data de 5 octombrie 1999 SC B. SRL a avut încasări în sumă de 153.500.000 lei, la care se adaugă 40.784.111 lei linie de credit neangajată, resursele totale fiind de 194.284.111 lei faţă de valoarea cecului 513060 a cărui valoare era de 73.395.200 lei.
La data de 13 octombrie 1999 SC B. SRL avea încasări din vânzări în sumă de 233.000.000 lei (creditul angajat fiind la nivelul plafonului de 241.000.000 lei) faţă de valoarea cecului 513062, în sumă de 93.421.500 lei.
Cele trei cecuri au fost emise anterior datei de 15 octombrie 1999 data de la care societatea B. era încunoştinţată de către Agenţia M. că a intrat în interdicţie bancară.
Cecurile au fost introduse la plată de către SC V. Ploieşti abia la data de 18 octombrie 1999, când unitatea nu mai avea mijloace de plată şi astfel au fost trimise la B.N.R. ca incidente de plată, deşi trebuia prezentate băncii a doua zi după emitere.
Aspectul referitor la existenţa acoperirii cecurilor este confirmat şi de expertul contabil N.T. (expert consultant) cu referire la data emiterii cecurilor. Se mai precizează de către expertul N.T. că „sumele existente în cont la data emiterii C.E.C. - urilor erau angajate la plată însă la bancă nu au ajuns documentele în vederea decontării".
Ca atare la data emiterii C.E.C. - urilor exista acoperirea necesară, iar la data prezentării C.E.C. - ului la plată nu mai exista provizia necesară.
Potrivit alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), emiterea unui C.E.C. asupra unei instituţii de creditare sau a unei persoane ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precum şi fapta de a retrage după emitere provizia în total sau parte ori de a interzice trasul de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul obţinerii pentru sine sau altul a unui folos material şi injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului constituie infracţiunea de înşelăciune.
Elementele materiale ale laturii obiective ale infracţiunii în sensul menţionat mai sus sunt:
- lipsa acoperirii valorii C.E.C. - urilor la data emiterii;
- cunoaşterea că pentru valorificarea C.E.C. - urilor nu există provizia necesară;
- scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material şi injust;
- să existe paguba.
Dacă la momentul emiterii exista acoperirea valorilor C.E.C. - urilor este dovedită aşa cum s-a reţinut mai sus, al doilea element fiind strâns legat de primul se înţelege de la sine ca fiind dovedit. De altfel, în toate declaraţiile inculpaţilor, precum şi ale martorilor audiaţi (celor angajaţi la societatea B.) a reieşit că inculpaţii considerau că aveau acoperire necesară prin existenţa liniei creditoare la nivelul plafonului de 241 milioane lei.
Al treilea element nu este întrunit nedovedindu-se că inculpaţii, care aveau relaţii contractuale cu SC V. Ploieşti ar fi urmărit altceva decât derularea activităţii comerciale.
La momentul emiterii cecurilor exista pagubă care a fost acoperită ulterior.
În adresa nr. 3147 din 8 noiembrie 2000 a B.C.R., Agenţia M. se menţionează că prin somaţia nr. 4855 din 15 octombrie 1999 B.C.R., Agenţia M. a comunicat interdicţia bancară către SC B. SRL M.
Ca atare, la data emiterii filelor C.E.C. inculpaţii nu cunoşteau că erau în interdicţie bancară. Ori, textul legal citat face referire la o cerinţă esenţială, legată de cunoaşterea ei.
Nu se specifică în actul menţionat (cel al B.C.R. M.) perioada de interdicţie pentru B.
Din actul emis la B.N.R. Centrul Incidentelor de plăţi, reiese că, la data de 15 octombrie 1999 s-a înregistrat la CIP incidentul de plată al titularului de cont B. pentru C.E.C. refuzat la plată din lipsa totală de disponibil în cazul prezentării la plată înainte de expirare a termenului de prezentare.
Perioada de interdicţie este de 4 octombrie 1999, 20 octombrie 2000.
Este de remarcat că incidentul de plată specificat la data de 15 octombrie 1999 este ulterior emiterii cecurilor dar perioada de interdicţie se întinde şi asupra emiterii C.E.C. - urilor.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi partea responsabilă civilmente SC B. SRL.
Partea responsabilă civilmente a solicitat respingerea acţiunii civile, criticând achitarea celor doi inculpaţi de sub învinuirea comiterii infracţiunii reţinute în sarcina lor, prin actul de sesizare.
Prin motivele scrise, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a relevat, în esenţă, următoarele:
Aprecierea făcută de instanţă, potrivit căreia la data emiterii filelor C.E.C. disponibilul din contul societăţii prezintă resurse suficiente pentru acoperirea valorii C.E.C. - urilor, este nereală.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, instanţa de fond a apreciat că nici acest element constitutiv nu este realizat.
S-a contrazis acest punct de vedere invocând faptul că, din aceleaşi înscrisuri comunicate de B.C.R. M. privitoare la situaţia încasărilor şi plăţilor făcute de societatea inculpaţilor în intervalul 4, 20 octombrie 1999, rezultă clar că, deşi ulterior emiterii C.E.C. - urilor, a existat posibilitatea achitării contravalorii produselor petroliere, pentru care au fost emise, inculpaţii nu au înţeles să facă plata şi să stingă debitul către SC V. SA Ploieşti, decât mult mai târziu, după începerea cercetărilor în cauză.
Aşa încât, s-a apreciat că a fost clară intenţia inculpaţilor de a nu plăti marfa cumpărată, oferind furnizorului nişte titluri de valoare formale lipsite de acoperire.
Prin Decizia penală nr. 212 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi SC B. SRL M., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat apel partea responsabilă civilmente SC B. SRL M., cu sediul în localitatea M., judeţul Tulcea, fără a motiva în scris şi fără a se prezenta la termenul de judecată a recursului pentru a-l susţine oral.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat întrucât nu are obiect.
Astfel, prin Decizia atacată şi sentinţa pronunţată la instanţa de fond partea responsabilă civilmente nu a fost obligată la despăgubiri, iar pe latura penală nu poate ataca hotărârile pronunţate în cauză.
Aşa încât, partea responsabilă civilmente nu are motive de recurs prevăzute de lege, urmând a fi respins recursul declarat de aceasta, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC B. SRL M., împotriva deciziei penale nr. 212 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpaţii N.P. şi V.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5279/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5286/2003. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
