ICCJ. Decizia nr. 5482/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5482/2003
Dosar nr. 2385/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 18 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, au fost condamnaţi, între alţii, inculpaţii:
- D.D.M. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., şi la un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art.34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei.
- A.A.D. la 11 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1776/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi s-a dispus ca inculpatul să execute în total 14 ani închisoare. Conform art. 64 lit. a) şi b) C. pen., s-au interzis inculpatului dispoziţiile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a computat din pedeapsă, durata arestului preventiv.
Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpaţi cantitatea de 0,27 gr şi 6 comprimate metadonă.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în luna ianuarie 2002, la locuinţa inculpatei D.D. s-a efectuat percheziţie, ocazie cu care s-au găsit substanţe stupefiante.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că, substanţele stupefiante ambalate în pungi conţineau heroină, din care 4 doze aparţineau inculpatului A.A.D., iar două doze inculpatei.
S-a mai constatat că cele 12 pastile ridicate din locuinţa inculpatei conţineau substanţă ce face parte din tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000.
Din probele administrate în cauză, rezultă că ambii inculpaţi consumau stupefiante şi se ocupau împreună de comercializarea acestora. Din declaraţiile lor rezultă că la comercializarea a 20 de doze de stupefiante le revenea o doză pentru consum propriu. Mai rezultă că, această comercializare se făcea în apartamentul în care inculpaţii locuiau împreună.
Inculpata a recunoscut faptele astfel cum au fost reţinute, iar inculpatul A.A.D. a recunoscut numai consumul de droguri.
Apărarea lui a fost respinsă, avându-se în vedere declaraţiile coinculpatei şi ale martorilor audiaţi în cauză.
Prin Decizia penală nr. 248 din 8 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Inculpata D.D. critică hotărârile pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, iar inculpatul A.A.D. susţine că nu a comis infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ci numai pe aceea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege, iar în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Motivele de casare invocate de inculpaţi sunt cele prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Din probele administrate în cauză, declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, procesul-verbal de percheziţie şi concluziile constatării tehnico-ştiinţifice, rezultă neîndoielnic că ambii inculpaţi, care locuiau împreună, se ocupau cu comercializarea drogurilor. Mai rezultă că ambii erau consumatori de droguri.
Instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la individualizarea pedepselor, au avut în vedere împrejurările de atenuare a răspunderii penale a inculpatei, dar şi faptul că inculpatul A.A.D. este recidivist şi că faţă de el nu există circumstanţe atenuante, el având o conduită nesinceră în cursul procesului penal.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile şi va obliga pe fiecare recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii A.A.D. şi D.D.M. împotriva deciziei penale nr. 248 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2002 la 26 noiembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5656/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 5508/2003. Penal. Art.289 c.pen. Recurs → |
|---|
