CSJ. Decizia nr. 557/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.557/2003
Dosar nr.4827/2002
Sedinţa publică din 5 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.N.V.împotriva deciziei penale nr.634 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu .
Au lipsit: intimatele părţi vătămate P.F., F.T. şi F.E.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului , casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just individualizată.
Inculpatul declară că lasă soluţia la aprecierea instanţei .
CURTEA
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrăriledosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.92/18.06.2002, Tribunalul Teleorman, în baza art.211 al.2 lit.b şi al.21 lit.a,b,c Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c, art.74 şi 76 lit.b Cod penal, art.80 Cod penal a condamnat pe inculpatul D.N.V. la 3 ani închisoare.
În baza art.211 al.2 lit.a,b şi al.21 lit.b şi c Cod penal cu aplicarea art.74,76 lit.b Cod penal şi art.80 Cod penala condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. aşi b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatulO.I.M. ,la 1 an şi 8 luni închisoare, în condiţiile art.71 şi 64 Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.26 , raportat la art.211 al.2 lit.b şi al.21 lit.a,b,c , art.99, şi art.74-76 Cod penal.
S-a luat act că părţile vătămate P.F., F.T. şi F.E. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că , în noaptea de 4/5 mai 2002,inculpaţii, în jurul orelor 5,00 dimineaţa, prin forţarea porţii au pătruns în curtea părţii vătămate P.F., apoi inculpatulD.N.V. a bătut la uşa casei, a intrat în casă şi prin ameninţare i-a luat părţii vătămate suma de 202.000 lei.
În tot acest timp, inculpatul minorO.I.M. i-a asigurat paza .
S-a mai reţinut, de asemenea, că inculpatul D.N.V. purtând o cagulă spre a nu fi recunoscut – în aceeaşi noapte – a pătruns în dormitorul părţilor vătămate F.T. şi F.E. şi prin ameninţare cu moartea le-a luat 60.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, inculpaţii au declarat apel, solicitând redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr.634 din 15 octombrie 2002 , pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi cu motivarea că pedepsele aplicate respectă dispoziţiileart.72 Cod penal.
In termen legal, împotrivahotărârilor de mai sus a declarat recurs numai inculpatul D.N.V., care în esenţă, a susţinut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, solicitând reducerea lor.
Critica se încadrează în dispoziţiile cazului de casare prevăzut de art.3859 al.1 pct.14 Cod procedură penală, dar recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În cauză ,instanţele au stabilit pedepse sub limita minimă legală, prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor prevăzute de art.74 Cod penal, deşi acesta a comis, împreună cu un minor, două infracţiuni calificate de tâlhărie.
Dar, la individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere nu numai multiplele circumstanţe agravante în care s-au produs faptele, dar şi datele personale ale inculpatului,ceea ce ar fi lipsa antecedentelor penale,conduita procesuală sinceră.
În acest context nu se constată motive care să justifice o altă coborâre a pedepselor aplicate până la limita prevăzută de art.76 lit.b Cod penal , deoarece s-ar încălca atât prevederile art.72 Cod penal, cât şi ale art.52 Cod penal.
Examinând şi potrivit art.3859 al.3 Cod procedură penală hotărârile recurate nu se constată nici alte motive de casarecare luate în considerare dinoficiu să conducă la casare în calea de atac a inculpatului.
În consecinţă, nefiind constatate motive de casare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod penal, recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat .
În baza art.38517 al.4 Cod procedură penală combinat cu art.88 Cod penal se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.
Conform art.192 al.2 Codprocedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.V. împotriva deciziei penale nr.634 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti,Secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 mai 2002 la 5 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 556/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 564/2003. Penal.. Recurs în anulare → |
|---|
