CSJ. Decizia nr. 569/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.569/2003
Dosar nr.5168/2002
Sedinţa publică din 5 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr.736/A din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat N.I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul declară că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul a solicitat admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.818 din 16 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală s-a respins, ca nefondată, cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul G.I.
Prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr.1613 din 26 iunie 2002, pronunţată de JudecătoriaSectorului 5 Bucureşti în dosarul nr.4867/2002 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privindpe condamnat în favoarea Tribunalului Bucureşti, care este instanţa corespunzătoare în grad, competentă material.
Condamnatul G.I., prin cererea formulată, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.64 din 19 martie 2001 a Tribunalului Suceava, definitivă prinDecizia penală nr.89 din 25 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava, invocând motive familiale.
S-a mai constatat că acesta nu a făcut dovada existenţeiunor împrejurări speciale, în sensul art.455 Cod procedură penală, raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru acesta sau familia sa.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul susţinând că are de rezolvat situaţia juridică a locuinţei sale.
Prin Decizia penală nr.736 din 12 noiembrie 2002 s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat cu motivarea că, împrejurareainvocată nu face parte din cazurile prevăzute de lege.
In termen legal, condamnatula declarat recurs împotriva hotărârilor de mai sus, susţinând, în esenţă, următoarele:
- se impune întreruperea executării pedepsei, deoarece are de rezolvat situaţia juridică a unei locuinţe, aceasta cu atât mai mult, cu cât, se află în executarea uneiprelungiri la liberarea condiţionată.
Critica formulată se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.171 Cod procedură penală, dar se constată că,în cauză, instanţele au dato rezolvare cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, conformlegii.
Este adevărat că, potrivit art.455 Cod procedură penală raportat la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală se poate dispune întreruperea executării pedepsei şi atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Imprejurarea invocată de recurent - referitoare larezolvarea unei probleme juridice privind o locuinţă – nu poate ficalificată în sensul legii – o împrejurare de naturăsă producă consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa şi să poată conduce la admiterea cererii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât condamnatul se aflăaproape de momentul liberării condiţionate.
Cum în cauză, instanţeleau respectat dispoziţiilelegii în soluţionarea cererii de întreruperea executării pedepsei formulată de condamnat şi cum nu se constată nicialte motive de casare, urmare a examinării hotărârilor potrivit art.3859 alin.3 Cod procedură penală, în temeiul art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, recursul declarat de condamnatse va respinge, ca nefondat.
Recurentulcondamnatvafiobligatlacheltuieli judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGI.
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr.736/A din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariulpentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 565/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | CSJ. Decizia nr. 570/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
