CSJ. Decizia nr. 581/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.581/2003
Dosar nr.1719 /2002
Sedinţa publică din 6 februarie 2003
La 14 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul N.G., împotriva deciziei penale nr.88 din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea dindata de 14 ianuarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 28 ianuarie şi 6 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.769 din 6 decembrie 2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a condamnat, printre alţii, pe inculpatul N.Gh., la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art.246 din Codul penal, raportat la art.2481, cu referire la art.258 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.71 şi ale art.64 din Codul penal.
In temeiul art.65 alin.2 din Codul penal, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei.
Pe latură civilă, s-a luat act că părţile vătămate SC „P” SA Ploieşti şi SC „S.R.” SA Câmpina, nu s-au constituitpărţicivileîn cauză şi s-a constatat că prejudiciile cauzate acestor societăţi au fost recuperate.
Totodată, s-a admis, în parte, acţiunea civilă a SC „T” SA Constanţa şi în temeiul dispoziţiilor art.14, raportat la art.346 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu coinculpatulM.G. (condamnat în aceeaşi cauză), a sumei de 6.796.527.229 lei cu titlu de despăgubiri civile.
In temeiul art.445 din Codul de procedură penală, s-a dispus anulareaînscrisurilor falsificate, respectiv filele CEC „barat A 03500003481”, „barat A 03500003482” şi „barat A 03500003488”.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 20 iulie 1998, SC „P” SA Constanţa, în calitate de vânzător şiSC „T” SA Constanţa, în calitate de cumpărător, au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr.319, obiectul acestuia constituindu-l livrarea cantităţii de 6000 tone motorină, la preţul de 3.366.446 lei/tonă.
La rândul său, societatea comercialăcumpărătoare, reprezentată şi de N.Gh., director economic a încheiat cu SC „C.I.” SRLun contract de vânzare-cumpărare, în cadrul acestuia obligându-se să livreze 12.000 tone motorină până la sfârşitul anului 1998.
O parte din cantitatea de motorinălivrată în cadrul contractului nr.319/1998 (2021 tone) a fost nelivrată de cătreSC „T”SA Constanţa către beneficiaraSC „C.I.” SRL la 27 iulie 1998, întocmindu-se factura nr.0431890 în valoare de 6.725.020.711,24 lei.
Având asupra sa fila CECA 0300003488 semnată şi ştampilată în alb, şi cunoscândcă în contul bancar deschis la S.C. „W.B.” Arad – SucursalaBucureşti nu are disponibil, administratorul societăţii cumpărătoare s-a întâlnit cu N.Gh. căruia i-a dat respectiva filă CEC, acesta completând-o şi semnând-o la rubrica „girant pct.2”, deşi documentul în cauză nu era emis de societatea cumpărătoare din contractul perfectat, respectiv SC „C.I.” SRL.
Inculpatul N.Gh., ulterior, i-a comunicat directorului general al societăţii al cărui director economic era el, că fila CECîn cauză nu provenea de la societatea cumpărătoare, cel dintâi dându-i dispoziţie să„rezolve situaţia”.
Ca urmare, reprezentantul societăţii cumpărătoare i-a remis lui N.Gh., o altă filă CEC, cu aceeaşi valoare – 6.796.527.229 lei.
Având asupra sa ambele file CECamintite, N.Gh., la datascadenţei,respectiv17 august1998s-adeplasatlaBanca Română de Dezvoltare – Sucursala Constanţa, cu intenţia de a înainta spre decontare unadintre ele.
Lucrătorul bancar, verificându-i cele două file CEC, i-a comunicat inculpatului că acestea întrunesc condiţiile de formă impuse de normele specifice şi că fila CEC primă, avusese scadenţa cu două zile mai devreme decât cea de-a doua, emisă de societatea cumpărătoare.
In aceste condiţii, deşi potrivit clauzelor contractuale, N.Gh., era obligat să utilizeze doar instrumente de plată emise de partenerul decontract, el însă a introdus filaCECA barat 03500003488, aceasta fiind a unei societăţi cu care nu avea încheiat raport contractual.
Unitatea bancară, la data de 21 august 1998, a refuzat plata filei CECpentru „lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, CEC aparţinând unui set de instrumente ce a fost retras din circulaţie”, aspect ce ulterior a fost confirmat şi prin adresanr.81/12 ianuarie 1999 a băncii trăgătorului (filele 136-161 dosar urmărire penală).
Impotriva sentinţei, inculpatul N.Gh., a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr.88 din 5 martie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat deinculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul adeclarat recurs, motivul invocat fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit a vinovăţiei sale în opinia recurentului impunându-se restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru completarea urmăririi penale, sens în care va aduce probenoi ce-i vor reliefa nevinovăţia.
Aceste probe, în principal, astfel cuma dezvoltat recurentul, sunt legate deSC „S.G.” SA, „Hassan Comimpex” SRL, numiţii T.S., A.F. şi „inginerii financiare” susţinut a fi fost săvârşite de cei doi şi persoanedin societăţile comerciale ai căror acţionari erau, faţă de care, ulterior anului 1998, diferite instanţe au pronunţat hotărâri civile şi penale, precum şi o eventuală expertiză care să stabilească răspunderea lor contractuală.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.246 din Codul penal, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă din fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuosşi prin aceasta cauzeazăo vătămare intereselor legale ale unei persoane...
Art.258 din Codul penal prevede că dispoziţiile art.246 – 250 privitoare la funcţionarii publicise aplică şi celorlalţi funcţionari...
Pe de altă parte, conform art.317 din Codul de procedură penală, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei...
Raportând, la cauză, aceste texte de lege, se reţine că SC „T” SA Constanţa, la data săvârşirii faptei de către inculpat, membrul al echipei manageriale în calitate de director economic (fila 236 dosar urmărire penal), avea ca acţionar majoritar (95,5%), Fondul Proprietăţii de Stat.
Directorul economic, conform fişei postului întocmită în baza Regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, cât şi contractului echipei de management, avea, printre alte atribuţii, „coordonarea serviciului financiar, analize economice, contabilitate, angajarea patrimoniului societăţii în relaţiile cu orice fel de terţ, răspunzând pentru modul în care acesta este gestionat...”
Inculpatul, director economic al SC „T” SA Constanţa, parte contractantă în raporturi comerciale, semnând ca „girant 2” un instrument de plată care nu emana de la cocontractant, neîncasareasumei ca urmare a neîndeplinirii, cu ştiinţă, a îndatoririlor sale de serviciu, a cauzat vătămarea intereselor legale ale societăţii.
Fapta sa prezintă toate trăsăturile obiective ale infracţiunii prevăzutăde art.246 din Codul penal, raportat la art.2481, cu referire la art.258 din acelaşi cod. El, prin angajarea, ilegală, a unei modalităţi de plată necontractate, utilizarea unui CEC, provenit de la o societate cu carenu avea încheiat un contract documentcompletat şi semnat ca „girant 2”, deşi cunoştea că nu provine de la un contractant, cât priveşte rezultatul, pentru existenţa infracţiunii este indiferent dacă faptaa generat direct rezultatul sau dacă ea a concurat cu alte cauze la producerea acestuia. Existenţa laturii subiective sub forma intenţiei indirecte: inculpatul şi-a reprezentat posibilitatea ca neîndeplinindu-şi, cu ştiinţă, îndatoririle de serviciu, a acceptat producerea rezultatului păgubitor odată ce a sesizat că fila CEC era emisă de o societate cu care nu avea relaţii contractuale, dar, totuşi, a utilizat-o.
Sub acest aspect deci, instanţele au stabilit o situaţie de fapt corectă, vinovăţiainculpatului fiind probată.
Motivul de recurs vizând restituirea dosarului la parchet, bazat pe aşa-zise probe noi, care nu au legătură cu cauza, nu este fondat.
Dar, în ce priveşte pedeapsa aplicatăinculpatului, 3 ani şi 6 luni închisoare, aceasta, deşi a fost stabilită prin considerarea, astfel cum prevedeart.72dinCodulpenal,apericoluluisocialalfaptei, cauzatoare de un prejudiciu mare (aproximativ7 miliarde lei la nivelul anului 1998), nu s-a acordat suficientă semnificaţie împrejurărilor în care s-a comis fapta, respectiv pe fondul derulării unor activităţi comerciale, precum şi persoaneiinculpatului, fără antecedente penale.
Având în vedere aceste ultime două criterii de individualizare, precum şi prevederile art.52 din Codul penal care stipulează că pedeapsa este o măsurăde constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, se reţine că acesta poate fi atins şi prin dispunerea suspendării executării pedepsei, sub supraveghere, în cauză fiind îndeplinite, cumulativ, toate condiţiile prevăzute în art.861alin.1 lit.a, b, c din Codul penal.
Pentru acest considerent, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art.38515pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul N.Gh., împotriva deciziei penale nr.88 din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr.769 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art.861 din Codul penal, cu aplicarea art.13 din acelaşi cod, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului N.Gh.,pe durata termenului de încercare de 8 ani şi 6 luni, în condiţiile art.862 din Codul penal.
În baza art.863 alin.1 din Codul penal pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte în prima zi de marţi a fiecărei luni, la organul de poliţie de la locul de domiciliu;
b) să anunţe, în prealabil, organului de poliţie desemnat, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) săcomuniceinformaţii denaturăaputeaficontrolate mijloacele lui de existenţă.
În baza art.359 din Codul de procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii de o zi, din data de 5 octombrie 1998.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 570/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 587/2003. Penal → |
|---|
