ICCJ. Decizia nr. 5723/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5723/2003
Dosar nr. 4455/2003
Şedinţa publică din 5 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 740 din 11 august 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnata C.F. şi au fost descontopite cele două pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate prin sentinţa nr. 95 din 7 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după care au fost contopite cu următoarele pedepse:
- 5 ani închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., prin sentinţa nr. 161 din 10 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;
- 5 ani închisoare la cât a fost condamnat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., prin sentinţa nr. 310 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;
- 4 ani închisoare, aplicată în baza art. 211 lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. e), raportat la art. 76 C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., prin sentinţa nr. 75 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an urmând ca în total să execute 9 ani închisoare.
Conform art. 35 C. pen., a fost menţinută pedeapsa complementară aplicată prin sentinţele nr. 75/2003 şi nr. 310/2002 pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza sentinţelor menţionate şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
S-a reţinut că prin sentinţa nr. 16 din 10 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, recurenta C.F. a fost condamnată la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin sentinţa nr. 95 din 7 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a mai fost condamnată la două pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen., dispunându-se să execute 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Faptele au fost comise la 28 iulie 2001 şi 18 august 2001.
Prin sentinţa nr. 310 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, recurenta C.F. a fost condamnată la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., pentru o faptă săvârşită la 1 august 2001.
Prin sentinţa nr. 75 din 6 februarie 2002, ea a mai fost condamnată la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Faţă de toate acestea, tribunalul constatând că infracţiunile pentru care recurenta a fost condamnată prin cele patru sentinţe, sunt concurente, a contopit pedepsele aplicate întrucât sunt îndeplinite condiţiile, prevăzute de art. 36 C. pen., combinat cu art. 33 C. pen., iar rezultanta sporită cu un an.
Apelul declarat a fost respins prin Decizia nr. 557 din 19 septembrie 2003.
Împotriva acestei soluţii, condamnata a declarat recurs, fără să-l motiveze.
Apărătorul a criticat hotărârile sub aspectul temeiniciei lor în sensul că nu era cazul ca pedeapsa rezultantă să fie sporită, astfel încât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi deciziei şi înlăturarea sporului.
Recursul nu este fondat.
Având în vedere multitudinea infracţiunilor comise de către recurentă ceea ce denotă perseverenţă infracţională, sporirea pedepsei constituie garanţia reeducării acesteia.
În consecinţă recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnata C.F., împotriva deciziei penale nr. 557 din 19 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5722/2003. Penal. Contopire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5734/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
