ICCJ. Decizia nr. 5722/2003. Penal. Contopire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5722/2003
Dosar nr. 4404/2003
Şedinţa publică din 5 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 916/1994 a Judecătoriei sectorului Agricol Ilfov, definitivă prin Decizia penală nr. 375/1995 a Curţii de Apel Bucureşti, M.G. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a hotărât revocarea liberării condiţionate în ceea ce priveşte pedeapsa de 6 ani 2 luni şi 20 zile închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 425/1992 a Judecătoriei Giurgiu şi, dispunând contopirea restului de 4 ani 6 luni şi 20 zile, ce a rămas de executat în pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 2 iunie 1994, la zi.
Faptele pentru care a fost condamnat inculpatul au fost comise în noaptea de 1 iunie 1993.
Acelaşi inculpat a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 67/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu restul neexecutat de 3 ani 3 luni şi 7 zile din pedeapsa de 4 ani 8 luni şi 20 zile, aplicată prin sentinţa penală nr. 205/1991 a Judecătoriei SAI, în pedeapsa de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus prevenţia de la 21 iunie 1992, la 1 iunie 1993 şi de la 8 decembrie 1994, la zi.
Fapta pentru care a fost condamnat a fost comisă la 21 iunie 1992.
Condamnatul M.G. printr-o cerere înaintată instanţei a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin hotărârile menţionate, deoarece toate infracţiunile pentru care a fost condamnat sunt concurente.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 453 din 12 mai 2003, a constatat că toate infracţiunile pentru care numitul a fost condamnat, de către cele două instanţe diferite sunt concurente şi, ca urmare, cererea formulată de condamnat a fost admisă în conformitate cu prevederile art. 449 C. proc. pen.
S-a descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 916 din 12 octombrie 1994 a Judecătoriei Ilfov în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a menţinut revocarea liberării condiţionate cu privire la restul rămas neexecutat de 4 ani 6 luni şi 20 zile din pedeapsa de 4 ani 6 luni şi 20 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 425/1992 a Judecătoriei Giurgiu.
În baza art. 36, raportat la art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 6 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 916/1994 a Judecătoriei Ilfov, astfel cum au rezultat fiecare urmare a aplicării art. 61 C. pen., cu pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, urmând ca petentul să execute 18 ani închisoare cu 2 ani spor, în final, 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut pedeapsa executată de la 21 iunie 1992, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a condamnatului.
S-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza sentinţelor penale sus-menţionate şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 520/ A din 10 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă.
Recursul nu este fondat.
În speţă, aşa cum s-a arătat, instanţele au adăugat un spor de 2 ani închisoare la pedeapsa absorbantă de 18 ani închisoare ce a fost stabilită pentru una din infracţiunile reţinute în concurs, conform art. 33 lit. a) C. pen.
Cât priveşte sporul de 2 ani închisoare vizat prin recurs, acesta este justificat şi trebuie menţinut faţă de numărul mare de infracţiuni săvârşite, majoritatea pentru infracţiuni de violenţă şi de gradul de pericol social sporit al persoanei inculpatului, care a mai fost condamnat în perioada 1988-1991, la 3 pedepse privative de libertate între un an 8 luni şi 2 ani închisoare, pentru infracţiuni de furt, distrugere şi tentativă de viol, fiind în acelaşi timp recidivist, aşa încât hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, iar motivul de recurs se vădeşte neîntemeiat.
Totodată se constată că instanţele au făcut şi o justă aplicare a dispoziţiilor referitoare la computarea reţinerii şi arestării preventive, deducând din durata pedepsei rezultante în urma contopirii, timpul în care condamnatul a fost arestat de la 21 iunie 1992, la zi.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G., împotriva deciziei penale nr. 520 din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5720/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5723/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
