ICCJ. Decizia nr. 5830/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5830/2003
Dosar nr.2420/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 4 martie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul E.F. la o pedeapsă de 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c), C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru 661 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Roman, prin sentinţa penală nr. 589/1995, rest ce s-a contopit cu pedeapsa aplicată, în cauză, urmând ca inculpatul să execute 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă perioada arestării preventive de la 29 septembrie 2002 la zi.
S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că la 13 iulie 1998, inculpatul, împreună cu trei persoane (martori) pe care îi cunoştea de la ghenele de gunoi, precum şi cu victima U.V., au consumat băuturi alcoolice, printre care şi spirt medicinal.
Pe acest fond şi cu motivarea că U.V. i-ar fi reproşat că i-a sustras o geantă în care se găsea aluminiu, inculpatul a atacat victima pe care a lovit-o cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a toracelui până când aceasta a decedat.
Din raportul de expertiză medico legală, a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic consecutiv unui traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale bilaterale, hemoragii interne obiectivate prin hemotorace dr., hemoperitoneu şi ruptură de ficat.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr. 189 din 13 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de E.F.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acestuia şi, după rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. şi reţinerea, în favoarea sa, a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Recursul declarat nu este fondat.
Pentru a se reţine infracţiunea de omor şi nu cea de loviri cauzatoare de moarte este necesar ca, din împrejurările cauzei să rezulte, în mod neechivoc, că inculpatul şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei şi că el a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat, condiţii pe deplin îndeplinite în speţă.
Astfel, inculpatul a lovit victima repetat şi cu mare intensitate, cu pumnii şi picioarele, în zona şi cu organe vitale ale corpului, producându-i moartea, având deci reprezentarea consecinţelor actelor sale şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat, l-a acceptat, săvârşind, astfel, fapta cu intenţie indirectă.
Nu se poate reţine nici apărarea, în sensul că a săvârşit fapta în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Reproşul victimei că i-ar fi sustras o geantă de aluminiu nu i-a putut produce inculpatului acea puternică stare de tulburare sau emoţie necesară existenţei provocării, iar acte de violenţă ori alte fapte ilicite grave nu au existat.
De asemenea, individualizarea pedepsei se priveşte a fi corectă, instanţele reţinând, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea faptei, modul cum aceasta a fost comisă iar, cu privire la persoana inculpatului, împrejurarea că acesta a mai suferit multiple condamnări printre care şi 24 ani de închisoare, pentru omor şi tâlhărie, prin sentinţa penală nr. 577 din 25 martie 1983.
În raport de cele expuse, cum hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.F. împotriva deciziei penale nr. 189 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 septembrie 2002 la 11 decembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5828/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5833/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
