ICCJ. Decizia nr. 5828/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5828/2003
Dosar nr. 1162/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 2 octombrie 2002, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul K.D. la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen. şi la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani şi 6 luni închisoare. Totodată, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării, de la 9 aprilie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen., s-a dispus confiscarea unui pistol, a încărcătorului şi a 14 cartuşe, precum şi a unui baston de şocuri electrice.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 9 aprilie 2002, pe fondul unor numeroase conflicte între cei doi soţi, inculpatul a încercat să o imobilizeze pe partea vătămată, soţia sa K.M., după care a luat un pistol, pe care îl deţinea fără a avea autorizaţie legală, şi a tras un foc de armă spre capul acesteia.
Instinctual, victima s-a ferit, dar glonţul a penetrat cutia craniană, provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 77/ A din 18 martie 2003, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi al inculpatului, a casat, în parte, sentinţa şi a dispus aplicarea pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privitor la infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest şi s-a dedus durata arestării preventive de la 9 aprilie 2002, la zi.
În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul K.D.
Prin recursul declarat, parchetul a invocat omisiunea reţinerii circumstanţei agravante, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen. şi greşita individualizare a pedepsei, susţinând că se impune majorarea acesteia.
Prin recursul declarat de inculpat, s-a solicitat reducerea pedepsei, iar, în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
În ceea ce priveşte critica parchetului, referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, în sensul că este prea blândă în raport de faptele săvârşite, se constată că, la individualizarea pedepselor, instanţele au avut în vedere toate motivele invocate de Parchet în susţinerea recursului declarat, dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa de omor calificat (a încercat să-şi ucidă soţia, cu o armă deţinută, în mod ilegal) precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (infractor primar; atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii constând în faptul că şi-a dus soţia la spital, după care s-a predat organelor de poliţie).
Referitor la cealaltă critică a Parchetului, omisiunea reţinerii circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. b1) C. pen., se constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Circumstanţa agravantă sus-menţionată, care priveşte împrejurarea în care o infracţiune se săvârşeşte prin violenţe asupra membrilor familiei, nu a fost reţinută de instanţe, întrucât ea este cuprinsă în elementul material al laturii obiective a tentativei la infracţiunea, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.
Nici obiecţiile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate.
Astfel, la stabilirea pedepselor, instanţele au avut în vedere toate împrejurările favorabile invocate de recurentul inculpat, cărora le-a acordat semnificaţia cuvenită în operaţiunea de individualizare, aşa explicându-se că i-a aplicat o pedeapsă situată aproape de nivelul minimului special prevăzut de lege.
Aşa fiind, pentru considerentele de mai sus, urmează a se respinge recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpat, şi a se dispune obligarea acestuia din urmă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpatul K.D. împotriva deciziei penale nr. 77 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 aprilie 2002, la 11 decembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă sârbă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5827/2003. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5830/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
