ICCJ. Decizia nr. 6043/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6043/2003
Dosar nr. 5705/2003
Şedinţa publică din 19 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Potrivit actelor dosarului se constată următoarele:
La data de 8 decembrie 2003 a intrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, dosarul de urmărire penală nr. 241/P/2003 a P.N.A. privindu-l pe inculpatul P.C., formându-se astfel dosarul penal nr. 5329/2003 al Curţii de Apel Piteşti.
Prin actul de sesizare al instanţei, rechizitoriu din 5 decembrie 2003, inculpatul P.C., fost procuror, a fost trimis în judecată, alături de un alt inculpat, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
După înregistrarea dosarului la instanţă, aceasta din oficiu şi potrivit art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., a verificat din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului P.C., trimis în judecată în această stare.
Drept urmare, în baza art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., s-a pronunţat încheierea din 16 decembrie 2003 şi prin care, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului P.C.
Nemulţumit de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul P.C., cerând a fi reevaluate probele şi pe baza cărora, să se revoce măsura arestării sale preventive, deoarece lăsarea sa în libertate nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică. Se mai susţine că în raport de faza procesuală la care s-a ajuns, precum şi faţă de faptul că, el nu se socoteşte vinovat pentru nici una din infracţiunile, pentru care a fost trimis în judecată, nu se mai impune menţinerea arestării.
În opinie majoritară recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se constată că şi în această fază procesuală subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, a inculpatului recurent şi anume cele prevăzute de art. 148 lit. h) partea finală.
Astfel, voit sau nu, inculpatul recurent invocă, nevinovăţia sa, ca argument fundamental pentru a dovedi că „nu poate constitui un pericol concret, pentru ordinea publică", deşi „pericolul social" este doar o trăsătură esenţială a infracţiunii şi nu un element constitutiv al acesteia.
Tocmai de aceea, în examinarea condiţiei finale din art. 148 lit. h) C. proc. pen., privitoare la „lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret, pentru ordinea publică" nu trebuie a se confunda cu „pericolul social" ca trăsătură esenţială a infracţiunii.
Astfel corect s-a reţinut că, la stabilirea „pericolului public" s-au avut în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci şi cele referitoare la fapte, la gravitatea acestora.
În acest context nu poate fi omisă reacţia opiniei publice, la comiterea unor infracţiuni, precum sunt cele din speţă şi care fapte, sporesc sentimentul de injustiţie, de insecuritate socială.
Pentru cele analizate, faţă de întregul probatoriu existent în cauză, se apreciază că, lăsarea în libertate a recurentului, ar tulbura ordinea publică tocmai prin actul în sine, stare care ar reprezenta şi lipsa unei reacţii ferme din partea societăţii, împotriva celor bănuiţi, de comiterea unor fapte de corupţie, deşi în raport de funcţia avută, trebuiau să împiedice săvârşirea acestora.
În consecinţă, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinută încheierea atacată ca temeinică şi legală.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2003 Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 5633/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu opinia separată a domnului judecător G.B., în sensul admiterii recursului declarat, casării încheierii atacate şi revocării măsurii arestării preventive.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6040/2003. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6044/2003. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
