ICCJ. Decizia nr. 6054/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6054/2003
Dosar nr.4887/2003
Şedinţa publică din 19 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpatei D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-au aplicat inculpatei dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive cuprinsă între 14 iulie 1999 – 6 iunie 2002.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească părţii civile D.D. suma de 10.000.000 lei daune materiale şi suma de 50.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpata D.A. este căsătorită cu D.D. şi au locuit împreună cu minora rezultată din căsătorie în imobilul soacrei sale, victima D.O., din comuna Erbiceni, sat Spinoasa. Relaţiile dintre inculpată şi victimă erau tensionate şi potrivit afirmaţiilor inculpatei în mod frecvent era certată şi i se aduceau injurii.
În dimineaţa zilei de 13 iulie 1999, deşi inculpata s-a opus, victima a luat-o pe fiica acesteia, intenţionând să se deplaseze împreună în comuna Erbiceni.
În această situaţie, inculpata s-a înarmat cu o toporişcă, pe care a pus-o într-o sacoşă, şi a plecat în urmărirea soacrei sale. A ajuns-o pe drumul ce asigură legătura dintre localităţile Erbiceni şi Epinoasa, a încercat să-şi ia fiica, însă victima s-a opus. După ce s-a asigurat că nu este văzută de nimeni, însoţind victima o bucată de drum, într-un loc izolat, a tras-o într-un lan de porumb de pe marginea drumului şi i-a aplicat mai multe lovituri cu toporişca, după care a acoperit cadavrul cu fân dintr-o căpiţă aflată în apropiere.
Inculpata împreună cu fetiţa s-au întors la domiciliu, unde a ascuns arma crimei sub un pat dintr-o cameră a locuinţei.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea lui D.O. a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cu plăgi cranio-cerebrale, plăgi ale ambelor mâini şi comă cerebrală consecutivă. Leziunile au fost produse prin 19 lovituri cu un instrument tăietor-despicător, iar plăgile de la mâini au caracteristicile şi localizarea plăgilor de apărare pasivă.
Inculpata a prezentat în antecedente afecţiuni psihice şi expertiză în urma internării într-o unitate spitalicească cu profil psihiatric pentru o perioadă de un an, s-a stabilit că prezintă un comportament simulativ, iar refuzul de a colabora cu comisia de examinare nu se justifică psiho-patologic, a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei săvârşite şi faţă de care discernământul a fost păstrat.
Situaţia de fapt reţinută este dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de depistare, raport de necropsie, declaraţia părţii civile D.D., depoziţiile martorilor C.D., G.C., M.A., P.F., L.P., raport de expertiză medico-legală psihiatrică şi declaraţiile inculpatei.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 358 din 2 octombrie 2003 a respins apelul declarat de inculpată ca nefondat.
A motivat instanţa de apel că vinovăţia inculpatei pentru infracţiunea reţinută în sarcină este dovedită, rezultând din probele administrate în cauză.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei, a fost corect individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este fondat.
În raport de probele administrate, starea de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost corect reţinute, iar încadrarea juridică dată faptei este legală.
Referitor la cererea inculpatei de a se redoza pedeapsa aplicată, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este de observat că deşi fapta săvârşită de inculpată prezintă un grad sporit de pericol social, la aplicarea pedepsei, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele aveau obligaţia să ţină seama pe lângă acest pericol concret şi de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Dacă ar fi acordat mai multă atenţie acestui din urmă criteriu de individualizare, instanţele ar fi ajuns la concluzia că reţinerea de circumstanţe atenuante era justificată.
Astfel, era necesar să se aibă în vedere că inculpata nu are antecedente penale, are un copil minor şi prezintă tulburări psihice (tulburări de personalitate de tip mixt), aşa cum s-a stabilit prin expertizele psihiatrice efectuate în cauză.
Dacă ar fi ţinut seama de toate aceste considerente, instanţele ar fi ajuns la concluzia că reeducarea inculpatei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, prin reţinerea în favoarea acesteia la circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Neprocedând în acest fel, hotărârile pronunţate sunt netemeinice, considerent pentru care recursul declarat de inculpată urmează a fi admis numai, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi reducerii pedepsei stabilite sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata D.A. împotriva deciziei penale nr. 358 din 2 octombrie2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 27 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului Iaşi, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Aplică dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatei D.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a) şi i) C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate, în sumă de 400.000 se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2003
| ← ICCJ. Decizia nr. 6050/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 6058/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
