ICCJ. Decizia nr. 6050/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6050/2003
Dosar nr. 4979/2003
Şedinţa publică din 19 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 695 din 29 iulie 2003, a condamnat pe inculpaţii:
- C.I. la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod şi la 20 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, în final, 30 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
- D.D. la 20 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
- S.M. la 15 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 26 iulie 2002 la zi, pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul D.D. o bâtă tip basseball, depusă în camera de corpuri delicte a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În fapt, s-a reţinut următoarele:
Inculpaţii C.I., D.D. şi S.M. se cunosc de mai mulţi ani de zile, locuind în acelaşi cartier.
În primăvara anului 2001, în timp ce jucau baschet pe un teren special amenajat în Parcul Morarilor din sector 2, inculpaţii D.D. şi S.M. l-au cunoscut pe S.T.L., cetăţean american, în vârstă de 21 ani, care împreună cu mai mulţi prieteni de-ai săi, reprezenta Asociaţia Umanitară „Inimă Slujitor" care avea orientare religioasă şi propovăduia, prin organizarea unor slujbe periodice, credinţa în Dumnezeu.
Inculpaţii s-au arătat interesaţi de vorbele şi propunerile victimei şi, în cursul lunilor următoare, au participat la mai multe slujbe religioase ţinute într-un imobil.
Treptat, relaţiile dintre cei doi inculpaţi şi victimă s-au consolidat, motiv pentru care victima i-a invitat la ea acasă.
Inculpaţii au rămas încântaţi de Laptop-ul pe care victima îl avea şi, de câte ori o vizitau, aceasta le permitea să se joace cu acest aparat electronic.
D.D. şi S.M. au hotărât să sustragă Laptop-ul victimei, analizând mai multe variante de acţiune în acest scop (agresionarea prealabilă a victimei, sustragerea cheilor de la locuinţă, pătrunderea în locuinţă prin efracţie).
La începutul lunii iulie 2002, inculpaţii D.D. şi S.M. s-au deplasat la locuinţa victimei şi, cu un levier, au încercat fără insistenţă să distrugă sistemele de închidere, însă nu au reuşit. Urmele loviturilor aplicate de către cei doi cu levierul au fost constatate cu prilejul cercetărilor la faţa locului efectuate după uciderea victimei.
În seara zilei de luni, 22 iulie 2002, inculpaţii D.D. şi S.M., în timp ce se aflau în apropierea Liceului Lucian Blaga din sectorul 2, s-au întâlnit întâmplător cu inculpatul C.I. Acesta din urmă se afla într-o stare de supărare profundă generată de conflictul pe care îl avusese în aceeaşi zi cu prietena sa. Cu prilejul discuţiilor avute cu D.D. şi S.M. au hotărât să-i propună acestuia să meargă cu ei să-l tâlhărească pe S.T.L. Cei doi inculpaţi minori, văzând că C.I., conform afirmaţiilor sale, ar fi în stare să omoare un om, i-au spus că un american pe care ei îl cunosc de mai mult timp are acasă un Laptop şi mai multe sume de bani puse pe carduri.
La propunerea celor doi, C.I. a răspuns pozitiv şi, la finalul discuţiilor, cei trei au convenit să se întâlnească, în acelaşi loc, a doua zi, la orele 9,00.
De asemenea, aceştia au discutat şi cu privire la obiectele pe care urmau să le folosească pentru agresionarea victimei, stabilind ca D.D. să vină cu o bâtă tip basseball, iar C.I., cu o seringă pentru a-i infecta victimei aer în vene.
Conform înţelegerii avute, marţi 23 iulie 2002, în jurul orelor 9,00, cei trei s-au întâlnit şi, cu un troleibuz au plecat spre locuinţa lui S.T.L. Inculpaţii D.D. şi C.I. aveau asupra lor bâta tip basseball (într-un rucsac) şi seringa din plastic.
După ce au coborât din troleibuz, cei trei au mers pe jos, pe o distanţă relativ scurtă, până la blocul în care locuia victima. La intrarea în scară, cei trei s-au întâlnit cu martorul L.G., administratorul blocului căruia i-au spus, pentru a-l induce în eroare, că merg la o altă persoană (la R., nume pronunţat de către martor).
Întrucât victima nu era acasă, inculpaţii au hotărât să o aştepte în scara unui bloc vecin de unde aveau vizibilitate spre blocul victimei. După circa 30 minute, victima a revenit acasă de la slujba religioasă care avusese loc în imobilul din str. Aura Buzescu, unde se ţineau slujbele asociaţiei religioase din care făcea parte.
Inculpaţii au lăsat-o să urce în casă, după care s-au dus la uşa locuinţei şi au sunat. În virtutea relaţiilor de amiciţie existente, victima a deschis uşa şi i-a poftit în casă, în sufragerie.
Inculpatul D.D. l-a prezentat pe inculpatul C.I. ca fiind un prieten de-al său care este interesat de ajutorarea bătrânilor aflaţi în suferinţă.
Victima i-a servit pe cei trei cu cremă de alune, cu miere şi cu gem şi le-a spus să bea lapte şi suc.
Inculpaţii D.D. şi S.M. s-au jucat pe Laptop-ul victimei.
După aproximativ o oră şi jumătate, inculpatul C.I. s-a dus la baie unde a scos bâta de basseball din rucsac şi a pus-o pe sub tricou, în partea dorsală, după care a revenit în sufragerie, la semnalul dat de către inculpatul D.D., inculpatul C.I. i-a aplicat victimei, cu bâta mai multe lovituri în zona capului. În urma loviturilor primite, victima s-a prăbuşit pe podea, fiind lovită în continuare de C.I. care, între timp, a scos din buzunar seringa din plastic căreia i-a pus acul şi le-a spus celor doi amici să ţină victima de mână pentru a-i putea injecta aer în vene. Cei doi au ţinut succesiv victima de braţul drept, în timp ce inculpatul C.I. îi introducea aer în vene. Întrucât începuse să aibă reacţii de apărare, inculpatul C.I. a lovit-o cu seringa în zona toracelui şi a abdomenului, după care i-a cerut inculpatului S.M. să-i aducă un cuţit. Acesta din urmă s-a dus la bucătărie şi a luat un cuţit pe care i l-a dat inculpatului C.I., care i-a aplicat victimei multiple lovituri în zona capului, în zona cervicală şi toracală, până când cuţitul s-a îndoit. După aceasta, inculpatul C.I. s-a dus în bucătărie de unde a luat un alt cuţit de bucătărie cu care a continuat să lovească victima care se afla prăbuşită pe podea, în faţa canapelei.
În timp ce inculpatul C.I. lovea victima, ceilalţi doi inculpaţi au sustras mai multe bunuri pe care le-au pus într-un rucsac aparţinând victimei şi în rucsacul cu care veniseră.
Bunurile (Laptop-ul, un CD-player, un walkman, o pereche de căşti audio, o trusă de adaptare priză, un aparat de ras electric, trei adaptoare curent, un mouse pentru Laptop, mai multe CD-uri şi fotografii, precum şi portofelul victimei ce conţinea mai multe carduri şi sumele de 6 dolari S.U.A. şi aproximativ 600.000 lei) au fost luate din dormitorul locuinţei, cu excepţia Laptop-ului care se afla pe masă, în sufragerie.
După comiterea crimei, inculpatul C.I. a abandonat cele două cuţite şi seringa în sufrageria locuinţei şi, şi-a dezbrăcat tricoul alb care se umpluse de sânge. După aceasta, inculpatul C.I. a luat unul dintre tricourile victimei şi, după ce s-a spălat pe mâini, a convenit cu cei doi să plece.
Inculpatul D.D. a înfăşurat bâta de basseball într-un tricou de-al victimei şi pus-o sub haine, după care a luat cheile locuinţei (aflate în yală), a închis uşa şi au plecat.
Din apropierea blocului victimei au luat un taxi şi i-au solicitat şoferului să-i ducă în cartierul Rahova. Au mers până în apropierea Pieţei Rahova unde au coborât, hotărând să meargă la întâmplare, printre blocuri. Au schimbat la o casă de schimb, cei 6 dolari aflaţi în portofelul victimei, după care au mers în zona blocului M-93-A. Intrarea Modoran Ene unde, într-un tufiş, au aruncat bâta de basseball şi într-o zonă apropiată (neidentificată pe parcursul anchetei) unde au abandonat o parte din bunurile sustrase (CD-uri, fotografii şi alte bunuri mărunte).
De aici, cei trei s-au deplasat la terasa D.M. SRL situată în apropiere, unde au consumat bere şi sucuri.
De aici, cu un taxi, cei trei s-au deplasat în zona Piaţa Victoriei unde, la unul dintre bancomatele din zonă, inculpatul D.D. a încercat fără succes să scoată banii de pe cardurile victimei. După aceasta, cu tramvaiul, cei trei s-au deplasat în Cartierul Baicului unde s-au despărţit, majoritatea bunurilor sustrase rămânând la inculpatul D.D.
Ajungând acasă, inculpatul D.D. a ascuns sub covor unul din cardurile victimei.
În ziua de 25 iulie 2002, cei trei s-au reîntâlnit şi s-au consultat cu privire la posibilitatea de a vinde lucrurile victimei. De asemenea, au hotărât ca rucsacul cu bunurile sustrase să rămână la inculpatul C.I. care urma să găsească clienţi pentru valorificarea acestora.
Inculpatul C.I. s-a deplasat la locuinţa fratelui său C.G. căruia i-a arătat Laptop-ul şi i-a cerut părerea cu privire la preţ, spunându-i totodată că acest aparat i l-a lăsat un prieten.
În dimineaţa zilei de 26 iulie 2002, inculpaţii D.D. şi S.M. au fost reţinuţi de către organele de poliţie, iar inculpatul C.I. a fost depistat şi reţinut, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 14,00, în zona Baicului unde, conform înţelegerii din ziua precedentă trebuiau să se întâlnească cu ceilalţi inculpaţi.
În momentul depistării, inculpatul C.I. avea asupra sa rucsacul şi bunurile sustrase din locuinţa victimei, a luat-o la fugă, determinându-i în acest mod pe poliţiştii care îl urmăreau să folosească armamentul din dotare. Inculpatul C.I. a fost reţinut şi imobilizat în apropierea locului în care fusese depistat.
Împotriva acestei sentinţe, inculpaţii C.I., D.D. şi S.M. au declarat apel solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 564/ A din 24 septembrie 2003, a admis apelurile declarate de inculpaţii D.D. şi S.M. şi a desfiinţat sentinţa atacată, în sensul că a redus pedepsele aplicate acestora pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. la câte 12 ani şi 6 luni închisoare, dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I.
Împotriva decizii au declarat recurs inculpaţii, susţinând, prin unicul motiv de casare formulat, că instanţele nu au făcut o justă individualizare a pedepsei, întrucât nu au ţinut seama de circumstanţele lor personale.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţele au reţinut corect, în concordanţă cu probele administrate, împrejurările în care faptele au fost săvârşite şi au dat acestora o justă încadrare juridică.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.I. instanţele au ţinut seama însă în mod just de gravitatea cu totul deosebită a faptelor comise ca şi de pericolul social accentuat pe care îl prezintă infractorul, care a manifestat cu ocazia săvârşirii infracţiunilor o brutalitate neobişnuită şi a dat dovadă de nesinceritate, nerecunoscând săvârşirea faptelor, deşi vinovăţia sa este evidentă în raport cu probele administrate.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu poate justifica, în aceste condiţii o reducere a sancţiunilor, sau a sporului, astfel încât, pedeapsa aplicată de 30 ani închisoare apare ca fiind just individualizată şi de natură a garanta atât reeducarea inculpatului, cât şi asigurarea prevenirii generale.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor D.D. şi S.M. se constată că nu sunt elemente de reapreciere, instanţa de apel făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama inclusiv, de situaţiile personale menţionate de aceştia în recursurile lor, prima faptă penală şi regretul manifestat.
În consecinţă, întrucât motivele de recurs invocate, ce ar putea fi ridicate din oficiu, nu se constată, recursurile inculpaţilor urmează a fi respinse ca nefondate conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 26 iulie 2002, la 19 decembrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I., D.D. şi S.M. împotriva deciziei penale nr. 564/ A din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 26 iulie 2002, la 19 decembrie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6044/2003. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6054/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
