ICCJ. Decizia nr. 6059/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.6059/2003

Dosar nr. 4788/2003

Şedinţa publică din 19 decembrie 2003

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 664 din 10 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul P.G., ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (iniţial a fost condamnat la 12 ani închisoare, însă Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 140 din 9 decembrie 2002 a admis recursul în anulare şi a redus pedeapsa la 11 ani închisoare).

S-a mai reţinut că motivul invocat în cererea introductivă (reducerea pedepsei) nu se încadrează în dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 528/ A din 15 septembrie 2003, a respins apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea de apel, învederând că pedeapsa aplicată, de 12 ani închisoare, este prea aspră şi se impune reducerea ei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 461 C. proc. pen., cazurile de contestaţie în anulare sunt limitativ prevăzute, printre ele nefigurând şi motivul invocat de condamnat, motiv care a constituit obiect al căilor ordinare de atac şi a unui recurs în anulare, şi în urma cărora pedeapsa a fost redusă.

Contestaţia la executare prin care condamnatul solicită reindividualizarea pedepsei nu se încadrează în dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu este vorba de un incident ivit în cursul executării, iar, pe de altă parte, prin admiterea cererii s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat al unei hotărâri definitive, pe altă cale decât cele stabilite de lege.

În raport de considerentele arătate, recursul declarat este nefondat şi va fi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 528/ A din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6059/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs