ICCJ. Decizia nr. 6061/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6061/2003
Dosar nr. 4806/2003
Şedinţa publică din 19 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 423 din 24 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins contestaţia formulată de condamnatul V.G., împotriva executării sentinţei penale nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 481 din 31 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că din moment ce, în cauză, petentul după ce a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 918 din 7 mai 1998 pronunţată de Judecătoria Buftea, fără aplicarea prevederilor art. 37 C. pen., a săvârşit din nou două infracţiuni continuate de complicitate la furt calificat, în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, prin sentinţa penală nr. 196 din 20 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Prahova. Acesta este recidivist prin condamnare anterioară şi ca atare exceptat de la graţierea acordată prin Legea nr. 543/2002.
Apelul declarat de inculpat, prin care solicită graţierea pedepsei de un an închisoare, aplicată de Judecătoria Buftea, pentru o infracţiune la legea circulaţiei, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 562 din 24 septembrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 19 decembrie 2003, inculpatul a declarat că-şi însuşeşte recursul declarat de apărătorul său ales, sugerând critica formulată de acesta în apel. Într-adevăr, inculpatul, prin apărătorul său, la judecata apelului, a susţinut că n-ar fi recidivist prin condamnări anterioare, solicitând aplicarea graţierii, acordate prin Legea nr. 543/2003.
Recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit, în mod corect, că în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 543/2002.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 543/2002 nu beneficiază de graţiere cei condamnaţi pentru infracţiunea săvârşită în stare de recidivă şi cei care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
În raport de aceste prevederi legale, nu vor beneficia de graţiere, condamnaţii pentru infracţiuni în stare de recidivă cât şi cei care au săvârşit anterior, împotriva legii, una sau mai multe infracţiuni din care cel puţin una, a fost comisă în stare de recidivă.
În speţă, rezultă că inculpatul, după ce a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 918 din 7 mai 1998, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a săvârşit din nou două infracţiuni de complicitate la furt calificat, în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, prin sentinţa penală nr. 196 din 20 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Prahova, acesta este recidivist prin condamnarea anterioară şi deci, exceptat de la graţiere.
De altfel, în baza art. 83 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 137/1997 se revocă beneficiul graţierii pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 918/1998 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 481 din 31 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, în final condamnatul având de executat 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G., împotriva deciziei penale nr. 562 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6059/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6062/2003. Penal → |
|---|
