CSJ. Decizia nr. 616/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr.616/2003
Dosar nr.4464/2002
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatu.
S.G. împotriva deciziei penale nr.372/A din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest şi asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M.T., lipsindintimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului şireducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante.
Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.56 din 21 martie 2002 a Tribunalului Caraş-Severin a fost condamnat inculpatulS.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 C.pen., cu aplicarea art.74,76 din acelaşi cod şi la 4 ani interzicerea unor drepturi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3 martie 2001 până la zi.
Totodată, conform art.112 lit. .f şi 118 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea specială a cuţitului corp delict.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat faţă de partea civilă Juriţă Ion la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 25.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 1 martie 2001, la sălaşul inculpatului s-au aflat mai multe persoane, printre care şi victima J.I., care au consumat băuturi alcoolice. Începând cu orele 1830 cei prezenţi au început să plece spre casă, însă inculpatul şi victima au continuat să consume băuturi alcoolice, Juriţă Ilie adormind la un moment dat cu capul pe masă.
Inculpatul s-a schimbat în hainele de noapte şi i-a solicitat victimei să plece acasă şi întrucât aceasta a refuzat a fost scoasă în holul sălaşului, situaţie în care inculpatul a fost lovitcu pumnii în braţul stâng. Deranjat de atitudinea victimei, inculpatul a luat un cuţit dintr-un sertat şi i-a aplicat o lovitură în zona abdominală.
După încetarea altercaţiei, victima a plecat spre casă, căzând în apropierea sălaşului.
În dimineaţa zilei următoare, inculpatul a plecat spre sat şi a văzut că victima este căzută, ocazie cu care a constatat că a decedat.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, planşelor foto executate în cauză, raportului medico-legal, depoziţiilor martorilor, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.372/A din 26 septembrie 2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat încadrarea juridică (inculpatul cerând schimbarea încadrării juridice în art.183 C.pen.) şi individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru neteminicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod cert situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-arătat.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în cauză au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.52 şi 72 C.pen., ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Infracţiunea comisă, în condiţiile de loc şi de timp arătate, prezintă, mai ales, prin consecinţele ireparabile, un pericol social ridicat şi care nu a fost omis de prima instanţă şi nici de cea de apel.
Pe de altă parte, instanţele au dat eficienţă datelor ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, poziţia sinceră adoptatăîn ambele faze procesuale, starea avansată de ebrietate în care s-a aflat inculpatul) motiv pentru care au coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de instanţele de fond şi de apel, pedeapsa aplicată fiind bine proporţionată, astfel că recursul declarat este nefondat şi va fi respins în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.împotriva deciziei penale nr.372/A din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventivede la 3 martie 2001la 7 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 6/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 617/2003. Penal → |
|---|
