CSJ. Decizia nr. 632/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.632/2003
DOSAR NR.479/2002
Sedinţa publică din7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr.482 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a prezentat recurentul inculpat asistat de T.G. apărător ales, lipsind intimatele părţi civile şi responsabile civilmente.
Procedura îndeplinită.
Apărătorul solicită admiterea recursului şi în rejudecarea cauzei se impune în principal achitarea acestuia având în vedere prevederile art.10 lit.d raportat la art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, neexistând intenţia de a înşela partea vătămată cu care inculpatul avea din 1999 un antecontract.
Totodată se arată că şi prejudiciul este acoperit integral.
În subsidiarfaţă de circumstanţele personale tânăr, student, un copil în întreţinere se apreciază că faţă de pericolul social redus al pedepsei scopul acesteia poate fi îndeplinit prin suspendarea executării acesteia.
Procurorul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul în ultimul cuvânt susţine apărarea făcută prin apărător.
CURTEA
Asupra recursuluide faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.166 din 16 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzutădeart.215alin.1,2,3,4dinCodulpenal,prinschimbarea încadrării juridice din art.215 alin.1, 2,3,4,5 din Codul penal, combinat cu art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 şi cu aplicarea art.13 din Codul penal.
În latura civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C”O.A.”SRL Craiova la plata sumei de 258.642.101 lei către partea civilă S.C.”L.S.” SRL Câmpina.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 1 noiembrie 1999 inculpatul, însoţit de numita R.Z., s-a deplasat la sediul S.C.”L.S.” SRL Câmpina, administrată de partea vătămată Mihalache Ion, şi a lansat o comandă pentru achiziţionarea unor produse din carne în scopul comercializării lor prin S.C.”Optim” SRL Craiova, al cărei patron era inculpatul.
Cu acest prilej s-a convenit ca plata produselor să se facă într-un termende 7 – 10 zile şi pentru care s-a emis fila cec.
După 7 zile, respectiv la data 10 noiembrie 1999, din dispoziţia administratorului M.I., au fost livrate produsele comandate în valoare de 83.960.467 lei, către S.C.”O” SRL Craiova, în baza facturii nr.20525, transportul fiind asigurat de furnizor.
După predarea şi recepţionarea mărfii, delegatul furnizorului a solicitat inculpatului o filă cecpentru plata cantităţilor de marfă menţionate în factură, astfel că inculpatul a emis fila cec nr.3020013727 pe care a semnat-o dar nu a aplicat ştampila rotundă a unităţii, ştiind că în acel moment nu avea disponibil în cont.
După împlinirea datei scadente, administratorul Mihalache Ion a introdus la plată fila cec,ladatade29noiembrie1999, prilej cu care a aflat că societatea beneficiară nu avea disponibil în contul său la Banca Agricolă – Sucursala Craiova.
Urmare a convorbirii telefonice ce a avut loc inculpatul a fost invitat la sediul unităţii furnizoare, solicitându-i-se să se aplice pe fila cec ştampila rotundă a societăţii, lucru care a fost realizat. Ulterior, au fost sesizate organele de poliţie, stabilindu-se pe parcursul cercetărilor că fila cec emisă nu avea acoperire în depozitul bancar, prejudiciul efectiv cauzat unităţii furnizoare fiind de 83.960.467 lei la care s-au adăugat penalităţi până la concurenţa sumei de 258.642.101 lei.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, facturii nr.20525 din 10 noiembrie 1999, comenzii emise, fila cec, adresei nr.5473 din 22 august 2000 a Băncii Agricole SA – Sucursala Dolj, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr.482 din 26 noiembrie 2001, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a redus pedeapsa aplicată la 3 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, invederând că s-a comis o gravă eroare de fapt, impunându-se achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, fapteii s-a dat o încadrarejuridică greşită iar individualizarea pedepsei nu s-a făcut în raport de dispoziţiile art.72 din Codul penal.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţele, de fond şi de apel, au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în sensul că acesta a emis fila cec BC – 302 -00013727 pe care a semnat-o dar fără să aplice ştampila rotundă a societăţii, ştiind că nu are disponibil în cont, iar ulterior, deşi a aplicat ştampila firmei sale, unitatea furnizoare nu a putut valorifica fila cec întrucât nu exista provizia bancară necesară.
Inculpatul, în toate declaraţiile date în faza de urmărire penală, a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, recunoaştere cesecoroborează cucelelaltemijloace de probă şi anume fila cec emisă de inculpat scrisă şi semnată de acesta ( a se vedea fila 32 din dosarul de urmărire penală ) cu procesele verbaleîncheiate în cauză, în declaraţiile date de R.Z. şi M.I., cu factura emisă precum şi cu adresele Băncii Agricole SA – Sucursala Dolj.
Este adevărat că inculpatul în faza de cercetare judecătorescă a revenit asupra primelor declaraţii, invederând că numita R.Z.(care urma să preia firma inculpatului) a emiscomanda pentru produsele din carne furnizate.
Simpla retractare de către inculpat a unor declaraţii, indiferent de organul judiciar în faţa căruia a fost făcută, nu poate produce efectul de a înlătura declaraţiile retractate, cu atât mai mult atunci când situaţia de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă din celelalte probe ale dosarului, aşa cum este cazul în speţă.
Situaţia invocată de inculpat în faza de cercetare judecătorescă, în sensul că la data avansării comenzii către S.C.”L.S.” SRL Câmpina nu mai avea calitatea de administrator al societăţii beneficiare nu poate fi reţinută drept o cauză de exonerare a răspunderii penale atâta vreme cât cesiunea Societăţii Comerciale în favoarea pretinsei cumpărătoare R.Z. nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legalereferitoare la contractul de cesiune, în speţă existând doar o promisiune de vânzare.
Faptul că inculpatul a purtat discuţiile cu reprezentantul firmei furnizoare, a emis fila cec pe care a semnat-o, iar după refuzul Băncii Agricole de a onorafila cec a acceptat convocarea la sediul firmei S.C.”L.S.” SRL Câmpina şi a aplicat şi ştampila rotundă, evidenţiază că acesta a avut reprezentarea consecinţelor acestor acţiuni, acte care nu puteau fi efectuatedecât în calitate de administratoral societăţii beneficiare, calitate care, de altfel, rezultă din adresa Camerei de Comerţ şi Industrie Oltenia nr.1613/14 august 2000 în care la rubrica „administrator” apare numele inculpatului cu puteri depline.
În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, Curtea constată că acestea sunt îndeplinite, inclusiv sub aspectul laturii subiective ( inculpatul a susţinut că nu a avut intenţia de a induce în eroare societatea furnizoare ).
Din adresa nr.6030 din 25 iulie 2000 a Băncii Agricole rezultă că la data introducerii la plată a filei cec inculpatul nu avea bani în cont, iar în perioada 1 noiembrie – 30 noiembrie , S.C.”O” SRL a avut un rulaj al contului mult inferior valorii filei cec (a se vedea adresa Băncii Agricole, fila 35 din dosarul de urmărire penală ) aspecte care demonstrează reaua credinţă a inculpatului şi intenţia de a înşela.
Dacă din acest punct de vedere criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, recursul este fondat cu privire la încadrarea juridică a faptei şi, implicit, referitor la individualizarea pedepsei.
Potrivit aliniatului 4 al art.215 din Codul penal, emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust, şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune.
Pentru existenţa acestei variante a infracţiunii este necesar ca fila cec să fi fost emisă cu respectarea cerinţelor prevăzute de art.1 din Legea nr.59/1934, de către o persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată fonduri proprii disponibile care să facă posibilă trasului efectuarea plăţii.
Or, în cauză, inculpatul a completat fila cec şi a semnat-o însă nu a aplicat şi ştampila, astfel că la data de 29 noiembrie 1999 acest document de plată nu putea produce efecte juridice, pe lângă faptul că în contul societăţii beneficiare nu exista disponibilul necesar, ştampilă ce s-a aplicat ulterior.
Întrucât cu prilejul încheierii contractului de vânzare – cumpărare inculpatul a indus în eroare societatea vânzătoare, asigurând-o că plata preţului mărfii este asigurată şi emiţând o filă cec în condiţiile arătate, iar fără această eroare societatea furnizoare nu ar fi încheiat contractul, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prin folosirea unui mijloc fraudulos, şi anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă prevăzută de art.215 alin.2 şi 3 din Codul penal.
În consecinţă, conform art.334 din Codul penal se va schimba încadrarea juridică a faptei din art.215 alin.1,2,3,4 combinat cu art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 din acelaşi Cod.
Referitor la individualizarea pedepsei ce se va aplica, raportat la noua încadrare juridică a faptei, urmează a se ţine seama de criteriile prevăzute de art.52 şi 72 din Codul penal, respectiv de pericolul social concret al faptei comise cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Astfel, nu trebuie omis faptul că fapta s-a derulat în perioada în care inculpatul luasehotărârea săvândăSocietatea-S.C.”A”SRL Craiova, cedând-o iniţial fără forme legale numitului M.M., iar la data de 1 iulie 1999 a perfectat o înţelegere cu martora R.Z. în acelaşi scop, înţelegere nefinalizată datorită faptului că martora nu putea avea calitatea de asociat unic al vreunei societăţi comerciale.
Pe de altă parte, la dozarea pedepsei se va avea în vedere şiprejudiciulmodic adusunităţiifurnizoare,de83.960.467lei ( diferenţa de prejudiciu constituind-o penalităţile aplicate).
Cu privire la persoana făptuitorului, din actele aflate în dosar rezultă că acesta nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, a cooperat cu organele de urmărire penală şi cu instanţa, a depus stăruinţă pentru pregătirea profesională, fiind student în ultimul an de studii la Facultatea de Automatică din cadrul Universităţii din Craiova, soţia sa este şomeră şi are un copil recent născut (la 22 octombrie 2002).
Aceste elemente de circumstanţiere conduc la concluzia că se pot aplica inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 lit.a şi c din codul penal, cu consecinţelemenţionate în art.76 lit.c din acelaşi Cod.
Ca atare, în raport de considerentele expuse recursul declarat va fi admis în sensul celor mai sus arătate în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 482 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr.166 din 16 mai 2001 a Tribunalului Prahova numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi individualizarea pedepsei.
În baza art.334 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 4 C.pen., combinat cu art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 C.pen., text de lege în baza căruia, prin aplicarea prevederilor art.74 lit.a, c, art.76 lit.c C.pen., condamnă pe inculpat la 1 an închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 622/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 634/2003. Penal → |
|---|
