CSJ. Decizia nr. 620/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.620/2003
Dosar nr.3145/2002
Sedinţa publică din 7 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii D.C.C. şi S.I.V. împotriva deciziei penale nr.399/A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi în stare de arest şi asistaţi în ordine de apărător aleşi, avocaţii S.V. şi B.G., lipsind partea civilă.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul inculpatului D.C.C. solicită admiterea recursului în sensul reducerii pedepsei aplicate, susţinând oral motivele scrise.
Apărătorul inculpatului S.I.V. solicită admiterea recursului, şi în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate, reţinându-se împrejurările concreteale comiterii faptei cât şi faţă de circumstanţele personale.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Inculpaţii în ultimul lor cuvânt lasă la aprecierea instanţei .
CURTEA
Asupra recursurilor penale de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.199 din 7 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti – secţia I penală au fost condamnaţi inculpaţii :
1. D.C.C.la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.2 lit.a şi e din Codul penal, cu aplicarea art.74 lit.a,d,c şi art.76 al.1 lit.b din acelaşi cod.
2. S.I.V.la pedeapsa de 4 ani închisoare în temeiulart.211 al.2 lit.a,d,c cu aplicarea art.74 lit.a şi c, art.76 lit.b din Codul penal.
A fost menţinută starea de arest ainculpaţilor şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 7 martie 2002 la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească suma de 5.000.000 lei părţii civile B.M. cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut , în esenţă,următoarea situaţie de fapt :
La data de 6 noiembrie 2001, inculpaţii se deplasau pe şoseaua Iancului şi la un moment dat au observat pe minorii E.C., I.C. şi B.M.A., elevi de liceu şi care se întorceau de la meditaţii, ultimul având asupra sa un telefon mobil marca Ericsson.
De comun acord cei doi inculpaţi au hotărât să sustragă telefonul mobil pentru a-l vinde şi a-şi procura bani în vederea cumpărării de heroină, amândoi fiinddependenţi de acest drog.
In acest scop inculpaţii i-au urmărit pe tineri şi în apropierea intersecţiei şos.Iancului cu şos. Mihai Bravu, i-au abordat, cerându-le o ţigară, partea vătămată răspunzându-le că nu au, după care şi-au continuat drumul .
Sub pretextul că li s-a răspuns ironic cei doi inculpaţi s-au apropiat de partea vătămată, au provocat o altercaţie, victima fiind lovită cu pumnii şi picioarele în zona capului, abdomenului şi a membrelor inferioare.
In urma loviturilor primite partea vătămată a căzut la pământ, moment în care inculpatulS.I.V.s-a urcat peste ea, a imobilizat-o iar coinculpatul D.C.C. i-a luat telefonul mobil, după care au fugit .
In seara aceleiaşi zile inculpatulD.C.C. a vândut telefonul numitului C.Ş. care, la rându-i, l-a vândut unei persoane necunoscute cu suma de 1.500.000 lei.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii penale şi declaraţiilor părţii vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depoziţiile martorilor, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată .
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin Decizia nr.399 din 25 iunie 2002 ,a admis apelul formulat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţapenală atacată, a înlăturat dispoziţiile art.74-76 din Codul penal şi a majorat pedepsele aplicate celor doi inculpaţi la câte 6 ani şi 6 luni închisoare .
Impotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs prin care au solicitat reducerea pedepselor.
Recursul nu este fondat .
Potrivit dispoziţiilor art.72 din Codul penal , la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa trebuia să ţină seama de modalitatea concretă în care a fostcomisă fapta, de gradul de pericol social şi dedatele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
In speţă, aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanţa de apel care justificat a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute înfavoarea inculpaţilor şi a majorat pedepsele .
Astfel, la dozarea pedepselor s-a ţinut seamade faptul că inculpaţii au avut o înţelegere prealabilă cu privire la modalitatea deposedării victimei, stabilind cu minuţiozitate momentul şi locul propice comiterii infracţiunii, după care au acţionat cu o violenţă nejustificată, lovind victima cu pumnii şi picioareleinclusiv după ce căzuze la pământ, lovituri ce au fost aplicate şi celorlalţi însoţitori ai părţii vătămate pentru intimidarea lor.
La dozarea pedepselor instanţa de apel a avut în vedere şi urmările produse, vârsta victimei şi trauma psihică adusă acesteia în urma agresiuniiexcesive suportate.
Referitor la profilul moral al inculpaţilor, aceeaşi instanţă, a avut în vedere că făptuitorii sunt cunoscuţi ca fiind dependenţi de heroină injectabilă, frecventând mediulconsumatorilor de droguri , având predispoziţii spre comiterea de fapte antisociale în scopul procurării de bani pentru achiziţionarea heroinei.
Faptul că inculpaţii nu au antecedente penale şi au avut o poziţie sinceră cu privire la fapta reţinută în sarcina lor ( poziţie care nu putea fi alta atâta vreme cât au fost identificaţi imediat după săvârşirea infracţiunii) a fost avut în vedere la proporţionalizarea pedepselor care au fost orientate spre limita inferioară a textului sancţionator.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorilor au fost analizate de instanţa de apel iar pedepsele stabilite sunt just individualizate, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ al pedepsei .
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursurile declarate nu sunt fondate şi în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală vor fi respinse.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 al.2 din acelaşi cod inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.C.C. şi S.I.V.împotriva decizieinr.399/A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive pentru fiecare inculpatde la 9 noiembrie 2001 la 7 februarie 2003.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 617/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 622/2003. Penal → |
|---|
