CSJ. Decizia nr. 665/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 665/2003
Dosar nr. 5062/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1884 din 10 octombrie 2001, Judecătoria Braşov a condamnat pe inculpatul C.F. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. şi
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 3 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile, iar din pedeapsa de executat, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada arestării preventive de la 17 august 2001 până la 10 octombrie 2001.
A fost menţinută starea de arest până la 13 octombrie 2001.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile R.I.M. suma de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Diferit, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat pentru apărarea din oficiu.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, în noaptea de 12 august 2001, inculpatul C.F. a invitat-o pe partea vătămată R.I.M. în apartamentul în care locuia cu concubina sa şi, prin constrângere, a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale normale, orale şi anale, ocazie cu care i-a provocat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, pe care a criticat-o cu privire la:
- încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, considerând că acesta se face vinovat de săvârşirea numai a infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., apreciind ca fiind greşită condamnarea acestuia şi pentru infracţiunea de perversiuni sexuale. Totodată, s-a solicitat şi aplicarea unui tratament juridic sancţionator mai sever.
De asemenea, hotărârea primei instanţe a mai fost atacată cu apel şi de către inculpatul C.F., care a solicitat reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră ca fiind prea severe, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante.
Tribunalul Braşov, prin Decizia penală nr. 44/A din 29 ianuarie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva hotărârii, pronunţată de prima instanţă pe care a desfiinţat-o numai în ce priveşte încadrarea juridică a faptelor şi individualizarea judiciară a pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite, instanţa de apel a decis:
- schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. şi perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., reţinute în sarcina inculpatului C.F. în:
- infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., pentru care l-a condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare;
- infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., pentru care l-a condamnat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a prelungit arestarea preventivă de la 10 februarie 2002 până la 11 martie 2002 şi s-a dedus, în continuare, arestarea preventivă de la 11 octombrie 2001 până la 29 ianuarie 2002.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 350.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare şi s-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Braşov.
Decizia Tribunalului Braşov a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă această instanţă şi inculpatul C.F.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la pedepsele aplicate inculpatului, pe care le consideră ca fiind prea blânde, solicitând majorarea acestora.
La rândul său, inculpatul C.F. a criticat aceeaşi hotărâre tot cu privire la pedepsele aplicate, pe care însă le consideră prea severe, solicitând a fi reduse.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 258/R din 4 aprilie 2002 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul C.F., a casat atât Decizia atacată cât şi hotărârea primei instanţe, în parte, şi numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi individualizarea pedepselor aplicate, în raport cu care a decis:
- schimbarea încadrării juridice a faptelor, în baza art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de:
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., pentru care l-a condamnat pe inculpatul C.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.;
- perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., pentru care l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul C.F. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus, în continuare, perioada arestării preventive de la 29 ianuarie 2002, la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi s-a decis ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, iar onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.F. să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
În esenţă, în motivarea acestei decizii, s-a arătat că în mod greşit inculpatul a fost condamnat şi pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, deoarece această infracţiune este absorbită în infracţiunea de viol, constituind acte materiale ale acestei infracţiuni, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din cele două infracţiuni, în una singură şi anume de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., şi ca urmare a noii situaţii create se va proceda şi la o nouă individualizare, atât a pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului, cât şi a pedepsei rezultantă pe care acesta o va executa.
Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I, pct. 4 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, considerându-le că au fost pronunţate cu încălcarea legii sub aspectul individualizării pedepsei.
În motivarea recursului în anulare se susţine că în cauză, referitor la pedepsele aplicate inculpatului C.F., nu au fost respectate întocmai criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ca urmare acestea (pedepsele) sunt prea blânde.
Astfel, la individualizarea pedepselor şi la stabilirea pedepsei de executat nu s-a ţinut seama de pericolul social al faptelor comise, rezultat din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor care sunt prevăzute, pentru ambele infracţiuni, pedepse de la 3 la 10 ani închisoare, de împrejurările în care au fost săvârşite faptele, respectiv profitând de buna credinţă a părţii vătămate, pe care a indus-o în eroare, susţinând că în apartamentul unde a invitat-o, se mai află o femeie, fapt ce a făcut ca aceasta să nu-şi poată da seama de ce urma să se întâmple, cu atât mai mult cu cât aceasta îl cunoştea de mai multă vreme pe inculpat, dar şi de persoana acestuia, (inculpatului) care a obligat-o pe victimă să întreţină raporturi sexuale normale, orale şi anale în prezenţa concubinei sale şi a celor doi copii minori aflaţi în apartament, prin folosirea de acte de violenţă pentru a-i înfrânge rezistenţa, la care se adaugă şi poziţia procesuală a inculpatului care constant a negat săvârşirea faptelor.
S-a concluzionat că, în situaţia în care la dozarea pedepselor s-ar fi ţinut seama de împrejurările arătate, instanţele ar fi putut ajunge la concluzia că pentru reeducarea inculpatului se impunea aplicarea unor pedepse orientate către limita maximă a textelor de lege incriminatorii.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că, deşi instanţa de apel, pe baza situaţiei de fapt reieşită din probele de la dosar, a dat o încadrare juridică corectă faptelor comise de inculpat în ce priveşte, însă pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte cât şi pedeapsa rezultantă (de executat), nu au fost corect individualizate, în sensul că nu s-a dat semnificaţia cuvenită împrejurărilor în care acestea au fost comise, cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Fără îndoială, dacă la individualizarea pedepselor s-ar fi ţinut seama de aspectele învederate în recursul în anulare, şi care imprimă faptelor un pericol social ridicat, instanţa de recurs ar fi ajuns la concluzia, firească, că pentru reeducarea inculpatului se impunea aplicarea unor pedepse mai severe, de natură a contribui la realizarea prevederilor art. 52 C. pen.
Prin urmare, apreciind întemeiată critica formulată prin recursul în anulare, urmează a se constata că acesta este fondat, urmând a fi admis şi a majora pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare din infracţiunile pentru care a fost condamnat şi totodată, a da eficienţă dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, prin aplicarea unui spor de pedeapsă.
Pentru aceasta se va descontopi pedeapsa rezultantă stabilită de instanţa de recurs în pedepsele componente, după care se vor majora pedepsele pentru fiecare din infracţiunile săvârşite, urmând ca, în final, să se facă aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aşa cum se va stabili prin dispozitivul prezentei decizii.
Din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute, se va deduce perioada executată.
În cauză, întrucât nu există culpă procesuală imputabilă vreuneia din părţi, cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
De menţionat faptul că, în cauză nu se impune decât casarea deciziei pronunţată de instanţa de recurs şi nu şi cele pronunţate de instanţele de fond şi apel, deoarece, sub aspectele învederate în recursul în anulare, mai precis al soluţionării laturii penale a cauzei, acestea au fost casate şi desfiinţate de instanţa de recurs, care a pronunţat o hotărâre proprie sub acest aspect, cu menţinerea unor dispoziţii referitoare la soluţionarea laturii civile, arestare preventivă şi deducere, precum şi la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 258/R din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul C.F.
Casează Decizia penală nr. 258/R din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov numai cu privire la pedepsele aplicate inculpatului.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, după cum urmează:
- 3 ani închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- un an închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 201 alin. (4) C. pen., şi
- 2 ani interzicerea dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Modifică pedepsele aplicate inculpatului C.F. în sensul că le majorează de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) C. pen., de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 201 alin. (4) C. pen. şi câte 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru ambele infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de un an închisoare, astfel că, în final, acesta va executa pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 661/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 66/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
