CSJ. Decizia nr. 837/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 837/2003
Dosar nr. 4936/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată.
Prin sentinţa penală nr. 101 din 2 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Teleorman a fost condamnat inculpatul P.I., în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor.
S-au interzis inculpatului, în condiţiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului pe timp de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă detenţia preventivă de la 9 februarie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat un ciocan corp delict.
Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri materiale şi la 7.000.000 lei daune morale către partea civilă P.D. şi la 3.574.840 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. Bagdasar.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
Inculpatul şi partea vătămată sunt veri şi de mai mult timp se află în duşmănie.
La data de 14 octombrie 2001, inculpatul P.I., întorcându-se cu vaca de la islazul comunal, a trecut pe un teren aparţinând părţii vătămate, lucru pe care aceasta i l-a reproşat adresându-i expresii indecente.
În aceste împrejurări, inculpatul a lovit partea vătămată în cap cu un ciocan pe care îl avea asupra lui şi pe care îl folosise pentru a scoate ţăruşul de care priponise vaca pe islaz.
Victima a fost transportată la Spitalul Tr. Măgurele şi de aici la spitalul Prof. dr. Bagdasar unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale cu diagnosticul, traumatism cranio cerebral minor deschis, prin agresiune, fractură depresivă parietală stângă, eschilectomie.
Din actele medico-legale aflate la dosar s-a reţinut că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp dur şi au necesitat 50-55 de zile îngrijiri medicale. S-a mai reţinut că leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, iar lipsa de substanţă osoasă craniană constituie infirmitate fizică permanentă.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că modificările traumatice constatate exclud posibilitatea ca leziunile să se fi produs printr-o eventuală cădere, astfel încât, a fost înlăturată susţinerea inculpatului că doar a îmbrâncit victima, care a căzut şi s-a lovit cu capul de un obiect metalic.
Prin Decizia penală nr. 600 din 3 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile declarate de procuror şi de inculpat, s-a desfiinţat parţial sentinţa şi urmare aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen., s-a redus pedeapsa principală de la 5 ani, la 3 ani închisoare.
Inculpatul a fost obligat la 382.018 lei despăgubiri civile către Spitalul Tr. Măgurele.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a dedus la zi arestarea preventivă.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite.
S-a apreciat, însă că, având în vedere conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale, faptul că acesta a recunoscut parţial fapta, vârsta inculpatului şi relaţiile anterioare dintre părţi, se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
S-a constatat că este întemeiată critica procurorului referitoare la omisiunea primei instanţe de a-l obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Tr. Măgurele.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti susţinându-se că neîntemeiat s-au reţinut circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi este fondat.
Modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă fapta relevă un grad ridicat de pericol social al faptei şi făptuitorului, iar lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului şi preexistenţa unei stări conflictuale între părţi nu justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante. De altfel, aceste împrejurări au fost avute în vedere de prima instanţă la individualizarea pedepsei ce a fost stabilită la limita minimă prevăzută de lege.
Aşa fiind, recursul va fi admis şi conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa hotărârea instanţei de apel care greşit a admis apelul inculpatului, se vor înlătura dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi se va menţine pedeapsa aplicată de prima instanţă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 600 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul P.I.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi menţine pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 101 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Teleorman.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 februarie 2002, la 19 februarie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 836/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 840/2003. Penal → |
|---|
