CSJ. Decizia nr. 840/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 840/2003
Dosar nr. 2447/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 18 martie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, inculpatul P.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu 31 decembrie 2001, la zi.
În temeiul art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată acţiunea civilă promovată de partea vătămată P.P., care s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei, întrucât bunurile sustrase au fost restituite în natură.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.932.557 lei cu dobânzi legale către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenţă medicală acordată părţii vătămate P.P.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.100.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 29/30 decembrie 2001, în jurul orei 2,00, inculpatul P.N. a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate P.P., cu intenţia de a sustrage păsări.
Fiind surprins de proprietară, inculpatul a lovit-o cu pumnii peste faţă şi corp şi a sustras o bicicletă şi un radiocasetofon în valoare de 4.000.000 lei.
În urma agresiunii, victima a suferit leziuni traumatice care au necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale (raport medico-legal nr. 9/V/9 ianuarie 2002 al serviciului medico, legal Târgovişt.
Bunurile sustrase au fost recuperate şi restituite părţii vătămate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de consemnare a denunţului, proces verbal de cercetare la faţa locului, proces verbal de recunoaştere, proces verbal de percheziţie domiciliară, acte medico legale, dovezi de predare a bunurilor, planşe fotografice, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului.
Inculpatul P.N. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul inculpatului, prin Decizia penală nr. 195 din 8 mai 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acestuia.
Temeiul juridic al recursului declarat, îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de judecată a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a dat o justă eficienţă juridică criteriilor generale de individualizare prevăzute de textul arătat.
S-a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunii săvârşite de către inculpat, care a acţionat noaptea, pătrunzând fără drept în domiciliul victimei pe care a agresat-o cu duritate, ignorând vârsta înaintată a acesteia.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi aspectele legate de persoana inculpatului care nu a recunoscut faptele săvârşite şi care este recidivist, persistând în săvârşirea de infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie.
Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului P.N. este just individualizată şi prin cuantumul său şi modalitatea de executare răspunde cerinţelor art. 52 C. pen. Scopul coercitiv şi preventiv al pedepsei, nu poate fi atins în cazul inculpatului P.N., decât prin aplicarea unei pedepse ferme, care să asigure reeducarea acestuia.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului şi să dispună obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată începând cu 31 decembrie 2001, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 195 din 8 mai 2002 a Curţii de apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 31 decembrie 2001 la 19 februarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 837/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 841/2003. Penal → |
|---|
