CSJ. Decizia nr. 918/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.918/2003
Dosar nr.4813/2002
Sedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.T.C. împotriva deciziei penale nr.682/A din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti,Secţia a II-a penală.
S-au prezentat: recurentul inculpat T.T.C., aflat în stare de arest, asistat de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu, precum şi intimata parte civilă P.T.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casareahotărârilor pronunţate şireindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Intimata parte vătămată a cerut respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, motivând că, faţă de antecedenţa penală a inculpatului, pedeapsa a fost just individualizată de instanţe.
Inculpatul în ultimul cuvânt acordat a arătat că nu are nimic de spus.
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.829 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a II-a penală a fost condamnat inculpatul T.T.C. la pedeapsa de6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie ,prevăzută de art.211 alin.2 lit.c din Codul penal.
A fost menţinută liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1 an, 6 luni şi 15 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1496 din 3 septembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti .
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea ptreventivă cu începere de la 1 iulie 2002 la zi.
Totodată, conform art.64 din Codul penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art.116 din Codul penal s-a interzis inculpatului accesul în municipiul Bucureşti pe odurată de 5 ani, iar în temeiul art.118 lit.b din acelaşi cod s-a confiscat de la făptuitor suma de 1.500.000 lei .
Prejudiciul cauzat părţii vătămate P.T. a fost acoperit prin restituire, luându-se act că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 1 iulie 2001, în jurul orelor 14,50 , în timp ce partea vătămată P.T. se afla pe stradă , inculpatul, observând că aceasta are un telefon mobil, s-a apropiat,-a aplicat o lovitură puternică în zona abdomenului, după care i-a smuls telefonul mobilşi a fugit.
Telefonul a fost vândut martorului P.T. cu suma de 1.500.000 lei , de la care a fost ridicat de organele de poliţie şi restituit părţii vătămate.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, procesului verbal de depistare, procesului verbal de recunoaştere din grup, dovezii de restituire a bunului sustras, depoziţia martorului P.T., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta atât în faza de urmărire penală cât şi la cea de cercetare judecătorească.
Curtea de Apel Bucureşti,Secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr.682 din 21 octombrie2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul invocat şi în apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In speţă aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanţa de fond şi verificate de instanţa de apel care justificat a respins apelul formulat de inculpat.
Astfel, la dozarea pedepsei, s-a ţinut seama de modul în care inculpatul a acţionat, de faptul că acesta a studiat atent locul comiterii faptei (într-o zonă aglomerată în care avea posibilitatea să dispară cu uşurinţă) după care a acţionat cu o violenţă nejustificată, lovind victima cu pumnii în abdomen, cauzându-i acesteia căderea.
La dozarea pedepsei instanţele au avut în vedere şi urmările produse, vârsta fragedă a victimei şi trauma psihică adusă acesteia în urma agresiunii excesive suportate.
Referitor la profilul moral al inculpatului, aceleaşi instanţe au avut în vedere că este cunoscut cu antecedente penale, el fiind anterior internat în Centrul de reeducare minori pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prin sentinţa penală nr.2470 din13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Brăila, iar ulterior a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie,prevăzută de art. 211 alin.2 lit.e din Codul penal,cu aplicarea art.99 şi următoarele din Codul penal, prin sentinţa penală nr.1496din 3 septembrie2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti , pedeapsa începută la 15 mai 2001 şi liberat la 29 aprilie 2002, rămânându-i un rest de 564 zile închisoare.
Deşi liberat condiţionat, inculpatulbeneficiind de dispoziţiile art.59 din Codul penal, nu a tras concluziile ce se impuneau, persistând în activitatea antisocială şi comiţând la numai trei luni de la liberare o nouă infracţiune, de aceeaşi natură, aspect care evidenţiază periculozitatea deosebită a acestui infractor.
In raport de considerentele arătate, pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancţionator, nu este prea aspră, astfel că recursul declarat de inculpat nu este fondat şi va fi respins în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatulT.T.C., împotriva deciziei penale nr.682/A din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală .
Deduce din pedeapsă, reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 1 iulie 2002 la 21 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 913/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 919/2003. Penal → |
|---|
