CSJ. Decizia nr. 934/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.934/2003
Dosar nr.3191/2002
Sedinţa publică din25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr.105 din 11 iunie2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul B.Gh.
S-au prezentat: intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat C.D., apărător desemnat din oficiu şi intimata parte civilă D.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul, a susţinut oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris de parchet şi depuse la dosar, solicitând admiterea recursului , casarea hotărârilor, schimbarea încadrăriijuridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului, în infracţiunea de omor şi majorarea pedepsei aplicate.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.
Intimata parte civilă a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.31 din 21 februarie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul B.Gh.la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de omor, prevăzutăde art.174 din Codul penal.
In baza art.357 din Codul de procedură penală, s-au interzis inculpatului drepturileprevăzute de art.64 din Codul penal, pe durata înscrisă înart.71 din Codul penal.
In baza art.174 din Codul penal, raportat la art.64 din acelaşi cod, s-a interzis inculpatului drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pe latură civile, în baza art.346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat săplătească părţii civile D.I. suma de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiricivile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi D.S. locuiau împreună într-o garsonieră închiriată, între ei existând relaţii normale de vieţuire.
In ziua de 20 mai 2001, în intervalul dintre orele 17,00 – 21,00, cei doi au consumat împreună aproximativ 2 l de rachiu dupăepuizarea cărora D.S., aflat în stare de ebrietate, i-a cerut inculpatului sămeargă să mai cumpere alcool.
La refuzul inculpatului cei doi s-auluat la ceartă, ei înjurându-se recuproc. La un moment dat, D.S. a apucat un cuţit, instantaneu inculpatul luându-i-l din mână, ocazie în care l-a tăiat pe palma stângă. Imediat, aflându-se faţă în faţă, în ortostatism, inculpatul i-a aplicat lui D.S.o lovitură cu cuţitul în coapsa piciorului drept, în partea articulaţiei genunchiului. Sângerând din abundenţă, D.S. s-a prăbuşit la podea, ceea ce l-a determinat pe inculpat să încerce ca legând rana cu o cârpă, să-i oprească sângerarea, manevră nereuşită.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut că moartea lui D.S. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, lente dar susţinute, consecutivăunui traumatism produs prin lovire cu un corp tăietor înţepător al membrului interior drept, cu plagă profundă.S-a mai reţinut că sângele victimei avea îmbibaţiealcoolică 2,40 gr.%o.
Impotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
In apelul declarat, Parchetul de pe lângăTribunalul Braşov a criticat sentinţa, pentrunetemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea blândă.
Inculpatulapelantşi-amotivatcaleadeatacpegreşita stabilire a vinovăţiei sale, cu referire la încadrarea juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr.105 din 11 iunie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţaşi a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea de omor, prevăzută de art.174 din Codul penal, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal, text de lege în bazacăruia inculpatul a fost condamnatla 5 ani închisoare.
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.
Impotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, motivele invocate fiind greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, în opinia apelantuluui aceasta fiindinfracţiunea de omor, prevăzută de art.174 din Codul penal, şi netemeinicia pedepsei aplicate, aceasta necorespunzând criteriilor generale de individualizareprevăzute de art.72 din Codul penal şi scopului pedepsei, astfel cum stipulează art.52 din Codul penal.
Recursul declarat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru existenţa infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal, este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.
Elementul subiectiv necesar pentru existenţa acestei infracţiuni – praeterintenţia – se deduce, în general, atât din datele externe ale faptei comise, cum sunt împrejurările şi modul în care a fost săvârşită fapta, mijloacele de execuţie, regiunea vizată şi intensitatea loviturilor, cât şidin mobilul care a determinat pe făptuitor să acţioneze şi din scopul pecare acesta şi l-a propus să-l atingă.
In cauză, inculpatul şi victima erauprieteni, locuiau împreună, adesea consumaualcool în cantităţi însemnate, cum de altfel au făcut şi în după-amiazazilei de 20 mai 2001. Altercaţiile dintreei, întâmplate pe fondul stării de ebrietate prezente la ambii, au pornit de la unfapt minor, victima fiind cea care a luat cuţitul şi a „trezit” astfel atenţia făptuitorului asupra unui posibil atac.
Insă, nu se poate reţine existenţa, intenţiei de a ucide odată ce inculpatul, chiar folosind cuţitul, obiect tăietor-înţepător, a aplicat o singură lovitură în partea membrului inferior -articulaţia genunchiului -, el,persoană cu pregătire şcolară limitată, neavând cunoştinţă că lezarea acelei zone a trupului poate produce, prin sângerare abundentă, moartea. Mai mult, din atitudinea sa ulterioară lovirii,când încercat ca folosind o cârpă, să oprească sângerarea, victimaavând în sânge îmbibaţie alcoolică aproape de comă alcoolică, aceasta contribuind la pierderea continuă şi lentă de sânge, se desprinde concluzia cămoartea constituie un rezultat neprevăzut de el, dar pe care, faţă de obiectul folosit, trebuia şi putea să-l prevadă.
Fapta săvârşită, în condiţiile detaliate,se încadrează în art.183 din Codul penal.
Privind pedeapsa, se reţine că la individualizarea ei, astfel cum prevede art.72din Codul penal, trebuie avute în vedere pericolul social grav, element primordial apărat de legea penală, fapta fiind îndreptată împotriva vieţii, valoare supremă a fiecărui individ, împrejurările în care a fost săvârşită, respectiv pe fondul existenţei stării de ebrietate atât a inculpatului cât şi a victimei, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale şi preocupat să salveze într-un mod empiric, cum s-a priceput el, viaţa victimei, precumşi regretul manifestat prin încercarea de a se sinucide, aspect confirmat cu raportul de constatare medico-legală care a relevat tentativa suicidală.
Astfel, pedeapsa de 9 ani şi 6 luniînchisoare, executabilă în regim de privare de libertate, corespunde şi scopului ei, aşa cum prevede art.52 din Codul penal.
Recursul declarat de parchet fiind fondat pentru netemeinicia pedepsei aplicată, în baza dispoziţiilor art.38515pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr.105din11 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul B.Gh.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului B.Gh. în sensul că o majorează de la 5 ani închisoare la 9 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la22 mai 2001 la 25 februarie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 928/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 946/2003. Penal → |
|---|
