Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia nr. 1066/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1066/A/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr. 297/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant O. I. asistat de avocat J. R. F. apărător ales .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind de președintele completului de judecată inculpatul apelant O. I. susține că își menține declarațiile date și nu dorește să dea declarație în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat J. R. având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare:
- achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe deoarece în cauză sunt incidente disp. art.20 Cod penal și anume starea de necesitate;
- reducerea pedepsei în ceea ce privește celelalte infracțiuni care îi sunt reținute în sarcină;
-amânarea aplicării pedepsei;
-înlăturarea daunelor morale care au fost stabilite în favoarea părții vătămate.
În ce privește incidența disp. art.20 Cod penal susține că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată cu briceagul deoarece acesta o agresa pe mama sa astfel inculpatul a fost determinat să intervină și să înlăture de la pericolul imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală și sănătatea mamei sale.
De altfel partea vătămată este cunoscută ca persoană violentă în societate aceasta mai având tangență cu legea penală.
Pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului solicită reducerea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei raportat la gravitatea faptei și pericolul scăzut pe care-l prezintă aceasta. Inculpatul avea briceagul la el deoarece se ocupă cu creșterea animalelor și se folosea de acel briceag pentru activități zilnice. Inculpatul nu este recidivist, este un sprijin în familie, tatăl său este grav bolnav și face dializă.
În ce privesc despăgubirile civile acordate de instanța de fond acestea sunt nejustificate raportat la conduita părții vătămate și la atitudinea necuviincioasă atât față de mama inculpatului pe care a agresat-o fizic și a înjurat-o cât și față de inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare aplicarea disp. art.83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art.83 Cod penal și există date din care rezultă că această măsură ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului care a recunoscut fapta și nu are antecedente penale .
În cauză nu poate fi reținută incidența art.20 Cod penal, deoarece această cauză justificativă nu poate fi reținută decât în condițiile în care fapta este săvârșită pentru înlăturarea unui pericol care nu poate fi înlăturat altfel.
Solicită admiterea apelului doar în ce privește amânarea aplicării pedepsei.
Inculpatul apelant O. I. în ultimul cuvânt susține că fost de sărbătoarea Sf. M. în . pare rău, regretă cele întâmplate și lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat în cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului declarat în cauză constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 297/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ s-a hotărât în baza art. 396 alin. 2 raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnarea inculpatului O. I. la pedeapsa de:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. 1 Cod penal,
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 1 lit. a) Cod penal,
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 2 Cod penal.
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care se adăugat un spor obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 91 C.pen. s-a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere prevăzută de art. 93 alin. (1) lit. a- e C.pen.
În baza art. 93 alin. (2) C.pen. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității –în cadrul instituțiilor conform listei privind posibilitățile concrete de executare existentă la nivelul Serviciului de Probațiune A.-pe o perioadă de 70 zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
S-a dispus comunicarea unui exemplar al prezentei hotărâri, Serviciului de Probațiune A., la data rămânerii definitive și s-a atras atenția asupra art. 94 alin. 4 din Codul penal.
În baza art. 404 alin. 4 lit. b) C.pr.pen. s-a constatat că inculpatul a fost supus următoarelor măsuri preventive privative de libertate în prezenta cauză: reținere pe o durată de 24 ore începând cu data de 19.08.2014, ora 13:00 până la data de 20.08.2014 ora 13:00.
În baza art. 397 alin.1, art. 25 alin.1, art. 1357, art. 1349, art. 1391 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D. P., și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă D. P., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
În baza art. 108 lit. d), art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri folosite de inculpat la săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, respectiv: un cuțit având lungimea lamei de 8,5 cm și mănunchiul de 10,5 cm, confecționat din fier, depus în Camera de Corpuri Delicte a IPJ A..
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3356/P/2014 emis la data de 04.02.2015 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul O. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 371 alin. (1) C.pen., portul fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută și pedepsită de art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen., folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută și pedepsită de art. 372 alin. (2) C.pen., lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (1) C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
În actul de sesizare se arată, în esență, în fapt că la data de 15.08.2014, în jurul orei 22.00, cu ocazia participării la manifestarea publică organizată de către Primăria comunei V. de Jos sub denumirea de „M., dragă M.”, în timp ce se afla pe . susmenționată, a purtat fără drept un cuțit cu ocazia manifestării publice autorizate menționate, după care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a discuțiilor contradictorii avute cu persoana vătămată D. P., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, care i-a cauzat leziuni, tulburând prin comiterea acestor fapte ordinea și liniștea publică.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 11.02.2015 sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 07.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 16.06.2015, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmării penale - art. 375 și 377 C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal de la art. 375 C.pr.pen, văzând și concluziile favorabile ale reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului inculpatului, instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii.
Față de aceasta nu s-a mai procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
Persoana vătămată D. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 de lei, respectiv de 3000 lei cu titlu de daune materiale și 2000 lei cu titlu de daune morale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține, în fapt, în esență, că la data de 15.08.2014, în jurul orei 22.00, cu ocazia participării la manifestarea publică organizată de către Primăria comunei V. de Jos sub denumirea de „M., dragă M.”, în timp ce se afla pe . susmenționată, a purtat fără drept un cuțit cu ocazia manifestării publice autorizate menționate, după care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a discuțiilor contradictorii avute cu persoana vătămată D. P., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, care i-a cauzat leziuni, tulburând prin comiterea acestor fapte ordinea și liniștea publică.
În drept s-a reținut că faptele inculpatului O. I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 C.pen., portul fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută de art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen., folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută de art. 372 alin. (2) C.pen. și lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
La individualizarea pedepsei, se au în vedere dispozițiile art.74 Cod penal și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și raportat la criteriile mai sus arătate, se va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru faptele reținute în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța având în vedere persoana și conduita inculpatului, apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție,în baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată D. P. s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 3.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 2.000 lei reprezentând daune morale.
Raportat la daunele materiale, instanța constată că acestea au fost solicitate cu titlu general de către persoana vătămată, neindicând ce reprezintă suma de 3.000 lei, după cum nu a depus la dosar și nu a indicat motivele și probele pe care își întemeiază această cerere, prejudiciul în atare situație neîntrunit condiția de a fi unul cert și dovedit, deși sarcina probei existenței prejudiciului și a întinderii acestuia aparține părții civile, astfel că instanța apreciază că nu se justifică acordarea lor în cuantumul arătat.
Din punct de vedere al prejudiciului moral, instanța arată că este de necontestat că acțiunea inculpatului a cauzat părții civile un prejudiciu afectiv având în vedere zona unde a fost aplicată lovitura cu cuțitul-abdomen, modul și împrejurările în care a fost aplicată lovitura-fapt ce a dus la alterarea cel puțin temporară a condițiilor normale de viață, precum și producerea unor traume de natură morală. În lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, dar având în vedere criterii unanim îmbrățișate de literatura de specialitate și practica judiciară, precum consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, criterii subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, instanța constată că suma de 2000 de lei este corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs acestuia, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
În consecință, față de cele ce preced în baza art. 397 alin.1, art. 25 alin.1, art. 1357, art. 1349, art. 1391 Cod civil va admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D. P., în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 3000 lei reprezentând daune materiale și suma de 2000 lei reprezentând daune morale, și în consecință:
Va obliga inculpatul la plata sumei de 2000 lei către partea civilă D. P., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală inculpatul O. I..
În expunerea motivelor de apel inculpatul, personal și prin apărătorul ales a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în principal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe deoarece în cauză sunt incidente disp. art.20 Cod penal și anume starea de necesitate; în subsidiar reducerea pedepsei, cu acordarea amânării aplicării pedepsei, iar pe latură civilă înlăturarea daunelor morale care au fost stabilite în favoarea părții vătămate. Se arată că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată cu briceagul deoarece acesta o agresa pe mama sa astfel inculpatul a fost determinat să intervină și să înlăture de la pericolul imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală și sănătatea mamei sale. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, raportat la gravitatea faptei, la persoana inculpatului - nu are antecedente penale, se ocupă cu creșterea animalelor, a recunoscut faptele, și pericolul scăzut pe care-l prezintă aceasta, se impune acordarea amânării executării pedepsei. În ce privesc despăgubirile civile acordate de instanța de fond acestea sunt nejustificate raportat la conduita părții vătămate și la atitudinea necuviincioasă atât față de mama inculpatului pe care a agresat-o fizic și a înjurat-o, cât și față de inculpat.
III. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat, dar și din oficiu, în limitele prevăzută de art. 417 și 418 alin. 1 Cod proc.pen., Curtea constată că apelul inculpatului este fondat în limitele și pentru motivele ce se vor expune în continuare:
În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea de apel constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului O. I., au fost corect reținute, acesta solicitând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 16.06.2015, după ce s-a dispus, potrivit încheierii camerei de consiliu din 07.04.2015, începerea judecății cauzei privind pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 371 alin. (1) C.pen., art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen., art. 372 alin. (2) C.pen., art. 193 alin. (1) C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, întrucât a recunoscut în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe cale și le-a însușit și nu le contestă.
Curtea reține că, potrivit art. 374 alin. 1 și 2 comb. cu art. 375 alin. 1, 2 Cod de procedură penală, pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată se impune îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv, cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătorești, în primă instanță, să existe din partea inculpatului o recunoaștere totală și necondiționată a tuturor faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, iar probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să permită stabilirea unei pedepse.
Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției - art. 374 și 375 Cod proc.pen., are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă inculpatul declară personal după citirea actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață.
Așadar, judecata în cazul recunoașterii vinovăției are loc urmare a cererii inculpatului de a i se aplica o asemenea procedură și atunci când din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.
În cauza dedusă judecății, pe baza probelor administrate la urmărire penală, s-a stabilit că la data de 15.08.2014, în jurul orei 22.00, cu ocazia participării la manifestarea publică organizată de către Primăria ., jud. A. sub denumirea de „M., dragă M.”, în timp ce se afla pe . susmenționată, a purtat fără drept un cuțit cu ocazia manifestării publice autorizate menționate, după care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a discuțiilor contradictorii avute cu persoana vătămată D. P., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, care i-a cauzat leziuni, tulburând prin comiterea acestor fapte ordinea și liniștea publică.
Instanța de fond a apreciat corect că este aplicabilă procedura simplificată, pentru că există declarația inculpatului făcută în conformitate cu dispozițiile art. 375 C. proc. pen., iar din probele administrate la urmărire penală faptele inculpatului au fost stabilite și existau suficiente date cu privire la persoana sa pentru a i se stabili o pedeapsă. Prin urmare, a dispus condamnarea inculpatului pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, portul fără drept de obiecte periculoase, folosirea fără drept de obiecte periculoase și lovirea sau alte violențe, aplicându-i o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În acest context, împotriva hotărârii de condamnare inculpatul poate formula apel numai cu privire la încadrarea juridică și individualizarea pedepsei, calee de atac, în speță apelul putând fi examinate numai sub aceste două aspecte, nu și cu privire la existența faptei, stabilirea vinovăției, dată fiind specificitatea acestei proceduri pe care inculpatul prin voință proprie a înțeles să o folosească, pledând pentru vinovăția sa stabilită pe baza probelor legal administrate la urmărire penală.
Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, portul fără drept de obiecte periculoase, folosirea fără drept de obiecte periculoase și lovirea sau alte violențe, întrucât a purtat fără drept un cuțit cu ocazia unei manifestării publice, după care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a discuțiilor contradictorii avute cu persoana vătămată D. P., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, care i-a cauzat leziuni, tulburând prin comiterea acestor fapte ordinea și liniștea publică.
Instanța nu poate reține că inculpatul, în momentul săvârșirii faptei s-a aflat în stare de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei raportat la starea de fapt descrisă. Nu se poate susține că inculpatul, care a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit în zona abdomenului a acționat pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general.
Față de definiția dată de art. 20 C.pen., instanța de apel reține că pentru a duce la înlăturarea caracterului penal al faptei trebuie ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, aprecierea caracterului inevitabil al pericolului urmând a se face în concret prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acționeze sub amenințarea pericolului.
Este adevărat că victima a împins–o pe mama inculpatului, martora O. F. care s-a dezechilibrat și a căzut. Însă Curtea, față de considerațiile prezentate apreciază că inculpatul avea la îndemână și alte posibilități pentru a aplana conflictul dintre mama sa și victimă, mai ales că nu s-a dovedit cauzei că viața, integritatea corporală sau sănătatea mamei sale ar fi fost în pericol.
Pe de altă parte, acțiunea victimei s-a rezumat doar la împingerea martorei O. F., iar intervenția inculpatului a fost ulterioară acestui moment, astfel că nu se poate reține că viața, integritatea corporală sau sănătatea mamei sale ar fi fost în pericol care să justifice fapta inculpatului.
Relativ la criticile inculpatului apelant privind individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea reține, în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de posibilitățile sale de îndreptare, că pedepsele sub aspectul cuantumului au fost corect stabilite, însă aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Astfel, fără a minimaliza gravitatea faptelor, este de precizat că inculpatul a comis fapta pe fondul unui conflict avut de mama sa cu victima, că inculpatul a manifestat atât înainte cât și după comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, un comportament prosocial, a recunoscut sincer faptele și le regretă (împrejurarea că apărătorul ales a invocat o cauză justificativă se încadrează în limitele unei apărării rezonabile), nu are antecedente penale, își asigură existența sa și a familiei sale din muncă, fiind singura sursă de venit al familiei.
Așa cum precizam anterior, faptele comise de inculpat sunt destul de grave, însă se apreciază, raportat la elementele concrete ale cauzei și la datele ce caracterizează persoana inculpatului - este tânăr, a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut sincer faptele, că acordarea beneficiului dispozițiilor art. 83 și urm. din Cod penalul privind amânarea executării pedepsei este de natură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate al pedepselor.
Față de aceste date și raportat la atitudinea și conduita adoptată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile amânării executării pedepsei rezultante, în acest mod fiind respectată și cerința proporționalității între gravitatea faptelor săvârșite și datele personale ale inculpatului.
Relativ la criticile inculpatului prin apărătorul ales privind daunele morale acordate părții civile, Curtea, analizând probatoriul cauzei constată că prima instanță a soluționat corect latura civilă a cauzei.
Curtea precizează că, cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.1.357 comb. cu art. 1.381, art. 1.385 și art. 1.386 din Codul civil și art. 1.391 din Codul civil.
În ce privește prejudiciul material întinderea acestuia trebuie dovedit prin probe – martori, înscrisuri. Cât privește prejudiciul moral se reține că, daunele morale se acordă în raport de criteriul gravității prejudiciului moral cauzat părților civile, dar și în raport de criteriul echității – în funcție de care indemnizația ( despăgubirea ) trebuie să fie rațională, echitabilă, încât să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată, a prejudiciului moral cauzat.
Curtea constată că, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile esențiale ale răspunderii civile delictuale, rezolvând corect acțiunea civilă sub aspectul cuantumului daunelor morale.
Astfel, în mod corect instanța de fond a hotărât că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 și urm. din Codul civil.
Verificarea îndeplinirii condițiilor esențiale ale răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a vinovăției autorului acesteia, a prejudiciului cauzat și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și respectiva faptă ilicită) nu comportă nici o dificultate, aceste aspecte rezultând în mod evident din probatoriul pe baza căruia a fost dovedită infracțiunea care constituie faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, vinovăția penală a celui care a comis –o și urmările produse de aceasta.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate părții civile instanța de apel reține că în cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea acestora, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Curtea de apel constată în raport de toate circumstanțele cauzei și în vederea respectării principiului proporționalității și nevoia socială, repere consacrate de jurisprudența CEDO, că se justifică acordarea sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale părții civile.
Curtea precizează că partea civilă este total îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru daune morale, fiind fără echivoc faptul că victimei i s-a cauzat un prejudiciu moral, decurgând din leziunile suferite în urma faptei ilicite comise de inculpat, plagă înjunghiată și traumele psihice suferite urmare a acțiunii inculpatului.
În cauză, date fiind elementele concrete, astfel cum au fost relevate anterior și având în vede că despăgubirile materiale pentru daune morale trebuie astfel stabilite încât să compenseze suferințele părții civile, să fie de natură a crea acesteia o situație mai ușoară, se apreciază că acordarea sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale persoanei vătămate este proporțională, adecvată și suficientă în raport cu traumele suferite de partea civilă și corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, astfel că nu se impune înlăturarea sau reducerea lor așa cum a solicitat inculpatul.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr. 297/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .
Se va desființa în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind sub individualizarea judiciară a pedepsei și se va înlătură aplicarea art. 91 și urm. din Codul penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Se va descontopii pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată inculpatului O. I. în pedepsele componente și se va înlătură sporul de pedeapsă aplicat.
În baza art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 83 din Codul penal se va stabili inculpatului O. I. pedepsele de:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. 1din Codul penal;
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 1 lit. a) din Codul penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 2 din Codul penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 din Codul penal.
În baza art. 38 alin. 2 și art. 39 alin. 1 lit. b) din Codul penal se vor contopii pedepsele aplicate prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare.
Potrivit art. 84 din Codul penal, se va amână aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen de supraveghere care se calculează de la data pronunțării prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal se va dispune ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul O. I. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 din Codul penal se va impune inculpatului O. I. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 50 de zile, în cadrul instituțiilor conform listei privind posibilitățile concrete de executare existentă la nivelul Serviciului de Probațiune A..
În baza art. 86 alin. 1 din Codul penal se va desemna Serviciului de Probațiune A. cu verificarea și supraveghere executării obligațiilor impuse inculpatului O. I..
În baza art. 404 alin. 3 din Codul procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr. 297/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind sub individualizarea judiciară a pedepsei și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Înlătură aplicarea art. 91 și urm. din Codul penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată inculpatului O. I. în pedepsele componente și înlătură sporul de pedeapsă aplicat.
În baza art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 83 din Codul penal stabilește inculpatului O. I. pedepsele de:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. 1din Codul penal;
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 1 lit. a) din Codul penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 2 din Codul penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 din Codul penal.
În baza art. 38 alin. 2 și art. 39 alin. 1 lit. b) din Codul penal contopește pedepsele aplicate prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare.
Potrivit art. 84 din Codul penal, amână aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen de supraveghere care se calculează de la data pronunțării prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal dispune ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul O. I. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 din Codul penal impune inculpatului O. I. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 50 de zile, în cadrul instituțiilor conform listei privind posibilitățile concrete de executare existentă la nivelul Serviciului de Probațiune A..
În baza art. 86 alin. 1 din Codul penal Serviciului de Probațiune A. este desemnat cu verificarea și supraveghere executării obligațiilor impuse inculpatului O. I..
În baza art. 404 alin. 3 din Codul procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11. 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. S. T.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored. S.T.
2ex/11.12.2015
J.F.B. D. M
| ← Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 659/2015. Curtea... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 1068/2015. Curtea... → |
|---|
