Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 733/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-08-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 733/A/2015
Ședința publică din 28 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător G. L. O.
Grefier N. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost
Reprezentat de procuror A. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul Ghemant F. A. împotriva Sentinței penale nr. 97/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.08.2015, când instanța a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi-28.08.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 97 din data de 21.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Mediaș a hotărât următoarele:
În baza art. 257 alin.1,4 rap. la art.193 alin.2 C. penal, a condamnat pe inculpatul GHEMANT F. A. – fiul lui F. și A., născut la data de 17.07.1984 în Mediaș, jud. Sibiu, cetățean român, studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, dom. în loc. Dumbrăveni, ..48, ., ., CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj față de persoana vătămată B. L..
A menținut starea de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestului preventiv din 15.02.2015 până în prezent.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul Ghemant F. A. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile S. mun. Mediaș, suma de 150 lei cheltuieli cu asistența medicală, la care se vor adăuga dobânzile legale calculate până la plata datoriei.
A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, onorariile avocaților din oficiu urmând a se suporta din fondurile anume alocate de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Mediaș că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, din data de 4 martie 2015, a fost trimis în judecată inculpatul GHEMANT F.- A. – fiul lui F. și A., născut la data de 17.07.1984 în Mediaș, jud. Sibiu, dom. în loc. Dumbrăveni, ..48, ., jud. Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în încadrarea juridică prev. de art. 257 alin.1 și 4 C. penal, arătându-se că în data de 14 februarie 2015 inculpatul a amenințat și lovit pe partea vătămată B. L.-A., agent de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Cu privire la această faptă, inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, cu respectarea procedurilor legale, din declarațiile date, rezultând că nu a recunoscut săvârșirea ei.
În faza procesuală a camerei preliminare nu s-au constat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește actul de sesizare al instanței, a actelor de urmărire penală sau a probelor administrate, potrivit încheierii de la fila 113 dosar.
În fața instanței, inculpatul Ghemant F.-A. nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că el a fost cel bătut de polițist, fără motiv, și că, leziunea suferită de acesta din urmă a fost consecința unui act neintenționat, din greșeală atingându-l cu mâna.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că în data de 14 februarie 2015, persoana vătămată B. L.-A. și colegul său, martorul P. C.-B., agenți în cadrul Poliției orașului Dumbrăveni, erau de serviciu. În acest timp au fost interpelați, de către dispecerul serviciului de urgență 112, să intervină într-un caz sesizat de pădurarul D. Ș., din cadrul Ocolului Silvic Dumbrăveni, care reclamase existența unor tăieri ilegale de material lemnos din pădure. Cei doi polițiști s-au deplasat în zona unde fusese găsită stiva de material lemnos. Acolo au găsit pe pădurar, însă, procedând la cercetarea zonei, polițiștii nu au depistat persoane care să se fi aflat în perimetrul pădurii, fapt pentru care, i-au spus pădurarului să transporte materialul lemnos la ocolul silvic, lăsându-i totodată, numărul de telefon la care puteau fi contactați direct, în ipoteza în care s-ar fi ivit alte probleme. După plecarea polițiștilor, pădurarul a luat legătura cu martorul Agoșton, pentru a-l ajuta să efectueze transportul lemnelor.
Seara târziu, după orele 19:00, agenții de poliție au fost contactați telefonic de către același pădurar, acesta solicitându-le sprijinul, motivând că un grup format din mai multe persoane încearcă să-l împiedice să transporte materialul lemnos, și că, respectivele persoane se manifestă agresiv, adresând amenințări. Atunci cei doi polițiști s-au deplasat cu mașina de poliție, spre locul cu pricina. Autoturismul de serviciu a fost condus de agentul B. L.-A.. Pe drum, mai înainte de trecerea la nivelul cu calea ferată, au observat un grup format din mai multe persoane, 8-9 bărbați, unul dintre aceștia ducând pe spate un buștean. Dându-și seama că acele persoane ar fi putut să fie implicate în tăierile de copaci, reclamate de pădurar, polițiștii au oprit mașina în dreptul grupului, întrebându-i amănunte pentru a afla dacă au legătură cu acea faptă. Unul dintre membri grupului a confirmat că ei au efectuat tăierile din pădure, și atunci agentul P. i-a somat să rămână pe loc, solicitând martorului Kolosvari, persoana care căra acel buștean, să lase lemnul, jos. A intervenit inculpatul Ghemant F.-A. care incita pe ceilalți membri ai grupului să nu se conformeze pentru că nu au de ce să rămână pe loc, adresând injurii polițiștilor. Persoana vătămată i-a spus să se potolească pentru că nu intenționa altceva decât să-i legitimeze, dar inculpatul continua de aceeași manieră, înjurând pe polițiști. Atunci agenții de poliție au încercat să-l conducă pe inculpat la mașină pentru a-l conduce la sediul Poliției or. Dumbrăveni, însă, după câțiva pași, fratele inculpatului, martorul Ghemant I.-M., s-a prins de mijlocul acestuia, trăgând cu putere înapoi de inculpat, pentru a obstrucționa pe polițiști să-l ducă la poliție. Martorul P. a luat decizia de a-l îndepărta pe fratele inculpatului, încercând să-l desprindă de inculpat, și atunci, în momentul când i-a lăsat brațul liber inculpatului Ghemant F.-A., acesta cu pumnul i-a aplicat o lovitură în față agentului B. L.–A. care instinctiv, de durere, și-a dus ambele mâini la nas, așa că, inculpatul văzându-se liber a luat-o la fugă și după el și ceilalți membri ai grupului. Polițiștii au pornit în urmărirea lor, ajungându-i în zona blocurilor unde locuiesc, uzând de armele din dotare pentru a-i soma să se predea. Inculpatul Ghemant A.-F. s-a refugiat în casa scărilor unui . a luat-o la fugă în altă direcție. Persoana vătămată a pornit în urmărirea inculpatului, acesta fiind prins pe scările dintre parter și etajul 1 al blocului unde se refugiase, la ieșire, inculpatul fiind condus spre mașina poliției. În fața blocului însă, se adunaseră o mulțime de cetățeni din blocurile respective, printre care și rudele inculpatului, care au început să tragă în continuare de inculpat pentru a zădărnici acțiunea polițiștilor de a-l duce la poliție. A revenit și fratele inculpatului care a tras de inculpat, acesta din urmă reușind să scape, debarasându-se de haina care o avea pe el. În jurul inculpatului, rudele sale au făcut front comun pentru ca acesta să nu poată fi încătușat și dus la poliție, fapt pentru care polițiștii au solicitat ajutoare. La fața locului a descins comandatul poliției, martorul C. D., care a invitat pe inculpat să-l însoțească la poliție; rudele acestuia din nou au intervenit, fapt pentru care polițiștii au renunțat, procedându-se la reținerea inculpatului numai a doua zi.
Starea de fapt rezultă din plângerea și declarațiile persoanei vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați P. C. B., D. Ș., C. D., Agoșton I., Ghemant I.-M. și M. C. M. - filele 155,159,162,165, 178, 182,194 dosar; precum se mai coroborează cu adeverința și certificatul medico-legal, filele 29,30 dosar.
Astfel, martorul D. Ș., în declarațiile sale, de la filele 35; 159 dosar, relatează despre faptul că grupul de persoane, din care a făcut parte și inculpatul, a venit seara târziu acolo la marginea pădurii unde se găsea o stivă de material lemnos, membri grupului adresându-i amenințări de moarte și cerându-i să le lase lemnele găsite la marginea pădurii pentru că sunt ale lor, deoarece ar fi muncit toată ziua la ele. Martorul D. A., în declarația de la fila 178 dosar, confirmă că materialul lemnos provenea din tăieri clandestine de copaci, din pădure, operate în ziua respectivă de inculpat și grupul amintit de persoane, lucru confirmat de altfel și de martorul M. C. - M., în declarația sa de la fila 154 dosar, acesta spunând în mod explicit că materialul lemnos revendicat de grup era format din lemne tăiate cu securea, precum mai rezultă și din planșele fotografice, filele 15-25 dosar, care atestă că a fost vorba despre trunchiuri întregi de copaci și nicidecum de resturi vegetale căzute la pământ ce ar fi fost strânse de pe jos, după cum a susținut martorul Ghemant I. M. - fila 182 dosar. Tot martorul D. amintește despre faptul că băieții din grup s-au certat cu pădurarul pentru a le lăsa lemnele luate din pădure, contrar declarației martorului Ghemant I.–M. care a susținut că discuțiile avute cu pădurarul ar fi fost purtate într-un registru civilizat. Relatările martorului D. privitoare la acest episod se dovedesc a fi veridice, în contextul în care tot el amintește despre faptul că membrii grupului au luat-o la fugă în momentul când ajutoarele pădurarului au intervenit, iar unul dintre aceste ajutoare, în persoana martorului Agoșton I., în declarația de la fila 165 dosar, confirmă că persoanele din grup au plecat, renunțând să-l mai amenințe pe pădurar, numai în momentul când acesta, pentru a-i speria, i-a spus martorului să fie atent și să dea drumul la drujbă, în ipoteza în care ar fi fost atacați.
Prin urmare, probele amintite susțin preexistența unei activități ilegale constând în tăieri masive neautorizate de copaci din pădure în care a fost implicat grupul din care a făcut parte și inculpatul Ghemant A.-F., precum și a unor activități de intimidare îndreptate împotriva pădurarului ,în scopul păstrării bunurilor dobândite de pe urma tăierilor clandestine.
În contextul acestei situații devine justificată intervenția celor doi polițiști, după cum legală și justificată este și oprirea pe drum a grupului delincvent întâlnit în zona barierei de la trecerea peste calea ferată.
Potrivit art. 31 alin.1 lit. b din Legea 218/2002, polițiștii aveau dreptul legal de a conduce la sediul poliției pe membri componenți ai grupului, precum față de opoziția manifestată de inculpatul Ghemant F.-A., erau îndreptățiți, potrivit aceleași dispoziții legale, să folosească forța.
Din această perspectivă se constată că, deși fratele inculpatului, martorul Ghemant I.-M. a încercat să sugereze precum că, mai înainte, de orice incident, între cei doi, inculpat și persoană vătămată, nu ar fi existat nici cel puțin un fel de schimb de cuvinte, o astfel de ipoteză este infirmată de chiar inculpatul însuși, în declarația de la fila 127 dosar menționând că atunci când unul dintre polițiști i-a cerut celui care căra pe umeri acel buștean să-l lase jos, el inculpatul, a fost cel care a intervenit pentru nerespectarea măsurii, ripostând și zicându-le polițiștilor că nu are de ce respectivul să facă acest lucru, adică să se conformeze.
Inculpatul și martorul Ghemant I.-M. au mai susținut că au fost loviți de către persoana vătămată, inculpatul fiind pălmuit peste față, lovit la ficat și în spate cu cotul și genunchiul, iar martorul lovit cu picioarele, pe când martorii D. și M. au susținut că, în fapt, o singură dată inculpatul ar fi fost lovit cu palma peste față. Și acești doi martori însă, se dovedesc a fi nesinceri în relatările lor cu privire la împrejurările în care s-ar fi consumat acest episod, ambii susținând, la fel ca și martorul Ghemant I.-M. și contrar propriilor afirmații ale inculpatului, că nu ar fi existat nici un schimb de replici între persoana vătămată și inculpat, mai înainte ca acesta să fi fost, așa după cum s-a spus, lovit cu palma peste față. Mai mult, martorul D. a mai afirmat precum că, și acolo, în zona barierei, polițiștii ar fi uzat de armele din dotare, declarație care se singularizează în ansamblul materialului probator, nici un alt martor nesusținând o astfel de situație. Incidentul s-a desfășurat în două etape, în zona barierei unde, în mod cert, polițiștii nu s-au folosit de armamentul din dotare, și apoi, în zona blocurilor, unde polițiștii au folosit pistoalele pentru a-i soma pe cei urmăriți să se predea.
Leziunile invocate de inculpat și în dovedirea cărora a depus adeverința medicală și scrisoarea medicală de la filele 57, 58 respectiv 197 dosar, privesc traumatisme exclusiv din zona toracică, și ele sunt în mod neechivoc, consecința exclusivă a forței cu care fratele respectiv celelalte rude ale inculpatului (mamă, mătușă) au tras de el, pentru a obstrucționa acțiunea polițiștilor de a-l reține.
Din coroborarea tuturor acestor probe rezultă că, de fapt, motivul real și determinant pentru care inculpatul a lovit persoana vătămată a fost acela de a anihila acțiunea persoanei vătămate de a-l putea conduce la sediul de poliție, și nicidecum din alte considerente or, din această perspectivă, acțiunea persoanei vătămate nu a avut nimic provocator sau abuziv, inculpatul fiind, cel care a avut, de la bun început, și mai înainte de orice alt incident, o atitudine ofensatoare, refuzând să se conformeze și incitând în acest fel și pe ceilalți membri ai grupului la neconformare, în condițiile în care nu numai că ei au fost cei care fuseseră implicați într-o activitate ilegală, dar anterior, exercitaseră și acte de persuasiune asupra pădurarului, pentru a păstra bunurile obținute ilicit, acte similare unui atac. Martorul D. și Agoșton, amintesc că inițial la locul unde se găsea materialul lemnos au venit numai două persoane - 2 băieți, care au plecat amenințându-i, spunându-le „las că vedem noi ce facem, că nu duceți voi lemnele de aici” pentru ca apoi aceștia să revină la scurt timp, seara târziu, pe întuneric, cu grupul întregit, hotărâți să-și apere lemnele pe care le considerau ale lor.
Mai mult, persoana vătămată și celălalt coleg de patrulă purtau uniforma regulamentară de polițiști, mașina cu care s-au deplasat a fost cea de serviciu purtând însemnele poliției, însuși inculpatul, precum și martorii D. și Ghemant I. –M. recunoscând că nu a existat nici un dubiu din partea lor, asupra faptului că cei doi polițiști care i-au oprit se aflau în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu. Inculpatul spune despre persoana vătămată că venise împreună cu un coleg cu mașina poliției și aceștia purtau uniforma de polițiști; martorul D., de asemenea se exprimă de felul că în aproprierea barierei a văzut mașina de poliție venind cu viteză de parcă spune martorul minimalizând „am omorât pe cineva”, iar martorul Ghemant I.-M. menționând la fila 184 dosar că îi cunoșteau „că sunt polițiști din Dumbrăveni și purtau uniformă”.
Martorul P. C.-B. în declarațiile sale de la filele 155-158 dosar, a afirmat că persoana vătămată a fost cea lovită, iar această lovitură i-a fost aplicată în față, cu pumnul, de către inculpatul Ghemant F.-A. în momentul când martorul i-a lăsat brațul liber, pentru a se ocupa de fratele acestuia, care trăgea de inculpat ca să nu fie dus la poliție.
Această declarație se coroborează și cu actele medicale – adeverință și certificat medico-legal /filele 29,30 dosar/ care atestă existența agresiunii de tipul unui traumatism de piramidă nazală, fără alte conexiuni cu afecțiuni preexistente, mai vechi, producerea leziunii fiind circumscrisă din punct de vedere medical datei de 14.02.2015, precum mai atestă și faptul că pentru vindecarea ei sunt necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale, în lipsa survenirii altor complicații.
În cursul judecății, persoana vătămată a relevat că și în prezent mai resimte consecințele traumatismului suferit, dar nu a solicitat reevaluarea numărului de îngrijiri medicale.
Fiind vorba despre o leziune importantă de felul unei contuzii de piramidă nazală, înseamnă că și forța cu care s-a acționat a fost de mare intensitate, fapt ce denotă că acțiunea de lovire inițiată de inculpat a fost una intenționată.
Procedând la încadrarea în drept a faptei săvârșite de inculpata a reținut Judecătoria Mediaș că fapta inculpatului care, în data de 14.02.2015, a agresat, lovind pe agentul de poliție B. L.-A., aflat în exercițiul funcțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, în încadrarea juridică prev. de art. 257 alin.1,4 C. penal.
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de lovire îndreptată împotriva unui agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar sub aspectul laturii subiective, adică a vinovăției, împrejurările de fapt dezvoltate mai sus, denunță că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta cunoscând faptul că persoana vătămată se afla în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și ca agent al autorității de stat pe care o reprezenta.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea amintită este cea a închisorii situată între 6 luni – 5 ani închisoare sau amenda, prin raportare la limitele prev. de art. 193 alin.2 C. penal, majorate cu jumătate, ceea ce înseamnă o pedeapsă aplicabilă situată 9 luni și 7 ani și 6 luni închisoare.
Fapta în concret prezintă gravitate deosebită, atât datorită împrejurărilor în care a fost săvârșită cât și a activităților în concret întreprinse, așa încât, instanța a apreciat că gravitatea acestei fapte impune aplicarea pedepsei închisorii, amenda fiind neîndestulătoare.
Inculpatul Ghemant F.-A. nu posedă antecedente penale, însă, din cazierul judiciar de la fila 59 dosar, rezultă că a mai fost cercetat pentru fapte săvârșite cu violență, iar împrejurările comiterii acestei noi infracțiuni relevă lipsa oricărui respect față de valorile sociale ocrotite de lege, prin crearea propriilor reguli și coalizarea în fața autorităților, spre a le determina să accepte și să respecte, ele autoritățile, regulile instituite de ei, altfel, sunt dispuși să recurgă la orice fel de acțiuni de intimidare și de forță, fapt ce denunță comportament periculos.
Așadar, având în vedere toate aceste circumstanțe, inculpatul Ghemant F.-A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj comisă asupra persoanei vătămate B. L.-A..
Referitor la măsurile procesual preventive, s-a reținut că, față de inculpat au fost luate astfel de măsuri încă din faza de urmărire penală. Prin ordonanța din 15.02.2015 s-a dispus reținerea inculpatului pentru 24 ore, fiind mai apoi arestat preventiv pentru o durată de 30 zile, mai precis în data de 16.02.2015. În cursul procedurilor de cameră preliminară și de judecată a fost menținută starea de arest a inculpatului, conform încheierilor – filele 74, 100 și 136 dosar.
Potrivit art. 399 N. C. pr. penală, instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe asupra măsurilor ce vizează starea de libertate a inculpatului.
Fapta reținută în sarcina inculpatului susține gradul de pericol social pe care-l prezintă pentru ordinea publică ca și riscul mare de a recidiva pe aceeași cale, în situația în care ar fi în libertate.
D. urmare, în baza art. 399 rap. la art. 223 alin.2 N. C. pr. penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului Ghemant F.-A., cu deducerea potrivit art.72 N. C. penal, din pedeapsa aplicată, a perioadei reținerii și arestului preventiv din 15 februarie 2015 și până în prezent.
Cât privește latura civilă persoana vătămată B. L.- A. nu a avut pretenții bănești, dar S. mun. Mediaș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 150 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală, solicitând și perceperea dobânzilor aferente acestei sume.
Potrivit art. 313 din Legea 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Cum în cazul de față, inculpatul este autorul faptei prejudiciale, acesta a fost obligat să plătească părții civile S. mun. Mediaș, suma de 150 lei, reprezentând cheltuielile cu acordarea asistenței medicale părții vătămate, sumă la care se vor percepe dobânzile legale calculate până la stingerea datoriei prin plată.
Față de inculpat sunt aplicabile și art. 7 din Legea 78/2006, având în vedere faptul că se regăsește în situația de a fi condamnat pentru infracțiunea de ultraj, înscrisă pe lista din anexa legii. Actul normativ menționat are drept finalitate constituirea unei baze de date genetice prin prelevarea, în mod obligatoriu, de la cei condamnați definitiv, pentru infracțiuni comise cu violență, de probe biologice, prin metode non-invazive. În consecință, instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor legale mai sus-amintite.
În baza art. 274 N. C. pr. penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, onorariile cuvenite avocaților din oficiu urmând să fie suportate din fondurile alocate de Ministerul Justiției.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului inculpatul Ghemant F. A. criticând sentința primei instanțe pentru considerente de netemeinicie.
În preambulul motivelor de apel inculpatul a solicitat fie achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a-II-a din Codul de procedură penală fie, în subsidiar, condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege cu suspendarea executării ei sub supraveghere.
În detalierea celor invocate s-a argumentat arătându-se că inculpatul nu a negat existența unui incident ci a negat vinovăția sa în agresarea persoanei vătămate. Afirmă inculpatul că persoana vătămată, polițist, a avut o atitudine brutală și violentă în momentul în care i-a cerut unui membru al grupului să abandoneze lemnul ce îl transporta. Inculpatul ar fi intervenit prin îndemnarea terței persoane să nu se supună, îndemn ce a atras reacția persoanei vătămate ce a încercat să imobilizeze inculpatul. În contrapondere inculpatul, în încercarea de a se apăra, a lovit ușor, accidental persoana vătămată în zona feței. Acțiunea de lovire nu a fost una intenționată ci a fost una accidentală.
În subsidiar se solicită ca, avându-se în vedere circumstanțele concrete ale fapte și circumstanțele personale ale inculpatului să se aplice o pedeapsă orientată spre limita minimă cu suspendarea sub supraveghere a executării ei. Fapta în sine nu prezintă o gravitate deosebită iar inculpatul nu posedă antecedente penale.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel A. I. constată că apelul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează.
Încă dintr-un început reținem noi că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt expusă de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul Ghemant F. A. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 193 alin. 2 din Codul penal.
Astfel, faptele inculpatului Ghemant F. A. care, în data de 14.02.2015, a amenințat cu acte de violență și cu moartea persoana vătămată B. L. A., agent șef adjunct în cadrul Poliției Dumbrăveni, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și a lovit persoana vătămată producându-i leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal.
Prima instanță, Judecătoria Mediaș, a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.
Judecătoria Mediaș, luând act de refuzul inculpatului de a uza de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, a procedat la administrarea probelor și a hotărât în final condamnarea inculpatului. Prima instanță a expus starea de fapt, a prezentat și analizat probele pe baza cărora a reținut starea de fapt și, cu o amplă motivare, a înlăturat apărările inculpatului.
După stabilirea pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, Judecătoria Mediaș a deliberat și asupra individualizării judiciare a executării pedepsei, hotărând argumentat ca pedeapsa să fie executată în penitenciar.
Succint judecătorului fondului a prezentat și a analizat criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de inculpat, Curtea de Apel A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. În fine, în mod corect a observat judecătorul fondului că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă unitate spitalicească și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale, dispoziții la care judecătorul fondului a făcut trimitere.
Apelul exercitat în cauză de inculpat este fondat doar în ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei stabilite. Apelul este nefundat în partea ce privește temeinicia soluției de condamnare.
Curtea de Apel A. I. reține, în baza propriei analize a materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe dar și în fața instanței de apel(declarația inculpatului-filele 28-30, declarațiile martorilor Koloszvari A. și S. A. C.-filele 54-59) că în data de 14 februarie 2015, persoana vătămată B. L.-A. și colegul său, martorul P. C.-B., agenți în cadrul Poliției orașului Dumbrăveni au fost solicitați telefonic de către dispecerul serviciului de urgență 112, să intervină într-un caz sesizat de pădurarul D. Ș., din cadrul Ocolului Silvic Dumbrăveni, care reclamase existența unor tăieri ilegale de material lemnos din pădure.
Cei doi polițiști s-au deplasat în zona unde fusese găsită stiva de material lemnos. Acolo au găsit pe pădurar, însă, procedând la cercetarea zonei, polițiștii nu au depistat persoane care să se fi aflat în perimetrul pădurii, fapt pentru care, i-au spus pădurarului să transporte materialul lemnos la ocolul silvic, lăsându-i totodată, numărul de telefon la care puteau fi contactați direct, în ipoteza în care s-ar fi ivit alte probleme. După plecarea polițiștilor, pădurarul a luat legătura cu martorul Agoșton, pentru a-l ajuta să efectueze transportul lemnelor.
În jurul orelor 19:00, agenții de poliție au fost contactați telefonic de către același pădurar, acesta solicitându-le sprijinul, motivând că un grup format din mai multe persoane încearcă să-l împiedice să transporte materialul lemnos, și că, respectivele persoane se manifestă agresiv, adresând amenințări. Cei doi polițiști s-au deplasat cu mașina de poliție, spre locul cu pricina.
Pe drum, mai înainte de trecerea la nivelul cu calea ferată, au observat un grup format din mai multe persoane, 8-9 bărbați, unul dintre aceștia ducând pe spate un buștean. Dându-și seama că acele persoane ar fi putut să fie implicate în tăierile de copaci, reclamate de pădurar, polițiștii au oprit mașina în dreptul grupului, întrebându-i amănunte pentru a afla dacă au legătură cu acea faptă. Unul dintre membri grupului a confirmat că ei au efectuat tăierile din pădure, și atunci agentul P. i-a somat să rămână pe loc, solicitând martorului Kolosvari, persoana care căra acel buștean, să lase lemnul, jos. A intervenit inculpatul Ghemant F.-A. care incita pe ceilalți membri ai grupului să nu se conformeze pentru că nu au de ce să rămână pe loc, adresând injurii polițiștilor. Persoana vătămată i-a spus să se potolească pentru că nu intenționa altceva decât să-i legitimeze, dar inculpatul continua de aceeași manieră, înjurând pe polițiști. Atunci agenții de poliție au încercat să-l conducă pe inculpat la mașină pentru a-l conduce la sediul Poliției or. Dumbrăveni, însă, după câțiva pași, fratele inculpatului, martorul Ghemant I.-M., s-a prins de mijlocul acestuia, trăgând cu putere înapoi de inculpat, pentru a obstrucționa pe polițiști să-l ducă la poliție. Martorul P. a luat decizia de a-l îndepărta pe fratele inculpatului, încercând să-l desprindă de inculpat, și atunci, în momentul când i-a lăsat brațul liber inculpatului Ghemant F.-A., acesta cu pumnul i-a aplicat o lovitură în față agentului B. L.–A. care instinctiv, de durere, și-a dus ambele mâini la nas, așa că, inculpatul văzându-se liber a luat-o la fugă și după el și ceilalți membri ai grupului. Polițiștii au pornit în urmărirea lor, ajungându-i în zona blocurilor unde locuiesc, uzând de armele din dotare pentru a-i soma să se predea.
Inculpatul Ghemant A.-F. s-a refugiat în casa scărilor unui . a luat-o la fugă în altă direcție. Persoana vătămată a pornit în urmărirea inculpatului, acesta fiind prins pe scările dintre parter și etajul 1 al blocului unde se refugiase, la ieșire, inculpatul fiind condus spre mașina poliției. În fața blocului însă, se adunaseră o mulțime de cetățeni din blocurile respective, printre care și rudele inculpatului, care au început să tragă în continuare de inculpat pentru a zădărnici acțiunea polițiștilor de a-l duce la poliție. A revenit și fratele inculpatului care a tras de inculpat, acesta din urmă reușind să scape, debarasându-se de haina care o avea pe el. În jurul inculpatului, rudele sale au făcut front comun pentru ca acesta să nu poată fi încătușat și dus la poliție, fapt pentru care polițiștii au solicitat ajutoare. La fața locului a sosit comandatul poliției, martorul C. D., care a invitat pe inculpat să-l însoțească la poliție; rudele acestuia din nou au intervenit, fapt pentru care polițiștii au renunțat, procedându-se la reținerea inculpatului numai a doua zi.
Prima instanță, Judecătoria Mediaș, s-a aplecat cu deosebită atenție asupra fiecărei probe administrate în cauză. Într-o motivare amplă ce ne scutește de orice precizări suplimentare, Judecătoria Mediaș a analizat exhaustiv fiecare declarație a martorilor audiați în cauză. De asemenea în mod întemeiat a observat judecătorul fondului că motivul real și determinant pentru care inculpatul a lovit persoana vătămată a fost acela de a anihila acțiunea persoanei vătămate de a-l putea conduce la sediul de poliție, și nicidecum accidental, în timp ce s-ar fi apărat de pretinsa agresiune a polițistului. Persoana vătămată nu a făcut nimic altceva decât să-și exercite atribuțiile de serviciu, atribuții în virtutea cărora a încercat să-l conducă pe inculpat la sediu în vederea identificării sale. Dimpotrivă de la bun început inculpatul, și mai înainte de orice alt incident,a avut o atitudine ofensatoare, refuzând să se conformeze și incitând în acest fel și pe ceilalți membri ai grupului la neconformare, în condițiile în care nu numai că ei au fost cei care fuseseră implicați într-o activitate ilegală, dar anterior, exercitaseră și acte de persuasiune asupra pădurarului, pentru a păstra bunurile obținute ilicit, acte similare unui atac. De altfel chiar inculpatul recunoaște în cuprinsul motivelor de apel faptul că a avut o atitudine cel puțin „inoportună“.
În ceea ce privește stabilirea pedepsei principale pentru infracțiunea săvârșită și raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, Curtea de Apel A. I. apreciază, la modul general că, pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.
Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.
Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.
Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.
Legiuitorul român în cuprinsul art. 74 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la criteriile de individualizare, la considerentele mai sus expuse și la limitele de pedeapsă( de la 9 luni la 7 ani și 6 luni), Curtea de Apel A. I. apreciază că stabilirea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legiuitor este în măsură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor.
Opinia noastră se îndepărtează de cea a primei instanțe în ceea ce privește individualizarea executării acestei pedepse.
Fără a contesta vreun moment gravitatea faptei săvârșite de inculpat considerăm noi că natura infracțiunii, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, motivația comiterii acestei fapte și persoana infractorului nu fac necesară executarea pedepsei în penitenciar. Inculpatul a mai fost anterior sancționat administrativ pentru agresarea unei persoane dar nu putem să nu observăm că nu are antecedente penale. De asemenea, nu putem să nu observăm că inculpatul s-a prezentat în fața instanței de apel părând a fi înțeles gravitatea faptei sale și consecințele pe care comiterea unor astfel de fapte le poate avea asupra sa. Perioada de pe care inculpatul a petrecut-o în arest preventiv suntem convinși că a avut o influență benefică asupra inculpatului care a conștientizat în concret riscurile la care se supune comițând infracțiuni. Pe lângă această conștientizare personală apreciem noi că intervenția și a altor organisme specializate ce să supravegheze și să ghideze comportamentul viitor al inculpatului este în măsură a-l determina pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârșească infracțiuni de genul celei pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru a concluziona, instanța de apel, dând relevanță dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală după admiterea apelului exercitat în cauză, va desființa sentința penală apelată în ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art. 91 alin. 1 din Codul penal va suspenda executarea pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 alin. 1 din Codul penal.
În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal va impune condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune Sibiu sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei orașului Dumbrăveni jud. Sibiu sau în cadrul Primăriei orașului Mediaș, jud. Sibiu, sub supravegherea Serviciului de Probațiune Sibiu.
În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală va atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, 4 și 5 din Codul penal referitoare la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a neexecutării obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege și la săvârșirea de noi infracțiuni.
În baza art. 424 alin. 2 din Codul de procedură penală, va face aplicarea art. 404 alin. 4 lit. b din Codul de procedură penală și a art. 72 alin. 1 din Codul penal și va scade din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15.02.2015 și până la data de 16.07.2015.
În baza art. 241 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din data de 16.07.2015 a Curții de Apel A. I..
Va menține dispozițiile din sentința penală apelată privitoare la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Lipsind culpa procesuală a inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, în baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul Ghemant F. A. împotriva sentinței penale nr. 97 din data de 21.05.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată în ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art. 91 alin. 1 din Codul penal suspendă executarea pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 alin. 1 din Codul penal.
În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal impune condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune Sibiu sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei orașului Dumbrăveni jud. Sibiu sau în cadrul Primăriei orașului Mediaș, jud. Sibiu, sub supravegherea Serviciului de Probațiune Sibiu.
În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, 4 și 5 din Codul penal referitoare la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a neexecutării obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege și la săvârșirea de noi infracțiuni .
În baza art. 424 alin. 2 din Codul de procedură penală, face aplicarea art. 404 alin. 4 lit. b din Codul de procedură penală și a art. 72 alin. 1 din Codul penal și scade din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15.02.2015 și până la data de 16.07.2015.
În baza art. 241 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din data de 16.07.2015 a Curții de Apel A. I..
Menține dispozițiile din sentința penală apelată privitoare la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 70 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. G. L. O.
Grefier,
N. M.
Red/tehnored. G.L.O
2 ex/08.10.2015
Jud fond D. O.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 532/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 728/2015. Curtea de... → |
|---|
