Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 845/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 845/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 845/A/2014
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul C. V. și persoanele vătămate C. R. M. și C. V. V. reprezentați legal de Ș. A. R., împotriva sentinței penale nr. 186/19.06.2014 pronunțată de J. A. I. în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- domnul avocat M. L., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. V., lipsă fiind acesta;
- doamna avocat B. A. în substituirea doamnei avocat B. B. G., apărătorul ales pentru persoana vătămată apelantă Ș. A. R. lipsă fiind aceasta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Domnul avocat M. L., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. V., solicită audierea părții civile C. R. M., având în vedere că aceasta urmează să împlinească 16 ani și are capacitate de exercițiu restrânsă. În susținerea cererii arată că minora dorește să-și retragă plângerea penală formulată prin reprezentantul legal și să se mute cu tatăl ei în Italia.
Instanța solicită părților să formuleze concluzii cu privire la solicitarea formulată de inculpatul C. V. prin apărătorul ales, domnul avocat M. L., de a fi audiată partea civilă C. R. M..
Doamna avocat B. A., în substituirea doamnei avocat B. B. G., apărătorul ales pentru persoana vătămată apelantă Ș. A. R., solicită respingerea cererii având în vedere că inculpatul a solicitat această audiere și în fața instanței de fond, motivată de aceleași aspecte. Arată că inculpatul nu a făcut demersuri în vederea împăcării cu partea civilă C. R. M., nu a achitat pensia alimentară restantă și apreciază că nu există nici un temei din care să rezulte că partea civilă dorește să-și retragă plângerea formulată prin reprezentantul legal iar inculpatul nu dorește decât tergiversarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea cererii având în vedere că la termenul anterior inculpatului s-a pus în discuție achitarea pensiei de întreținere și părțile au fost de acord că acest lucru este interesul minorului dar la dosar nu a fost depus nici un act din care să rezulte că părțile doresc împăcarea.
C.,față de împrejurarea că partea civilă C. R. M. va împlini vârsta de 16 ani la data de 31 martie 2015 și a fost încredințată spre creștere și educare mamei care are calitatea de reprezentant legal, apreciază că solicitarea de a fi audiată partea civilă minoră nu are nicio relevanță asupra cauzei deduse judecății.
Domnul avocat M. L., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. V., la interpelarea instanței arată că inculpatul dorește să achite tranșa restantă și a făcut demersuri în acest sens. Arată că inculpatul dorește să contracteze un credit, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen.
Doamna avocat B. A., în substituirea doamnei avocat B. B. G., apărătorul ales pentru persoana vătămată apelantă Ș. A. R., solicită respingerea cererii de amânare pentru motivul invocat de inculpat. Apreciază că prin această solicitare nu se dorește decât tergiversarea cauzei deoarece, deși și-a luat angajamentul că va plăti sumele restante până la sfârșitul anului 2013 urmând ca diferența să fie plătită în 2014, inculpatul nu a achitat până în prezent nici măcar un euro. Mai arată că la dosar nu a fost depus nici un document din care să rezulte că acesta va contracta un credit.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea cererii de amânare a cauzei.
C.,va respinge cererea de amânare a cauzei formulată oral în ședință publică de către inculpatul C. V. prin apărătorul ales domnul avocat M. L. față de împrejurarea că până la acest termen inculpatul avea posibilitatea să achite sau să manifeste intenția de achita sumele restante.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat B. A., în substituirea doamnei avocat B. B. G., apărătorul ales pentru persoana vătămată apelantă Ș. A. R., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat de către partea vătămată prin prisma motivelor de apel depuse la dosarul cauzei. Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea civilă deoarece aceasta vizează strict prejudiciul cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de abandon de familie și anume prin neplata pensiei de întreținere. Apreciază că prin admiterea acțiuni civile nu s-ar fi constituit două titluri executorii având același obiect, deoarece acțiunea civilă formulată în cauză are ca obiect exclusiv pensia de întreținere restantă care excede momentului pronunțării hotărârii de către instanța de fond în cauza civilă având ca obiect divorț. Criticile vizează faptul că instanța de fond nu motivează înlăturarea argumentelor formulate de partea civilă prin reprezentantul legal.
Concluzionând solicită admiterea apelului cu obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Domnul avocat M. L., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. V., solicită în principal admiterea apelului așa cum a fost formulat și desființarea sentinței penale atacate pe motiv că părțile civile nu au fost nelegal citate pe parcursul derulării cercetării judecătorești. Arată că plângerea penală a fost formulată prin reprezentant legal și nu în nume propriu și atât în timpul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești nu a fost luată în considerare calitatea reprezentantului legal de a fi parte în proces. Apreciază că acesta este un motiv de desființare a sentinței penale și de trimitere a cauzei spre rejudecare.
În subsidiar solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și încetarea procesului penal întrucât lipsește plângerea prealabilă. În cauza de față plângerea penală a fost făcută de o persoană fără calitate, de Ș. R., în nume propriu și nu în calitate de reprezentant legal al minorilor.
De asemenea tot în subsidiar, solicită achitarea inculpatului întrucât fapta nu există, deoarece prin sentința civilă se vorbește de suma de 350 lei nu 350 euro. Arată că la dosar nu există nicio dovadă a momentului luării la cunoștință de către inculpat de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a stabilit pensia de întreținere de 350 euro și apreciază că s-a reținut greșit că momentul săvârșirii infracțiunii de abandon este identic cu momentul pronunțării hotărârii instanței de fond. Arată în continuare că nu este îndeplinit elementul material al infracțiunii de abandon de familie deoarece de la momentul încheierii procesului verbal de înțelegere nu a trecut 3 luni așa cum prevede Codul de procedură penală iar inculpatul nu a dat dovadă de rea credință deoarece s-a achitat de atribuțiile părintești și anterior pronunțării hotărârii instanței de fond trimițând 200 de euro lunar. Apreciază că lista de cheltuieli depusă a fost exagerată raportat la nevoile minorilor și având în vedere că cheltuielile gospodărești ale unei familii în anul 2010 au fost de 1400 lei.
Solicită respingerea apelului declarat de partea civilă Ș. A. R.. Apreciază că nu se poate executa hotărârea civilă prin care nu se justifică o sumă prin care inculpatul ar trebui să plătească dublu.
Doamna avocat B. A., în substituirea doamnei avocat B. B. G., apărătorul ales pentru persoana vătămată apelantă Ș. A. R., solicită respingerea apelului declarat de inculpatul C. V.. Apreciază că instanța în mod legal a constatat existența infracțiunii de abandon de familie și consideră că minorii au fost legal citați prin reprezentantul legal.
Apreciază că aspectul privind modul de stabilire a pensiei de întreținere nu prezintă relevanță față de săvârșirea infracțiunii de abandon de familie. Arată că din materialul probatoriu rezultă că inculpatul are mijloacele materiale pentru a îndeplini aceste obligații iar acesta nu s-a prevalat de imposibilitatea achitării acestor sume, în fața instanței de fond acesta solicitând în subsidiar aplicarea amenzii penale.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă Ș. A. R. deoarece în mod corect instanța de fond a respins latura civilă având în vedere că în privința despăgubirilor civile, titularul dreptului are un titlu executoriu (hotărârea definitivă obținută pe cale civilă) care poate fi pusă în executare, situație în care inculpatul nu mai poate fi obligat și prin sentința penală la plata despăgubirilor civile.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpatul C. V. ca nefondat. Apreciază că nu există motiv de nulitate absolută deoarece părțile civile au fost reprezentate în fața instanței prin apărătorul ales al reprezentantului legal. Arată că solicitarea inculpatului de încetare a procesului penal este nefondat, instanța de fond a stabilit în mod corect că infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă, omisivă care se consumă în momentul plății pe o perioadă de 3 luni și încetează prin plata plății ori prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare. În ceea ce privește plângerea penală, apreciază că aceasta a fost formulată în termenul legal. În ce privește solicitarea de achitare, apreciază că instanța de fond s-a pronunțat în mod corect. În ceea ce privește reaua credință, apreciază că împrejurările care au fost relevate nu trebuie luate în considerare. Arată că plățile au început să fie făcute de inculpat după întocmirea dosarului penal și nu anterior.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 186/2014 pronunțată de J. A. I. în dos. pen. nr._ în baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., raportat la art. 305 alin. 1 lit. c) din Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a), art. 74 alin. 2 Cod penal anterior raportat la art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior cu referire la art. 5 Noul cod penal, a condamnat pe inculpatul C. V. (fiul lui N. și A., născut la data de 27.01.1975 în Mun. A. I., jud. A., domiciliat în ., jud. A. cu reședința în Italia, localitatea Filottrano, via Tornazzano, nr. 116/A, CNP_, studii generale, muncitor, fără antecedente penale), la pedeapsa de 3 luni închisoare – pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de Ș. A. R. în calitate de reprezentant legal al minorilor-persoane vătămate C. R. M. și C. V. V..
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 310 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (suma de 100 lei - reprezentând cheltuielile judiciare aferente fazei de urmărire penală; suma de 210 lei reprezentând cheltuielile judiciare aferente fazei de judecată).
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 620 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată-reprezentând onorariu de avocat-(conform chitanței nr._/30.09.2013-f. 166 ds. inst.) către Ș. A. R. în calitate de reprezentant legal al minorilor-persoane vătămate C. R. M. și C. V. V..
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
- Situația de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității, fiind în concordanță cu criteriile de incidență ale legii penale și procesual penale, procurorul de caz făcând o interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind o stare de fapt care rezultă din coroborarea acestor probe.
Astfel, inculpatul C. V. a fost căsătorit cu numita Ș. A. R. din data de 11.10.1997 și până în data de 22.03.2011, din căsătorie rezultând minorii C. R. M., născută la data de 31.03.1999 și C. V. V., născut la data de 21.09.2005 (certificate de naștere-f. 29-30 dup).
Prin sentința civilă nr. 1561 pronunțată la data de 22.03.2011 de J. A. I., a fost desfăcută căsătoria dintre cei doi, iar inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreținere, în favoarea minorilorC. R. M. și C. V. V., în cuantum de 350 euro lunar, câte 175 euro lunar pentru fiecare minor, începând cu data de 01.05.2010 până la majoratul acestora (f. 44-47 dup). Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, care a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 307/A/2011, pronunțată la data de 13.12.2011 de Tribunalul A. Secția I Civilă, fiind menținut cuantumul pensiei de întreținere de 350 euro lunar în favoarea celor doi minori (f. 56-60 dup). Nemulțumit fiind și de această decizie, inculpatul a declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 60/2012 pronunțată la data de 08.05.2012 de către C. de A. A. I., Secția Cauze pentru minori și familie, în dosarul nr._, au fost menținute dispozițiile hotărârii civile atacate sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere-350 euro/lunar stabilit de prima instanță în favoarea minorilor C. R. M. și C. V. V..
Astfel, față de cele arătate mai sus reiese că hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit obligația inculpatului de a plăti în favoarea minorilor C. R. M. și C. V. V., suma de 350 de euro lunar (175 euro/lunar pentru fiecare) cu titlu de pensie de întreținere a rămas definitivă și irevocabilă la data pronunțării Deciziei nr. 60/2012 de către C. de A. A. I., respectiv- 08.05.2012.
Cu toate acestea, potrivit declarațiilor reprezentantului persoanelor vătămate-minori-Ș. A. R., inculpatul nu a achitat pensia de întreținere până în luna octombrie, moment în care a aflat că este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie (f. 23-26 dup). Declarațiile reprezentantului legal al minorilor se coroborează întocmai cu cele ale inculpatului care fiind audiat pe parcursul urmăririi penale a declarat că nu achitat suma stabilită de instanță cu titlu de pensie de întreținere, întrucât a contestat cuantumul acesteia și a așteptat rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești (f. 31 dup), precum și cu documentele bancare depuse la dosar de inculpat prin avocat (f. 33-37 dup) din care reiese că acesta a trimis lunar câte 350 euro reprezentând pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea minorilor începând cu luna octombrie 2012, fără însă a achita nici o parte din restanța pensiei de întreținere, acumulată în perioada mai 2010-septembrie 2012.
Totodată, inculpatul nu a contestat nici un moment că nu ar beneficea de disponibilități financiare, din contră, a confirmat cu ocazia audierii pe parcursul urmăririi penale că este angajat la societatea CFP SRL, cu sediul în Italia, via G.Pastore, 2/4,_, Filottrano ( AN) (astfel cum reiese și din adresa depusă la dosar-f. 66 dup), din anul 2007, realizând un venit net de 1000 euro lunar, iar în fața instanței de judecată, de asemenea nu a reclamat o astfel de situație, solicitând chiar prin concluziile scrise depuse la dosar de avocatul său, în subsidiar o pedeapsă cu amenda penală- ceea ce relevă cu certitudine faptul că a dispus și dispune în continuare de mijloacele financiare necesare pentru a-și îndeplini obligația care a fost stabilită de către instanța de judecată în sarcina lui prin hotărârile judecătorești antemenționate.
De altfel, inculpatul a recunoscut neplata pensiei de întreținere astfel cum a fost stabilită pe cale judecătorească în favoarea minorilor, pe parcursul urmăririi penale chiar exprimându-și intenția de a plăti suma restantă eșalonat.
- Încadrarea juridică:
Instanța a apreciat că fapta inculpatului C. V. constând în aceea că în perioada mai 2010-septembrie 2012 nu a plătit, cu rea credință, pensia de întreținere, stabilită în favoarea minorilor C. R. M. și C. V. V. prin sentința civilă nr. 1561/22.03.2011 pronunțată de J. A. I. în dosarul civil nr._, menținută și rămasă definitivă sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere prin decizia nr. 60/08.05.2012 pronunțată de C. de A. A.-Secția Cauze pentru minori și familie, în același dosar civil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a nu plăti cu rea-credință în perioada mai 2010-septembrie 2012 pensia de întreținere stabilită în favoarea minorilor C. R. M. și C. V. V. prin sentința civilă nr. 1561/22.03.2011 pronunțată de J. A. I. în dosarul civil nr._, menținută și rămasă definitivă sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere prin decizia nr. 60/2012 pronunțată de C. de A. A.-Secția Cauze pentru minori și familie, în același dosar civil.
Sub acest aspect, instanța nu a putut reține apărarea inculpatului privind, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie pe motiv că pensia de întreținere nu a fost stabilită în mod definitiv și irevocabil, sentința civilă a instanței de fond neputându-și produce efectele, fiind modificată ca urmare a exercitării căilor de atac, apel și recurs -chiar de către el prin care a contestat cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanța de fond, aceste susțineri nefiind în măsură să conducă la lipsa răspunderii sale penale, ci cel mult de a-i oferi faptei săvârșite valențe atenuante.
Aceasta deoarece, având în vedere că a intervenit o succesiune de legi procesual civile în timp de la data pronunțării hotărârilor judecătorești antemenționate și până în prezent (art. 24 din Noul cod de procedură Civilă –dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute începute după . acestora), instanța a constatat că la data pronunțării hotărârilor judecătorești antemenționate erau aplicabile dispozițiile din codul de procedură civilă din 1865. Or, conform art. 278 pct. 3 Cod.pr.civ. 1865: hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect rente ori sume datorate cu titlu de obligație de întreținere […]. Astfel, termenul de două luni/ trei luni curge de la data la care hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită pensia de întreținere este executorie, în speță de la data pronunțării sentinței civile nr. 1561/ 2011 de către J. A. I., respectiv 22.03.2011, din acel moment conform dispozițiilor art. 278 pct. 3 C.pr.civ., hotărârea judecătorească devenind executorie sub aspectul stabilirii pensiei de întreținere în sarcina inculpatului, fiind fără relevanță faptul că acesta din urmă nu a fost de acord cu cuantumul sumei stabilite, exercitând căile de atac prevăzute de lege. În consecință, logica juridică la care face referire inculpatul prin apărătorul său este una contrară nu numai față de cele precizate mai sus, dar și ținând cont de scopul firesc, adecvat conținutului și sensului reglementării infracțiunii de abandon de familiei, legiuitorul urmărind prin aceasta protecția relațiilor sociale referitoare la raporturile ce presupun obligația de întreținere între membrii familiei, în speță- părinte- copii minori care având dreptul de a beneficea de un nivel de trai care să permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială, de a primi o educație care să le permită dezvoltarea aptitudinilor și a personalității, părinților le revine, în primul rând responsabilitatea sub aspectul patrimonial legată de creșterea, îngrijirea și educarea lor- evitând crearea unor consecințe păgubitoare asupra situației materiale a acestora prin lipsirea de pensia de întreținere datorată, toate aceste obligații și responsabilități nedepinzând de durata procedurilor judiciare, relațiile dintre soți, sau alte aspecte.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la raporturile ce presupun obligația de întreținere între membrii familiei.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de abandon de familie a fost săvârșită cu intenție directă în sensul că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra situației materiale a minorilor, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând că și-a lipsit copii –minori de pensia de întreținere datorată, toate acestea, decurgând din împrejurarea că, deși, a dispus de mijloacele necesare pentru a plăti pensia de întreținere copiilor săi minori nu a procedat astfel în perioada mai 2010-septembrie 2012. De altfel, rezultă că inculpatul a fost de rea credință- și pentru că acesta nu s-a aflat în vreuna din situațiile care ar putea fi considerate ca impedimente obiective pentru executarea obligației de întreținere, de natură a-i înlătura reaua-credință, respectiv: nu reiese că nu deține mijloace materiale sau disponibilități bănești; că se află în imposibilitatea de a presta muncă în vederea obținerii veniturilor necesare pentru executarea obligației de întreținere, etc.
În ceea ce privește criticele inculpatului referitoare la lipsa plângerii prealabile formulate de persoanele vătămate, instanța constată că acestea au fost deja analizate în ședința publică din data de 10.12.2013 când au fost supuse dezbaterii contradictorii și au fost respinse ca neîntemeiate, astfel că nu va mai reitera în prezenta hotărâre argumentele deja menționate în încheierea de la data respectivă.
În continuare, deși față de cele deja mai sus arătate, instanța a arătat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită pensia de întreținere în sarcina inculpatului devenind executorie la data de 22.03.2011, totuși pentru a răspunde apărării acestuia privind neîmplinirea a 3 luni de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, respectiv 08.05.2012 și până în momentul în care a fost depusă plângerea penală de către reprezentantul legal al minorilor- 31. 07.2012, instanța a apreciat-o de asemenea ca neîntemeiată. Aceasta deoarece infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei. Astfel, infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal anterior cu corespondent în art. 378 alin. 1 lit. c) Noul cod penal se consumă la expirarea perioadei de timp prevăzute de lege-2luni/3 luni și se epuizează la momentul efectuării plății, al reluării plății sau al condamnării definitive. Or, raportat la cazul concret din speță, infracțiunea de abandon de familie s-a epuizat în momentul în care inculpatul a început să plătească pensia de întreținere în favoarea copiilor săi minori, respectiv în luna octombrie 2012, pâna la acea dată (raportat la momentul inițial de la care ar curge termenul de 3 luni în opinia inculpatului) s-au scurs mai mult de trei luni.
Sub acest aspect, al formei continue în care se săvârșește infracțiunea de abandon de familie, în cazul acestui tip de infracțiuni ( continue, continuate sau de obicei) în funcție de momentul epuizării se determină și legea penală aplicabilă (legea în vigoare la momentul epuizării), în speță raportat la data când inculpatul a înțeles să plătească pensia de întreținere în favoarea copiilor săi minori, instanța a constatat că erau în vigoare dispozițiile din Codul penal anterior-infracțiunea fiind prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c).
Aceeași infracțiune are corespondent în art. 378 alin. 1 lit. c) Noul cod penal, iar în compararea celor două texte de lege privind infracțiunea de abandon de familie din codul penal anterior (305 alin. 1 lit. c) și Noul cod penal (378 alin. 1 lit. c), instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatului o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată acestuia din Codul penal anterior, de vreme ce nu și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și nici nu și-a îndeplinit obligațiile până la acest moment procesual (al pronunțării hotărârii de către instanța de fond) pentru a fi aplicabile prevederile din Noul cod penal referitoare la instituția amânării aplicării pedepsei sau supravegherea executării pedepsei, va aplica dispozițiile din codul penal anterior în ansamblul lor, motiv pentru care va reține și aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
3.Modalitatea de individualizare și de executare a pedepsei:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că, deși a refuzat să achite pensia de întreținere în favoarea copiilor săi minori pe perioada mai 2010- septembrie 2012, și-a îndeplinit obligațiile de părinte ulterior, ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1561/22.03.2011 pronunțată de J. A. I..
Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului: nu a recunoscut săvârșirea faptei ceea ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, deși a fost legal citat, vârsta de 39 ani, studii generale, cetățean român, în prezent cu reședința în Italia, motivul pentru care a refuzat să plătească pensia de întreținere copiilor săi minori, s-a datorat și aceluia că hotărârile judecătorești privind obligarea sa la plata pensiei de întreținere nu erau definitive, chiar de către el fiind inițiate căile de atac prin care și-a manifestat nemulțumirea față de cuantumul pensiei stabilit, și-a îndeplinit obligațiile de plată a pensiei de întreținere la o perioadă scurtă de timp după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, cu toate că figurează cu o sumă restantă pe perioada respectivă împotriva inculpatului se pot derula proceduri privind executarea silită, cele referitoare la conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii (necunoscut cu antecedente penale, nefiind în trecut nici măcar sancționat administrativ (potrivit fișei de cazier judiciar f. 91 ds. inst.), împrejurări ce au constituit în opinia instanței circumstanțe atenuante judiciare, pe care le-a reținut în acord cu prevederile art. 74 alin. 1 lit. a și art. 74 alin. 2 C.penal anterior și cărora le va da eficiență potrivit art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior (când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general).
Raportat la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de codul penal anterior, instanța a reținut că noul cod penal restrânge efectele acestora, în sensul că în prezența lor nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, constatând în mod clar că legea penală mai favorabilă și sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante este vechiul cod penal.
Astfel, în condițiile în care legea nouă modifică atât limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, cât și întinderea efectelor circumstanțelor atenuante, și reținând că circumstanțele atenuante nu se pot aplica în mod autonom ca lege penală mai favorabilă (nefiind posibilă aplicarea separată a dispozițiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei și reținerea circumstanțelor atenuante), instanța pe baza criteriului aprecierii globale a constatat că legea penală mai favorabilă și sub acest aspect este forma infracțiunii prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal anterior.
În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege dar mai mare decât minimul general, și anume, o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal anterior, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit C. Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.penal anterior. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale aplicate.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care C. Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni abandon de familie, nu relevă un comportament nedemn în exercitarea vreunei activități sau care să vătăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța, raportat la aceleași criterii mai sus menționate, precum și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii relevat de perioada relativ îndelungată de timp (mai mult de 2 ani ) în care nu a achitat pensie de înreținere în favoarea fiilor săi minori, a apreciat că numai pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat (iar nu și la pedeapsa amenzii așa cum s-a solicitat în subsidiar de către acesta) și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Față de acestea, în baza art. 71 alin.5 C.pen. anterior, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, potrivit art. 359 Cod proc. pen. anterior instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
4.Asupra laturii civile a cauzei:
În cauză persoanele vătămate C. R. M. și C. V. V., prin reprezentantul lor legal- Ș. A. R., s-au constituit parte civilă cu suma de 9450 euro reprezentând pensia de întreținere restantă pentru perioada mai 2010-august 2012.
Față de aceasta, instanța a constat că în cazul infracțiunii de abandon de familie, paguba nu poate sta la baza pretențiilor la despăgubiri formulate în fața instanței penale. În privința despăgubirilor civile, titularul dreptului are un titlu executoriu (hotărârea definitivă obținută pe cale civilă) care poate fi pusă în executare, situație în care inculpatul nu mai poate fi obligat și prin sentința penală la plata despăgubirilor civile.
În același sens fiind și concluziile reprezentantului Ministerului Public, instanța în baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de Ș. A. R. în calitate de reprezentant legal al minorilor-persoane vătămate C. R. M. și C. V. V..
- Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal:
Potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 310 lei ( suma de 100 lei- reprezentând cheltuielile judiciare aferente fazei de urmărire penală; suma de 210 lei reprezentând cheltuielile judiciare aferente fazei de judecată).
În continuare, față de solicitarea persoanelor vătămate prin reprezentant legal de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, instanța reține incidența dispozițiilor art. 276 alin. 1 C.pr.pen. conform cărora în caz de condamnare […], inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate cheltuielile judiciare făcute de aceasta.
În consecință, având în vedere soluția pronunțată în cauză cu privire la inculpat (condamnare), și că persoanele vătămate-minori C. R. M. și C. V. V., prin reprezentantul lor legal- Ș. A. R. au făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate cu prezentul litigiu, fiind depusă la dosar în acest sens chitanța nr._/30.09.2013-f. 166 –ce atestă plata onorariului de avocat, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 620 lei către Ș. A. R., reprezentând cheltuielile judiciare suportate de aceasta din urmă în calitatea sa de reprezentant legal al persoanelor vătămate, respectiv onorariu de avocat, sumă ce respectă caracterul rezonabil al cheltuielilor raportat la natura activității efectiv prestate și la riscul implicat de existența litigiului.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. inculpatul C. V. și persoanele vătămate C. R. M. și C. V. V. reprezentați legal de Ș. A. R..
II.1 Prin apelul persoanelor vătămate C. R. M. și C. V. V. reprezentați legal de Ș. A. R. se solicită desființarea în parte a sentinței primei instanțe și în consecință admiterea acțiunii civile.
Probatoriul a relevat faptul că inculpatul nu a achitat pensia în mod deliberat deși a avut posibilități materiale.
Prin admiterea acțiunii civile nu s-ar constitui două titluri executorii având același obiect. Acțiunea civilă formulată în prezenta cauză are ca obiect exclusiv pensia de întreținere restantă, care excede momentului pronunțării hotărârii de către instanța de fond în cauza civilă, având ca obiect divorț. Hotărârea civilă nu are autoritate de lucru judecat sub aspectul existenței faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Sentința civilă nu a fost pusă în executare până în acest moment din motive obiective, inculpatul fiind plecat din țară.
Temeiul de drept a hotărârii pronunțată de instanța de divorț este diferit de cel al acțiunii civile exercitate în procesul penal. Prin incriminarea acestei infracțiuni s-a dorit protejarea intereselor minorilor.
II. 2 Prin apelul său inculpatul C. V. a cerut în principal desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că judecata a avut loc fără citarea părților civile care nu au fost legal citate, reprezentanta părților civile și-a arogat calitatea de partea civilă.
Fiica inculpatului C. R. M. a împlinit vârsta de 14 ani și are capacitate de exercițiu restrânsă.
Se mai solicită încetarea procesului penal pe motiv că lipsește plângerea prealabilă. Plângerea în cauză a fost formulată de către Ș. A. R. în nume propriu și nu ca reprezentant legal al minorilor. Art. 305 C. pen. 1969 prevede că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.
Se mai solicită, într-o altă variantă subsidiară, achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b C. pr. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În mod greșit s-a apreciat că elementul material al infracțiunii îl constituie neplata, cu rea credință, a pensiei de întreținere în perioada mai 2010 – septembrie 2012. În mod greșit s-a apreciat că sentința de stabilire a pensiei de întreținere își produce efecte de la pronunțare pe motiv că este executorie.
Se arată că sentința nr. 1561/2011 a Judecătoriei Alba Iulia este lovită de nulitate absolută întrucât prevede obligarea la plata a 175 lei ( și nu euro) lunar, pentru fiecare copil. Această sentință nu își poate produce efecte decât de la momentul rămânerii definitive, instanțele de control judiciar admițând apelul și recursul. Decizia nr. 60/2012 nu a fost comunicată inculpatului, acesta fiind plecat la muncă în Italia.
Nu este întrunit elementul al infracțiunii prev. de art. 378 alin. 1 lit. c C. pen., față de momentul înregistrării plângerii penale și momentul rămânerii definitive a sentinței de obligare la plata pensiei de întreținere.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., C. constată apelurile nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpatului pe baza probelor administrate în cauză.
Argumentele aduse de inculpat în apărarea sa au fost, în mare parte, examinate și cu ocazia judecării cauzei în prima instanță.
Cu privire la sentința civilă nr. 1561/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a apreciat în mod corect că aceasta este executorie de la data de 22.03.2011 fiind incidente disp. art. 278 pct. 3 C. pr. civ. din 1865, fiind vorba despre o cauză civilă aflată pe rol înainte de . Noului cod de procedură civilă.
Instanța a răspuns apărarilor inculpatului, inclusiv în raport de momentul la care a apreciat acesta că hotărârea de obligare la plata pensiei ar fi definitivă, respectiv 8.05.2012, fiind evident că termenul de 2 sau 3 luni de neplată a fost depășit până în octombrie 2012, dată la care inculpatul a început să plătească.
Cu privire la excepția plângerii prealabile C. observă că prin încheierea din 10.12.2013 instanța a reținut în mod legal și temeinic incidența art. 131 alin. 5 C. pen. 1969, raportat la vârsta părților vătămate care erau minore la data formulării plângerii. Este vorba despre o dispoziție procedurală înscrisă în Codul penal 1969 care a permis la momentul respectiv punerea în mișcare și exercitarea în mod legal a acțiunii penale din oficiu.
Pe de altă parte, din cuprinsul plângerii penale (aflată la dosarul de urmărire penală - fila 17) nu rezultă că soția inculpatului ar fi formulat plângerea în nume propriu, din contră, aceasta face referire la situația minorilor și la prejudiciile pe care aceștia le suferă ca urmare a neplății pensiei. Se poate așadar concluziona că a acționat ca reprezentant legal al minorilor (fiind la rândul ei reprezentată convențional de un avocat), chiar dacă formal nu s-a menționat această calitate.
La momentul formulării plângerii, respectiv 31.07.2012 minorii, născuți la 31.03.1999 și 21.09.2005 nu aveau capacitate de exercițiu, nici măcar restrânsă.
Sentința civilă nr. 1561/2011 a Judecătoriei Alba Iulia nu poate face obiectul analizei în cadrul prezentului apel, din perspectiva unor sancțiuni procedurale, cum ar fi nulitatea absolută.
Solicitarea reprezentantei părților civile de a se dispune obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile este de asemenea nejustificată.
Atât doctrina cât și jurisprudența au conturat un punct de vedere constant în sensul că acțiunea civilă formulată în cauze având ca obiect infracțiune de abandon de familie este inadmisibilă (Tribunalul București Secția a II-a penală, Decizia nr. 523/A/4.05.2005).
Indiferent dacă se consideră că infracțiunea are sau nu un obiect material, se consideră că în condițiile în care există un titlu executoriu și inculpatul nu și-a respectat obligațiile care izvorăsc din acesta, nu este admisibilă o nouă dispoziție de obligare la plata respectivelor sume.
Incriminarea acestei fapte are ca scop o protecție suplimentată, sub o sancțiune penală, a drepturilor minorilor de a beneficia din partea părinților la creștere și educare, însă sancțiunea operează pentru neplata unei pensii stabilite prin hotărâre judecătorească. Nu se ridică problema vreunui prejudiciu suplimentar, astfel că nu este necesară vreo obligare de reparare a prejudiciului, titlul executoriu deja deținut putând fi pus în executare.
Cu privire la răspunderea delictuală la care face referire apelanta se impune precizarea că pentru această infracțiune răspunderea penală se angajează pentru neexercitarea unei obligații preexistente de plată. Paguba constând în neexecutarea acestei obligații poate fi acoperită prin executarea hotărârii civile care stabilește obligația.
Legea penală mai favorabilă a fost corect stabilită în conformitate cu art. 5 C.pen.
Față de aceste aspecte în baza art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul C. V. și persoanele vătămate C. R. M. și C. V. V. reprezentați legal de Ș. A. R. împotriva sentinței penale nr. 186/2014 pronunțată de J. A. I. în dos. pen. nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.. pr pen. va obliga inculpatul și persoanele vătămate să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, inculpatul 200 lei și fiecare persoană vătămată câte 100 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul C. V. și persoanele vătămate C. R. M. și C. V. V. reprezentați legal de Ș. A. R. împotriva sentinței penale nr. 186/2014 pronunțată de J. A. I. în dos. pen. nr._ .
Obligă inculpatul și persoanele vătămate să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, inculpatul 200 lei și fiecare persoană vătămată câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.11.2014.
Președinte, Judecător,
D. G.A. G. M.
Grefier
D. M.
Red./tehn./AGM/DM
2ex./06.01.2015
Jud fond C. E. B.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 847/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
