Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 847/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 847/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-11-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 847/A/2014

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier D. M.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:

A. P. – procuror

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul Țincă Ș. D. împotriva sentinței penale nr. 407/15.09.2014 pronunțată de J. S. – Secția Penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant T. Ș. D., aflat în stare de detenție în P. Aiud, lipsă fiind apărătorul desemnat din oficiu și celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că deși la data de 15 octombrie 2014 a fost efectuată adresă către Baroul de Avocați A. pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru a reprezenta inculpatul apelant aflat în stare de arest, la dosar nu a fost depusă delegație din partea apărătorului desemnat din oficiu, lipsă fiind acesta.

Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a lămuri această situație.

La a doua strigare, la apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant T. Ș. D., aflat în stare de detenție în P. Aiud, asistat de domnul avocat C. G. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat B. R..

Întrebat fiind, inculpatul Țincă Ș. D. arată că este nemulțumit de pedeapsa și sporul aplicat, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să dea declarații n fața instanței de apel menținând declarațiile date în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Domnul avocat C. G. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat B. R. pentru inculpatul Țincă Ș. D., solicită admiterea apelului care vizează cuantumul pedepsei și solicită ca instanța de apel să dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante chiar dacă inculpatul a înțeles să uzeze de procedura simplificată și ca urmare, solicită reducerea pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței penale atacate. Apreciază că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa și a aplicat sporul raportat la tehnica de contopire în cazul concursului de infracțiuni avându-se în vedere și persistența inculpatului în comiterea de fapte penale.

Inculpatul Țincă Ș. D., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față

I. Constată că prin sentința penală nr. 407/15.09.2014 pronunțată de J. S., în temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului ȚINCĂ Ș. D., din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b NCp cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCp, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cp 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969.

În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cp 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp și prin raportare la art. 396 alin. 10 Cpp, a fost condamnat inculpatul ȚINCĂ Ș. D., fiul lui Ș. și V. A., născut la data de 04.04.1992 în S., județul S., cu domiciliul în municipiul S., ., ., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, recidivist, posesor al C.I. . nr._, emisă de SPCLEP S., CNP -_, trimis în judecată în stare de detenție, aflat în prezent în PNT B. M., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 33 lit. a Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, a constatat că infracțiunea reținută prin prezenta în sarcina inculpatului se află în concurs real cu cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I..

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitate lor, astfel:

- 4 ani și 8 luni închisoare pedeapsă rezultantă aplicată în urma contopirii în baza Deciziei de recurs în interesul legii ICCJ nr. 42/2008 și a art. 33 lit. a Cp 1969 cu aplicarea art. 34 lit. b Cp a pedepselor de 2 ani închisoare (aplicată prin sentința nr. 738/10.12.2012 a Judecătoriei S.), 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 181/2012 a Judecătoriei S.), 9 luni închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 365/2012 a Judecătoriei S.) și 4 ani și 8 luni închisoare (aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie din prezenta cauză);

- 3 ani închisoare pedeapsă aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i Cp 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a și art. 75 alin. 1 lit. c Cp 1969 și art. 320¹ alin. 7 Cpp 1968;

- 3 ani închisoare pedeapsă aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cp 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a și art. 75 alin. 1 lit. c Cp 1969 și art. 320¹ alin. 7 Cpp 1968.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare cuprinsă în contopirea din sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitate lor, astfel:

- 4 ani și 8 luni închisoare pedeapsă aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și art. 2¹ lit. c Cp 1969, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cpp 1968;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cp 1969, aplicată prin sentința nr. 738/10.12.2012 a Judecătoriei S.;

- 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 181/2012 a Judecătoriei S.;

- 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 365/2012 a Judecătoriei S..

A constatat anulată - prin sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I. - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o perioadă de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 738/10.12.2012 a Judecătoriei S. definitivă și modificată prin decizia penală nr. 213/21.02.2013 a Curții de A. A.-I..

În temeiul art. 36 alin. 1, art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 lit. b Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cp 1969, aplicată prin sentința nr. 738/10.12.2012 a Judecătoriei S.; 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 181/2012 a Judecătoriei S.; 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 365/2012 a Judecătoriei S., astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 2 ani.

În temeiul art. 39 alin. 1 și alin. 2 Cp 1969 coroborat cu art. 34 lit. b Cp 1969 și art. 5 NCp, a fost contopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 2 ani și 6 luni, sporită la 2 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. 1 și alin. 2, art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 lit. b Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost contopită pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare cu pedepsele de 4 ani și 8 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 4 ani și 8 luni, sporită la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

A fost anulat mandatul de executare emis de J. S. în baza sentinței penale nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I. și a fost dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. 3 raportat la art. 88 Cp 1969 a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive următoarele perioade:

- reținerea și arestarea preventivă din 01.02.2012 până în 15.03.2012;

- reținerea din 17.03.2013;

- reținerea și arestarea preventivă din 26.03.2013 până în 23.07.2013, precum și perioada deja executată din 23.07.2013 la zi.

Instanța a luat act de faptul că inculpatul se află în prezent deținut în PNT B. M. în executarea sentinței penale nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I..

În temeiul art. 112 lit. f și art. 118 alin. 1 lit. e Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp a fost confiscată de la inculpat suma de 250 lei obținută prin săvârșirea faptei.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp instanța a luat act de faptul că persoana vătămată L. C. R., cu domiciliul în V., . nr. 158, sentința civilă nr. A, . și ffl în S., ., ., jud. S., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 08.02.2013 Poliția Municipiului S. a fost sesizată prin plângerea depusă de numitul L. C. R. care reclamă ca în seara zilei de 07.02.2013, în jurul orelor 22,30 aflându-se în localul Jurnal Cafe, situat în S., ., împreună cu mai mulți prieteni i s-a sustras de pe masă telefonul mobil marca Sony Xperia.

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că în seara zilei de 07.02.2013 inculpatul Țincă S. D. se afla în localul Jurnal Cafe din mun. S. împreună cu un prieten de-al său.

Inculpatul a observat la un moment dat că lângă masa la care se afla se regăsea și un grup de tineri care consumau la o altă masă, aceștia având mai multe bunuri lăsate nesupravegheate, în timp ce ei se aflau pe ringul de dans.

Inculpatul a văzut printre bunurile tinerilor și un telefon mobil marca Sony Xperia ce i s-a părut a fi nou, iar la un moment dat acel tânăr (persoana vătămată) s-a ridicat de la masa, lăsând telefonul nesupravegheat.

Profitând de faptul ca în zonă nu era nimeni, inculpatul s-a dus și a luat telefonul, după care a părăsit localul. Pe drum s-a intersectat cu persoana vătămată care tocmai se reîntorcea la masă.

Ulterior inculpatul a părăsit în grabă localul și a vândut telefonul mobil martorului D. A. D., martor de la care organele de politie l-au recuperat și predat persoanei vătămate.

Audiat în curul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă acesta a susținut că la săvârșirea faptei a participat și numitul A. V. D. cu care se afla la o masa în momentul în care a observat telefonul la persoana vătămată.

Tot din declarația inculpatului rezultă faptul că martorul A. V. D. ar fi fost de acord cu fapta inculpatului, motiv pentru care a încercat să le distragă atenția grupului de tineri tocmai ca inculpatul să poată sustrage mai ușor bunul.

A doua zi după ce telefonul a fost vândut martorului D. A. D., inculpatul i-ar fi dat lui A. V. D. suma de 125 lei provenită din vânzarea telefonului, însă aceste aspecte relatate de către inculpat nu au fost însă probate dincolo de orice dubiu rezonabil pe parcursul cercetărilor.

Persoana vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă ca urmare a faptului că și-a recuperat telefonul.

În cauză a fost identificat martorul D. A. D., iar acesta a declarat că în cursul lunii februarie 2013, în timp ce stătea în parcarea din fața hotelului Bulevard din mun. S. s-a apropiat de autoturismul său un individ, care i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Sony X peria de culoare argintie, pe care l-a cumpărat contra sumei de 250 lei.

Martorul a mai declarat că acel tânăr care i-a vândut telefonul se numește D.. Ulterior același martor a aflat că telefonul fusese furat, astfel că l-a predat organelor de poliție.

A fost audiat pe parcursul cercetărilor și martorul A. V. D. care a declarat că în cursul anului 2013 a fost la karaoke în localul „Jurnal Cafe”.

De asemenea acesta a arătat că a fost o singură dată pe timp de iarnă împreună cu inculpatul T. Ș. D. în acel local și că au stat amândoi la o masă consumând câte o bere. La un moment dat martorul s-a ridicat de la masă și s-a dus să cânte karaoke, lăsându-l pe inculpat la masă singur.

În timp ce cânta l-a observat pe inculpat că s-a ridicat și se plimba printre mese cu telefonul mobil la ureche dând impresia că ar vorbi cu cineva.

La un moment dat inculpatul s-a îndreptat grăbit spre ieșirea din local motiv pentru care martorul declară că a lăsat microfonul plecând după el, crezând că acesta s-a certat cu cineva. La acel moment inculpatul i-a spus martorului că are niște treabă și pleacă, ulterior martorul revenind în local.

A doua zi dimineața, martorul a relatat că a venit la el Țincă Ș. D. și amândoi s-au deplasat în oraș.

În cauză a fost audiată și numita Ș. D. G. care a afirmat că în cursul lunii februarie 2013 s-a aflat într-o seară în localul „Jurnal Cafe” împreună cu persoana vătămată și alți prieteni.

La un moment dat, la masă, a rămas ea împreună cu persoana vătămată și încă alți doi prieteni. Martora afirmă că lângă masa lor se afla o altă masă la care se găseau doi tineri de aproximativ 20 de ani, iar la un moment dat unul dintre ei a plecat definitiv din local.

Persoana vătămată s-a ridicat de la masă, moment în care s-a ridicat și individul de lângă masa lor. Ulterior și martora îndreptându-se spre ringul de dans. Martora a mai afirmat că în momentul în care persoana vătămată s-a întors la masă a constat că i-a dispărut telefonul mobil.

La data de 11.04.2013 la sediul IPJ S. martorei Ș. D. G. i s-a prezentat o planșă foto, aceasta recunoscând la fotografia cu nr. 2 persoana inculpatului Țincă Ș. D..

De asemenea, în data de 11.04.2013, persoana vătămată L. C. R. a identificat după planșa foto la sediul IPJ S., la fotografia cu nr. 2 pe inculpatul Țincă Ș. D. ca fiind cel care i-a sustras telefonul mobil în seara zilei de 07.02.2013 din clubul „Jurnal Cafe”.

Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei de furt rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, astfel: plângerea persoanei vătămate f. 5 dup, declarația persoanei vătămate f. 6,declarația părții civile f. 8 dup, care se coroborează cu procesul verbal de recunoaștere după planșa foto, împreună cu planșa foto aferentă cuprinzând aspecte fixate cu ocazia recunoașterii din grup de fotografii a inculpatului de către persoana vătămată L. C. R. f. 14 dup și cu procesul verbal de recunoaștere după planșa foto, împreună cu planșa foto aferentă cuprinzând aspecte fixate cu ocazia recunoașterii din grup de fotografii a inculpatului de către martora Ș. D. G. f. 19 dup, cu dovada de ridicare a telefonului mobil din data de 29.04.2013 f. 13 dup și dovada de predare a telefonului mobil către persoana vătămată din data de 10.05.2013 f. 10 dup.

Mai mult, starea de fapt astfel reținută este confirmată și prin declarațiile martorilor: D. A. D., Ș. D. G., A. V. D., f. 23-31 dup care se coroborează cu declarațiile suspectului/inculpatului f. 32-37 dup din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată (f. 46-47 di).

În drept, în ceea ce privește aplicarea legii penale în timp,având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, instanța a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, în maniera globală, din perspectiva ambelor coduri, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto de către instanță sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.

Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

C. a reținut, în esență, că aplicarea legii penale mai favorabile pe așa-zisele instituții autonome s-ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.

De asemenea, s-a reținut că pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, C. Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.

Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”

Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, C. Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

C. Constituțională a mai reținut faptul că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, iar numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.

C. Constituțională a reafirmat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală (Constituția României), „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că, indiferent de interpretările care se pot aduce unui text atunci când C. Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, C. Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, „aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.

Totodată, C. a stabilit că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale iar odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.

Mai mult, C. a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 2 teza întâi Cp, conform cărora „Dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale [...] dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”, nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, C. nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal, prin care s-a concluzionat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.

Instanța a constatat faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S., inculpatul a fost trimis în judecată potrivit normelor legale din Noul Cod penal, deși fapta a fost săvârșită în cursul anului 2013, sub incidența Cp 1969, considerându-se mai favorabil NCp, prin prisma strictă a limitelor de pedeapsă a noii încadrări juridice a infracțiunii de furt calificat (art. 228, art. 229 NCp).

În primul rând, instanța a ținut să precizeze faptul că infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cp 1969 (pentru care a fost începută urmărirea penală față de inculpat), nu își mai are corespondentul în totalitate în Noul Cod penal în art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 NCp, întrucât s-a renunțat la forma agravantă a infracțiunii de furt calificat comis în loc public.

În al doilea rând, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cp 1969 sunt de la 3-15 ani, iar cele prevăzute de art. 228, art. 229 alin. 1 NCp sunt de la 1-5 ani, astfel că in abstracto legea nouă (NCp) ar fi mai favorabilă sub acest aspect inculpatului, față de Cp 1969.

Cu toate acestea, instanța pentru a putea aplica global legea penală mai favorabilă a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri.

Astfel, având în vedere că prezenta faptă se află în concurs real cu mai multe infracțiuni din cazier, dacă s-ar reține noua încadrare de furt, concursul ar trebui să urmeze regimul prevăzut de art. 38 alin. 1 și urm. NCp.

Ori, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b NCp, regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică în speță din totalul celorlalte pedepse din cazierul inculpatului.

Pe de altă parte, instanța a ținut cont, la stabilirea legii penale mai favorabile, și de faptul că infracțiunea săvârșită de inculpatul ȚINCĂ Ș. D. se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de mai multe infracțiuni din cazier, iar potrivit art. 39 alin. 1 Cp 1969 pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni, la care sporul facultativ putea fi până la 7 ani, pe când potrivit dispozițiilor din NCp, în cazul recidivei postcondamnatorii tratamentul sancționator presupune că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta (art. 43 alin. 1 NCp), ceea ce ar îngreuna situația inculpatului.

Pentru toate aceste considerente expuse mai sus, ținând cont de faptul că NCp prevede sporuri obligatorii și un regim sancționator mai dur în ceea ce privește concursul de infracțiuni și recidiva, în pofida limitelor de pedeapsă mai mari prevăzute de Cp 1969, față de NCp pentru infracțiunea de furt calificat, instanța a stabilit in concreto ca lege penală mai favorabilă Cp 1969 pentru inculpat.

Față de toate acestea, în temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 5 NCp, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului ȚINCĂ Ș. D., din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b NCp cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCp, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cp 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969.

În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului ȚINCĂ Ș. D., care în seara zilei de 07.02.2013 a sustras din clubul „Jurnal Cafe”, loc public, un telefon mobil ce aparținea persoanei vătămate L. C. R., întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cp 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969, în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunile din cazier pentru care a fost anterior condamnat la pedepse mai mari de 6 luni închisoare.

1. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului ȚINCĂ Ș. D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța a avut în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpatul aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, în seara zilei de 07.02.2013 a sustras din clubul „Jurnal Cafe”, loc public, un telefon mobil ce aparținea persoanei vătămate L. C. R., telefonul fiind ulterior recuperate;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din însăși consecința sustragerii telefonului mobil, paguba patrimonială în dauna persoanei vătămate și din modul de comitere al faptei, chiar dacă telefonul a fost returnat proprietarului;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – inculpatul prin acțiunea sa de a sustrage telefonul amintit mai sus, a produs o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate, chiar dacă aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat bunul;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpatul a menționat că pentru a face rost de bani;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul are antecedente penale (f. 19-21 di) și este recidivist postcondamnatoriu pentru același gen de fapte – infracțiuni contra patrimoniului de furt, tăinuire și tâlhărie, iar din analiza fișei de cazier judiciar a acestuia rezultă că a fost condamnat de mai multe ori pentru fapte de același gen ca și în prezentul dosar (unele condamnări cu suspendare sub supraveghere beneficiind de clemența instanței), pe parcursul unei perioade scurte de timp de 2 ani, respectiv prin SP nr. 345/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., DP nr. 746/23.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ de CAAI, SP nr. 738/10.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ de J. S., DP nr. 213/21.02.2013 pronunțată în dosar nr._ de CAAI și SP nr. 763/30.12.2013 pronunțată în dosar nr._ de J. S..

Instanța analizând toate aceste sentințe penale, raportat la situația de fapt din prezentul dosar, a constatat că inculpatul are o conduită infracțională perseverentă, fiind condamnat cu executare la pedeapsa închisorii de mai multe ori, pentru același gen de infracțiuni de furt calificat.

Cu toate acestea, inculpatul nu și-a îndreptat conduita socială, continuând în activitatea reprobabilă social de a comite infracțiuni.

Inculpatul, chiar dacă a fost supus unor măsuri de sancționare penală prin detenția în penitenciar, iar în alte dosare cu suspendare sub supraveghere, acesta nu și-a format o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar faptul că recunoaște fapta din prezentul dosar și afirmă că o regretă este pur și simplu pentru că dorește să beneficieze de o pedeapsă cât mai redusă din partea instanței de judecată, iar nu pentru că într-adevăr ar conștientiza gravitatea acțiunilor sale;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de furt calificat și a susținut că o regretă;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are cetățenia română, studii 10 clase, fără ocupație, recidivist, născut la data de 04.04.1992 în S..

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

Astfel că instanța raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, în temeiul art. art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cp 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp și prin raportare la art. 396 alin. 10 Cpp, a condamnat pe inculpatul ȚINCĂ Ș. D., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracțiunea în cauză și de faptul că infracțiunea este în stare de recidivă postcondamnatorie (3-15 ani, reduse cu 1/3 = 2 ani – 10 ani).

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal care prevede că „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, deși, potrivit art. 71 alin. 2 Cp, „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c Cp din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – lit. c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cp”.

De asemenea, în aplicarea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, care potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție este obligatorie pentru instanțele românești, odată cu ratificarea Convenției Europene, de către România și de jurisprudența CEDO în această materie.

În ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, C. a constatat încălcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege a persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nicio restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1.

Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, luând în considerare și Hotărârea S. și P. împotriva României, în baza art. 71 Cp, instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale, apreciind că pedeapsa accesorie cu un conținut astfel individualizat corespunde naturii și gravității faptei săvârșite.

În temeiul art. 33 lit. a Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, instanța a constatat că infracțiunea reținută prin prezenta în sarcina inculpatului se află în concurs real cu cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I., întrucât au fost săvârșite înainte de condamnarea definitivă.

Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitate lor, astfel:

Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare cuprinsă în contopirea din sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitate lor, astfel:

- 4 ani și 8 luni închisoare pedeapsă aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și art. 2¹ lit. c Cp 1969, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cpp 1968;

- 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 181/2012 a Judecătoriei S.;

- 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 365/2012 a Judecătoriei S..

Instanța a constatat anulată - prin sentința penală nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I. - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o perioadă de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 738/10.12.2012 a Judecătoriei S. definitivă și modificată prin decizia penală nr. 213/21.02.2013 a Curții de A. A.-I..

În temeiul art. 36 alin. 1, art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 lit. b Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, instanța a contopit pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cp 1969, aplicată prin sentința nr. 738/10.12.2012 a Judecătoriei S.; 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 181/2012 a Judecătoriei S.; 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 365/2012 a Judecătoriei S., astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 2 ani.

În temeiul art. 39 alin. 1 și alin. 2 Cp 1969 coroborat cu art. 34 lit. b Cp 1969 și art. 5 NCp, instanța a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 2 ani și 6 luni, sporită la 2 ani și 10 luni închisoare, dată fiind și starea de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 36 alin. 1 și alin. 2, art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 lit. b Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, instanța a contopit pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare cu pedepsele de 4 ani și 8 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 4 ani și 8 luni, sporită la 5 ani închisoare, dat fiind concursul de infracțiuni și starea de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și va interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Instanța a anulat mandatul de executare emis de J. S. în baza sentinței penale nr. 345/30.05.2013 a Judecătoriei S. modificată și definitivă prin decizia penală nr. 746/23.07.2013 a Curții de A. A.-I. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. 3 raportat la art. 88 Cp 1969, instanța a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive următoarele perioade:

- reținerea și arestarea preventivă din 01.02.2012 până în 15.03.2012;

- reținerea din 17.03.2013;

- reținerea și arestarea preventivă din 26.03.2013 până în 23.07.2013, precum și perioada deja executată din 23.07.2013 la zi.

În temeiul art. 112 lit. f și art. 118 alin. 1 lit. e Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp instanța a confiscat de la inculpat suma de 250 lei obținută prin săvârșirea faptei, întrucât inculpatul a obținut această sumă de bani prin vânzarea telefonului mobil sustras către martorul D. A. D..

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp instanța a luat act de faptul că persoana vătămată L. C. R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 476 lei pentru faza urmăririi penale și 24 lei pentru faza de judecată.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. inculpatul Țincă Ș. D. fără o motivare scrisă. A arătat în fața instanței de apel că este nemulțumit de pedeapsa și de sporul care i s-au aplicat și a solicitat reducerea acestora.

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., C. constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpatului. Aceste aspecte nu au fost contestate în apel.

Instanța a stabilit legea penală mai favorabilă pe baza Deciziei Curții Constituționale nr. 256/2014 care consacră principiul aplicării globale, fără posibilitatea combinării procedurilor din legi succesive. Interpretarea instanței a fost în sensul că se impune recalificarea faptei inculpatului după Codul penal anterior, pentru a evita astfel aplicarea procedurilor referitoare la concursul de infracțiuni din actualul Cod penal, care sunt mai severe decât cele similare din legea veche, precum și pe cele ale recidivei, de asemenea mai severe în legea nouă.

Stabilirea acestui cuantum al pedepsei, de 5 ani închisoare, s-a datorat antecedentelor penale ale inculpatului constând în fapte concurente în raport de fapta din prezenta cauză sau care constituie primul termen al recidivei.

Instanța a procedat în mod temeinic cu ocazia individualizării pedepsei reținând persistența infracțională a inculpatului, care, deși a suferit condamnări în trecut, nu și-a îndreptat conduita socială. Pedeapsa aplicată a fost orientată spre minimul special, astfel că nu se poate în niciun caz aprecia că instanța ar fi manifestat un exces de severitate.

De asemenea, se poate observa că sporul ce i-a fost aplicat inculpatului a fost unul de 4 luni închisoare, în condițiile în care au fost contopite patru pedepse de 2 ani și 10 luni, 3 ani, 3 ani și 4 ani și 8 luni închisoare. Nici în privința acestei operațiuni nu se poate aprecia că a fost vorba despre o severitate excesivă.

IV. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Țincă Ș. D. împotriva sentinței penale nr. 407/15.09.2014 pronunțată de J. S. – Secția Penală.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a C. pr.pen va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive, respectiv: de la data de 1.02.2012 până la data de 15.03.2012; reținerea din 17.03.2013 ; perioada din 26.03.2013 până la data de 4.11.2014.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Țincă Ș. D. împotriva sentinței penale nr. 407/15.09.2014 pronunțată de J. S. – Secția Penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive, respectiv: de la data de 1.02.2012 până la data de 15.03.2012; reținerea din 17.03.2013 ; perioada din 26.03.2013 până la data de 4.11.2014.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2014.

Președinte Judecător

D. G. A. G. M.

Grefier

D. M.

Red M./06.01.2015

Teh DM/06.01.2015/2 exp.

Jud fond L.-E. O.

← Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 845/2014....		Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... →

Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 847/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 847/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA