Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 855/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 855/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-11-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 855/A/2014
Ședința publică de la 5 noiembrie 2014
PREȘEDINTE A. D. B.
Judecător S. I. M.
Grefier T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror – I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal formulat de inculpatul Inășescu A. și partea responsabilă civilmente F. de protecție al V. S. împotriva sentinței penale nr. 32/2014 pronunțată de J. Orăștie în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea penală din 3.11.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Deliberând asupra apelurilor penale de față,
C. DE A.
Constată:
Prin sentința civilă nr. 32/11.03.2014, pronunțate de J. Orăștie în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art.5 C.penal, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzute și pedepsite de art.184 al.2 și 4 din Codul penal din 1969 în fapta prevăzută și pedepsită de art.196 art.2 și 3 C.pen..
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost stabilită pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului Inășescu A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 al.2 și 3 C. pen..
În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., respectiv 2 ani de la data rămânerii definitivă a hotărârii.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul H., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul H..
În baza art. 85 alin. (2) lit.g C. pen. i s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce nici o categorie de autovehicule pe perioada termenului de supraveghere.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. G. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S., la plata către partea civilă a sumei de_,6 lei, din care suma de_,6 lei reprezintă daune materiale, iar suma de_ lei daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Orăștie, din data de 14 ianuarie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Inășescu A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2, 4 Cod penal (parte vătămată–L. G.).
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 07.11.2010, în timp ce conducea pe DJ 705 F Sibișel autoturismul marca ARO, având montate plăcuțele cu nr. de înmatriculare_, radiat din circulație și prezentând defecțiuni la sistemele de semnalizare/iluminare), în zona intersecției cu DC 54 D Poieni (intersecție nedirijată), nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condus de P. N. E., aflat în depășirea sa.
În urma impactului, a rezultat vătămarea corporală gravă a numitului L. G., care a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 85-90 zile de la data producerii acestora, fapta întrunind elementele constituitve ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2, 4 C.penal.
Modul de producere al accidentului reținut prin recchizitoriu a fost susținut de procesul-verbal de cercetare la fața locului, de planșele foto și de schița locului accidentului..
Deformările elementelor celor două autoturisme au confirmat, de asemenea, modul de producere al accidentului, autoturismul marca Dacia suferind avarii în zona frontală, iar autoturismul marca ARO fiind lovit la nivelul aripii stânga – spate, avarii care demonstrează că acesta virase deja spre DC 54D, avînd la momentul impactului o poziție oblică față de axul drumului.
În data de 28.04.2011 persoana vătămată L. G. a solicitat trimiterea în judecată a conducătorilor auto vinovați de producerea accidentului, depunând certificatul medico-legal nr.1576/C/29.12.2010 emis de S. Județean de Medicină Legală H.
În urma recoltării probelor biologice de sânge s-a stabilit că nici unul din conducătorii auto implicați în accidentnu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului.
De asemenea, cu privire la dinamica și mecanismul de producere a accidentului, în raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză se arată că învinuitul Inășescu A. a observat autoturismul marca Dacia circulând în spatele său, însă, potrivit declarațiilor învinuitului făcute la momentul efectuării expertizei, cu circa 30 de metri înainte de intersecție, acesta nu a mai urmărit deplasarea autoturismului marca Dacia, virând stânga spre DC 54D, intrând, astfel, în coliziune cu autoturismul condus de învinuita P. N. E., angajată deja în depășire, întrucât aceasta nu a observat ca semnalizatorul stânga-spate al autoturismului ARO să fie în funcțiune.
Cauzele producerii accidentului au fost reținute de expert ca fiind deplasarea cu autoturismul ARO cu defecțiuni la sistemul de lumini și neasigurarea corespunzătoare a învinuitului Inășescu A. la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga, pe de o parte, și efectuarea de către învinuita P. N. E. a unei manevre de depășire într-o intersecție nedirijată și cu nerespectarea regimului de viteză legal.
Cu privire la posibilitățile de evitare a accidentului, s-a reținut că accidentul s-ar fi produs și în ipoteza în care învinuita P. N. E. s-ar fi deplasat cu viteza maximă legală de 50 km/h, accidentul putînd fi evitat doar dacă cei doi participanți la trafic ar fi respectat prevederile legale amintite mai sus.
S-a stabilit că, în ipoteza în care învinuitul Inășescu A. ar fi acționat comutatorul de semnalizare – stânga, la momentul producerii accidentului, sistemul de semnalizare al autoturismului marca ARO condus de acesta era nefuncțional, acestuia revenindu-i obligația de verifica funcționarea corespunzătoare a tuturor sistemelor autovehiculului înainte de a urca la volan. Funcționarea acestuia la un moment ulterior, acela al efectuării expertizei tehnice auto, nu poate duce la o altă concluzie.
Față de cele de mai sus s-a constatat existența unui raport de cauzalitate între defecțiunile la sistemul de lumini al autoturismului și neasigurarea corespunzătoare a învinuitului și producerea accidentului rutier.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 07.11.2010, inculpatul a condus pe DJ 705 F Sibișel autoturismul marca ARO, având montate plăcuțele cu nr. de înmatriculare_, iar, în zona intersecției cu DC 54 D Poieni (intersecție nedirijată), nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condus de P. N. E., aflat în depășirea sa.
Urmare impactului dintre cele două autoturisme, a rezultat vătămarea corporală a părții civile L. G., care, urmare leziunilor suferite, și-a pierdut parțial capacitatea de muncă, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că amândoi conducătorii auto implicați în accident, respectiv inculpatul și numita P. N. E., au încălcat dispozițiile legale referitoare la traficul rutier, iar defecțiunea din sistemul de iluminare-semnalizare al autoturismului condus de inculpat, aflat într-o avansată stare de uzură, are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului.
Prin raportul de expertiză judiciară tehnică auto efectuat în cursul cercetării judecătorești, s-a reținut că impactul celor două autoturisme este de tipul față-spate și a avut loc în timpul manevrei de revenire forțată a autoturismului condus de numita P. N. E. pe banda sensului său de mers, ca urmare a apariției imposibilității de finalizare a manevrei de depășire, manevră interzisă într-o intersecție nesemnalizată.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că vinovat de producerea accidentului este inculpatul, care nu a semnalizat intenția de a efectua manevra de schimbare a direcției de mers și nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea acestei manevre, intrând în coliziune cu autovehiculul care intrase în depășirea sa și producând accidentarea părții vătămate, a conchis prima instanță.
În drept, fapta inculpatului, pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
În baza art.5 C.penal, prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute și pedepsite de art.184 al.2 și 4 din Codul penal din 1969 în fapta prevăzută și pedepsită de art.196 art.2 și 3 C.pen..
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului, prima instanță a reținut pericolul social al faptei și al făptuitorului, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia, dar și pericolul concret și potențial pentru siguranța participanților la traficul rutier prezentat de inculpat prin modul neadecvat în care circulă, astfel încât s-a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoare cu amânarea aplicării acesteia pe un termen de supraveghere pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere impuse, este necesară și totodată suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
Față de probele administrate, prima instanță a admis în parte cererea privind acordarea daunelor materiale către partea civilă L. G., conform înscrisurilor depuse la dosar, obligând inculpatul la plata sumei de_,6 lei către aceasta.
Prima instanță a aobligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de_ lei, cu titlu de daune morale, având în vedere că aceasta a suferit vătămări ce au necesitat un număr de 158 de zile de îngrijiri medicale, precum și traume fizice și psihice, cu consecința pierderii parțiale a capacității de muncă.
Prima instanță a aobligat, de asemenea, inculpatul la plata către partea civilă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
Față de solicitarea formulată de către F. de Protecție a V. S., în calitate de parte responsabilă civilmente, având în vedere decizia nr. 3/15.06.2010 a ICCJ, prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de bani stabilite în favoarea părții civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel inculpatul Inășescu A. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S..
Prin apelul său inculpatul Inășescu A. a solicitat desființarea sentinței și, în principal, a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță și, în subsidiar, a se pronunța o soluție de achitare a inculpatului. Motivele apelului inculpatului au fost, pe larg, consemnate în încheierea de stabilire a termenului de pronunțare, care face parte integrantă din prezente decizie.
Prin apelul său partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, a fi diminuate daunele morale și a fi obligat inculpatul singur la plata cheltuielilor judiciare. În motivarea apelului partea responsabilă civilmente a susținut, în esență, că daunele morale acordate părții civile sunt exagerate în raport cu vătămările suferite și că nu a fost avut în vedere ghidul elaborat de însăși partea responsabilă civilmente referitor la acest fel de despăgubiri.
Partea civilă și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului inculpatului dar numai în ceea ce privește motivul principal, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare și al respingerii în ceea ce privește motivul subsidiar, în același sens al respingerii exprimându-se și cu referire la apelul părții responsabile civilmente. Motivarea poziției procesuale a părții civile a fost, de asemenea, consemnată în încheierea de stabilire a termenului de pronunțare, care face parte integrantă din prezente decizie.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii ambelor apeluri cu consecința trimiterii spre rejudecare la instanța de fond, cu motivarea că se impune reunirea cauzelor la instanța de fond, conform dispozițiilor art. 43 lit. c Cod procedură penală și a imperativelor justiției europene întrucât, potrivit adresei emise de P. de pe lângă Tribunalul H., există două rechizitorii.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în prezentele apeluri dar și, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea reține următoarele:
Sentinței apelate i se aduc două categorii de critici: unele, invocate de inculpat, care tind la desființarea ei și la trimiterea cauzei în rejudecare la prima instanță, altele, invocate atât de inculpat cât și de partea responsabilă civilmente, care tind la desființarea ei și reținerea spre rejudecare de către instanța de apel.
Având în vedere efectele spre care tind cele două categorii de critici și faptul că, dacă ar fi găsite întemeiate cele din prima categorie, analiza celor din a doua categorie ar deveni superfluă, curtea va analiza, cu precădere, criticile care tind la desființarea cu trimitere spre rejudecare.
Inculpatul solicită desființarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare din două motive: lipsa unei încheieri de amânare a pronunțării și necesitatea judecării împreună a prezentei cauze cu o alta, în care a fost trimis în judecată celălalt conducător auto implicat în accidentul de circulație.
Cu privire la primul motiv, curtea observă, într-adevăr, că pronunțarea sentinței a fost amânată inițial, prin încheierea de ședință din data de 25.02.2014, pentru data de 04.03.2014. La această din urmă dată nu a fost pronunțată soluția instanței, data pronunțării cuprinsă în minută fiind 11.03.2014, ceea ce duce la concluzia că pronunțarea a mai fost amânată o dată, de la 04.03.2014 la 11.03.2014, deși de la dosarul de prima instanță lipsește o încheiere în care să se consemneze a doua amânare.
Această lipsă a încheierii de amânare intermediară a pronunțării face să fie imposibilă verificarea respectării în primă instanță a unor dispoziții a căror încălcare este sancționată cu nulitatea absolută, dispoziții referitoare la compunerea completului de judecată, publicitatea ședințe de judecată, prevăzute la art. 281 alin. 1 lit. a și c din noul Cod de procedură penală, posibil a fi invocate în orice stare a procesului, potrivit alin. 3 din același articol și prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b din același cod ca un caz expres de desființare cu trimitere spre rejudecare.
Dar în speță și cel de-al doilea caz invocat de inculpat duce spre o soluție de desființare cu trimitere spre rejudecare, deși acesta caz este unul implicit, neprevăzut expres de art. 421 pct. 2 lit. b din noul Cod de procedură penală.
Din rechizitoriul nr. 322/P/2014, întocmit în data de 28.10.2014 de P. de pe lângă Tribunalul H., aflat la filele 74-81 din prezentul dosar de apel, rezultă că în legătură cu accidentul de circulație din 07.11.2010, produs pe DJ 705 F Sibișel, în care au fost implicate autoturismul marca ARO, având montate plăcuțele cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul Inășsescu și autoturismul cu nr. de înmatriculare_, accident care face obiectul prezentului dosar, a fost trimis în judecată și numitul P. P. S., în calitate de conducător al celuilalt autoturism implicat, anume autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
În acest context, în care în legătură cu același accident de circulație, soldat cu vătămarea corporală a părții civile L. G., au fost trimiși în judecată ambii conducători auto implicați, prin rechizitorii diferite, în care se rețin vinovății suprapuse ale celor doi inculpați, curtea apreciază că principiul aflării adevărului, prevăzut expres de art. 5 din noul Cod de procedură penală, impune judecarea împreună a celor doi inculpați, ceea ce este posibil din punct de vedere procedural doar prin trimiterea prezentei cauze în rejudecare la prima instanță.
Reunirea cauzelor în astfel de situații este prevăzută expres de dispozițiile art. 43 alin. 2 lit. c din noul Cod de procedură penală și ea are ca scop buna înfăptuire a justiției, care poate fi realizată, în primul rând, prin evitarea posibilității unor hotărâri penale contradictorii. Este adevărat că art. 43 alin. 2 din noul Cod de procedură penală impune și ca reunirea cauzelor să nu ducă la întârziere judecății, prin aceasta asigurându-se respectarea principiului termenului rezonabil al procesului penal, prevăzut și el expres de art. 8 din noul Cod de procedură penală, dar, punând în balanță cele două principii care vin, oarecum, în conflict în această speță, anume principiul aflării adevărului și principiul termenului rezonabil, curtea consideră că principiul aflării adevărului are întâietate.
Găsind întemeiate motivele de desființare cu trimitere, curtea, așa cum a arătat mai sus, nu va mai analiza și temeinicia motivelor care tind la modificarea sentinței apelate, acestea urmând a fi însă avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelurile declarate de inculpatul Inășescu A. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. împotriva sentinței penale nr. 32/11.03.2014 pronunțate de J. Orăștie în dosarul nr._, pe care o va desființa și va dispune rejudecarea cauzei de către J. Orăștie, în vederea reunirii judecății cauzei (prezenta cauză nu va fi trimisă în camera preliminară, nefiind îndeplinite condițiile de incidență ale art. 6 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală) cu dosarul penal nr._, în care a fost înregistrat rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată celălalt conducător auto implicat în accident.
Bineînțeles că, în rejudecarea reunită a celor două dosare, prima instanță va readministra, în condiții de contradictorialitate cu toate părțile, probele administrate în prezentul dosar.
Deși partea responsabilă civilmente nu a solicitat desființarea cu trimitere spre rejudecare, admiterea apelului ei s-a impus deoarece trimiterea spre rejudecare este favorabilă și acestei părții, căreia, de altfel, nici nu i-au fost analizate pe fond motivele de apel, analiza fiind apreciată superfluă, dată fiind soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare. Admiterea formală a apelului părții responsabile civilmente va face posibilă analizarea apărărilor acestei părții de către prima instanță în rejudecare, cum, de altfel, se impune și analiza apărărilor pe fondul cauzei ale inculpatului, dar face posibilă și o analizare a lor într-un viitor apel.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului, cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă urmând a fi avute în vedere de prima instanță în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul Inășescu A. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. împotriva sentinței penale nr. 32/11.03.2014 pronunțate de J. Orăștie în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și dispune rejudecarea cauzei de către J. Orăștie, în vederea reunirii judecății cauzei cu dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. D. B. S. I. M.
GREFIER
T. C.
Red. ADB/Tehnored. CT
03.12.2014, 2 ex.
J.F. T. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 619/2014.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
