Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 358/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 358/A/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător G. L. O.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de inculpata K. M. împotriva sentinței penale nr. 50 din 4 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. D. apărător ales al persoanei vătămate R. A. R., lipsă fiind inculpata apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare cu inculpata apelantă K. M. este îndeplinită prin afișare la ușa instanței.
Apărătorul ales al persoanei vătămate avocat A. D. susține că procedura de citare la termenul anterior a fost îndeplinită la toate adresele cu inculpata apelantă, nu s–a achitat suma de bani, acesta a fost și motivul pentru care s-a mai acordat un termen în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al persoanei vătămate avocat A. D. având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpata K. M. și menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică.
Pe fondul cauzei susține că de la data pronunțării sentinței și obligarea la plate pensiei de întreținere și până la acest moment au trecut 3 ani de zile și inculpata nu a achitat nici un leu din pensia de întreținere deși a avut venituri, chiar fiica acesteia declarând că inculpata lucrează în Italia, chiar și la acest moment aceasta lucrează în Italia și mai mult decât atât prin motivele de apel se obliga la plata pensiei și până azi nu a achitat nimic în cauză.
În concluzie solicită respingerea apelului și obligarea inculpatei și la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care a depus-o la dosar.
Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită admiterea apelului în baza disp. art.421 pct.2 lit.a Ç.p.p. doar în ce privește pedeapsa aplicate de către instanța de fond și aplicarea inculpatei unei pedepse cu amendă având în vedere împrejurarea că din declarațiile martorilor audiați este evidentă starea tensionată dintre părți, neînțelegerile dintre acestea și pe acest fond s-a ajuns la neachitarea acestora sume de bani. În apel s-a încercat însă fără rezultat achitarea unei părți din pensie astfel că, la acest moment o pedeapsă cu amenda ar putea duce la reeducarea inculpatei neimpunându-se o pedeapsă cu închisoare.
Avocat A. D. în replică susține că de 3 ani de zile pentru acest copil nu s-a plătit nimic, în cauză au fost doi copii unul s-a dat la tată și pentru acesta nu s-a plătit nimic, s-a dat un termen de 3 săptămâni pentru a se plăti această pensie și nu se poate crede că o mamă nu a plătit această pensie din cauza tensiunilor dintre părți.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
P. sentința penală nr. 50 din 4 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._ a fost condamnată inculpata K. M. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art. 378 alin. 1 lit. c) N.C.P. (preluat din art. 305 alin. 1, lit. c CP), cu aplic. art. 5 N.C.P..
În temeiul art. 81, 82 C.P. și art. 5 N.C.P. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 2(doi) ani și 6(șase) luni și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.P.
În temeiul art. 398 și art. 274 alin. 1 N.C.P.P.,a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat, în esență, că prin rechizitoriul din data de 9 decembrie 2013 în dosar nr. 1145/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Petroșani a dispus trimiterea în judecată a inculpatei K. M., pentru infracțiunea de abandon de familie, prev. și ped. de art. 305 alin. 1, lit. c C.pen. anterior, reținându-se în sarcina acesteia, în esență, că, pe o perioadă mai mare de 2 luni, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească în favoarea minorului R. Alexandro-R..
Din examinarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța reține, în fapt, că prin sentința civilă nr. 2946/2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani, irevocabilă, inculpata K. M. a fost obligată la plata lunară a unei pensii de întreținere în favoarea fiului său minor R. A. R., născut la data de 21 iulie 2002, în cuantum de 1/4 din salariul minim net pe economie, cu începere de la data de 3 martie 2011 și până la majoratul minorului (copia hotărârii judecătorești – fila 6).
Între inculpată și fostul soț, partea vătămată R. D.-N., tatăl minorului în a cărui creștere și educare se află fiul minor al părților – există o relație tensionată. Acesta încearcă să restrângă relațiile dintre copilul minor și mama sa, inclusiv prin implicarea fiicei majore a părților, numita R. L. S., care locuiește cu bunicii materni și căreia i-a interzis să discute cu fratele său minor despre mama lor sau să remită vreun cadou din partea acesteia minorului.
Pe acest fond, inculpata, care este plecată în Italia, unde lucrează, trimitea sume de bani fiicei sale, pe care o îndruma să cumpere bunuri de care minorul avea nevoie, însă nu a expediat sume de bani către reprezentantul legal al minorului, respectiv către partea vătămată, cu titlu de pensie de întreținere .
În drept s-a reținut că fapta inculpatei, care este aptă de muncă, de a nu achita, lunar, pensia de întreținere la care a fost obligată în favoarea fiului său minor, realizează, elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art. 305 alin. 1, lit. c C.pen. anterior, preluată în dispozițiile art. 378 alin.1 lit. c din Noul Cod penal.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatei, instanța va avea în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 din Noul Cod penal, astfel că instanța va stabili o pedeapsă de 6 luni închisoare, având în vedere limitele speciale de pedeapsă prev. de art. 378 alin. 1 din Noul Cod penal, care apare ca fiind legea penală mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă comparativ cu dispozițiile legii penale vechi.
Întrucât inculpata se află în situația în care - față de lipsa antecedentelor penale și a împrejurării că este o persoană integrată la nivel social, se poate aprecia că se poate îndrepta și fără executarea pedepsei în regim de detenție - în raport cu dispozițiile art. 81 C.pen. din 1969, care apare ca fiind legea penală mai favorabilă sub aspectul obligațiilor impuse – i se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 5 din N.C.pen., instanța va face aplicarea acestor dispoziții, urmând a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare calculat conform cu dispozițiile art. 82 C.pen.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpata K. M., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se aplica inculpatei o amendă penală cu suspendarea executării pedepsei.
În expunerea de motive arată că pedeapsa aplicată de prima instanță este excesivă în contextul probator administrat cauzei, din care rezultă starea tensionată există între foștii soți, faptul că inculpata a trimis bani minorului însă au fost refuzați de tatăl minorului, că a trimis diverse lucruri minorului prin intermediul fiicei sale, martora R. L. S. și că a fost o perioadă în care nu a trimis bani sau lucruri pentru că nu a avut loc de muncă .
În apel inculpata a depus la dosar copii xerox după trei facturi din datele de 07.02.2014, 28.02.2014 și 25.03.2014 în sumă totală de 1.966 lei, reprezentând pensia de întreținere în favoarea minorului.
C. de A. precizează că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală .
Potrivit art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi.
Conform art. 8 din Legea nr. 255/2013 hotărârile pronunțate în primă instanță după . legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.
În lumina acestor prevederi legale, prezentul apel va fi judecat potrivit legii noi – art. 408- 425 C. pr.pen.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în apel, precum și din oficiu, potrivit art. 417 din Codul de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 418 din Codul de procedură penală, C. constată că apelul formulat de inculpată este nefondat pentru considerentele ce se vor expune.
Analizând sentința penală atacată din oficiu, potrivit art. 417 alin. 2 Cod proc.pen., se constată că prima instanță a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Legea penală nouă este mai favorabilă inculpatei - art. 378 alin. 1, lit. c) - atâta timp cât limitele specială de pedeapsă sunt închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, în timp ce legea penală veche – art. 305 alin. 1, lit. c) - prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la unu la 3 ani sau amendă.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că situația de fapt reținută de instanța de fond, este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță.
Astfel, este cert dovedit cu probele administrate cauzei că inculpata, obligată la plata pensiei de întreținere prin hotărâre judecătorească către copilul ei minor, nu și-a îndeplinit această obligație mai mult de două luni, aspect recunoscut de altfel și către apelanta inculpată.
S-a dovedit cauze, în adevăr, existența unei relații tensionate între inculpată și fostul șot, partea vătămată R. D. N., reprezentat al minorului R. A. R., precum și împiedicarea mamei, inculpatei de a lua legătura cu fiul său, inclusiv refuzul tatălui minorului de a primi lucruri și cadouri de la inculpată prin intermediul martorei R. L. S., fiica inculpatei. Însă această împrejurare nu este de natură a înlătura vinovăția inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii de abandon de familie, întrucât inculpata, care este plecată în Italia, unde lucrează, nu a expediat sume de bani către reprezentantul legal al minorului, respectiv către partea vătămată, cu titlu de pensie de întreținere și nu a depus toate diligențele pentru ca minorul să beneficieze de dreptul său stabilit prin hotărâre judecătorească.
Susținerea inculpatei că nu și-a îndeplinit obligația de întreținere întrucât o perioadă nu a avut loc de muncă, nu numai că nu a fost dovedită cauzei, dar chiar reală de ar fi această împrejurare nu are nicio relevanță juridică sub aspectul existenței faptei. Atâta timp cât aceasta a fost aptă de muncă, avea obligația de a presta o activitate pentru a dobândi veniturile din care să achite obligația de întreținere către minor, contribuției părintelui sub forma pensiei de întreținere în favoarea copilului minor este datorată lunar, are un caracter de continuitate și este prevăzută de lege în considerarea obligației legale care revine părintelui de a se îngriji de întreținerea, creșterea, și educarea copilului său minor.
Referitor la înscrisurile depuse în apel de către inculpată, acestea fac dovada expedierii de către numita R. L. S. a unor sume de bani către partea vătămată R. D. N., însă aceste sume nu au ajuns în posesia părții vătămate întrucât au fost expediate la o altă adresă, decât cea la care locuiește minorul împreună cu tatăl său, context în care nu se poate susține că inculpata și-a îndeplinit în cursul procesului penal obligația legală de întreținere .
În raport de considerentele expuse, rezultă că inculpata a săvârșit infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1, lit. c) C.pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
C. constată că pedeapsa aplicată inculpatei apelante corespunde atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, dublului scop educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 Cod penal anterior .
Relativ la acest aspect este de observat că instanța de fond în mod greșit a avut în vedere la individualizarea pedepsei, dispozițiile art. 74 C.pen., întrucât fiind o cauză în curs de judecată trebuia să aplice legea penală mai favorabilă, potrivit art. 5 C.pen. Ori, dispozițiile art. 72 C.pen. anterior care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt mai favorabile inculpatei în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.
Astfel, art. 72 alin.( 1) și (2) C. pen. anterior:
,, (1) La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de dispozițiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât și pentru proporționalizarea acesteia.’’
Art. 74 alin. ( 1) și (2) C. pen.:
,,(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.’’
Comparând cele două texte de lege se reține că criteriile generale de individualizare a pedepsei arătate în codul penal anterior sunt mai favorabile întrucât individualizarea pedepsei se înfăptuiește luând în considerare, printre altele, și împrejurările care atenuează răspunderea penală. În acest sens, pe lângă circumstanțele atenuante obligatorii legea prevede și altele împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante judiciare atunci când instanța judecătorească constată că una sau mai multe din aceste împrejurări reduc simțitor gradul de pericol social al persoanei infractorului și al faptei săvârșite. De pildă, potrivit art. 74 C. pen. anterior conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, valoarea redusă a prejudiciului, pot fi considerate circumstanțe atenuante .
Revenind la cauza de față, deși instanța a reținut dispozițiile art. 74 C. pen., sentința penală atacată nu va fi desființată sub acest aspect, întrucât, instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul naturii, cât și al cuantumului acesteia, fiind respectat principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatei, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea a suspendării condiționate a pedepsie, fiind, de asemenea, justă .
C., în baza propriului examen, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. anterior, din interpretarea cărora rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate, constată că în raport de circumstanțele reale și personale reținute, inculpata nu are antecedente penale, nu și-a îndeplinit obligația de întreținere nici în cursul procesului penal, apreciază că nu se impune reducerea pedepsei sau aplicarea pedepsei amenzii pentru apelantă.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
În limita acestor considerații, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de desființare sau casare a hotărârii atacate, C. de A., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge apelul declarat de inculpata K. M., ca nefondat, cu consecința obligării apelantei inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului, potrivit art. 275 alin. 2 Cod proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpata K. M. împotriva sentinței penale nr. 50 din 4 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._ .
În baza dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă pe apelanta inculpată la plata sumei de suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta procedură.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2014.
Președinte, Judecător,
S. T. G. L. O.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.S.T.
2ex/16.05.2014
J.F. P. G.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 311/2014. Curtea de Apel ALBA... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
