Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 232/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 232/A/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata Ț. (fostă I.) C. împotriva sentinței penale nr. 59 din 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpata apelantă Ț. (fostă I.) C. asistată de apărător ales, avocat L. D., lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, cererea formulată de domnul avocat A. M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata apelantă, prin care acesta solicită să se ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales al inculpatei.
C., față de prezentarea apărătorului ales al inculpatei, constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta, avocat A. M..
Inculpata apelantă învederează că în prezent se numește Ț., sens în care se procedează la identificarea inculpatei Ț. C., având CNP_ și domiciliul în S., ., ..
Întrebată fiind de instanță, inculpata apelantă Ț. C. arată că își menține declarațiile date și nu dorește să dea altă declarație în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public solicită să fie întrebată inculpata dacă este de acord cu prestarea muncii în folosul comunității în varianta aplicării unei anumite modalități de executare a pedepsei.
La interpelarea instanței, inculpata apelantă Ț. C. arată că nu este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
C. constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei apelante Ț. C., avocat L. D., cu privire la calificarea căii de atac, apreciază că este vorba de un apel, fiind aplicabile prevederile art. 9 alin. 1, având în vedere că după aplicarea legii erau în termenul de apel.
Apreciază că legea mai favorabilă este legea veche, în raport de limitele de pedeapsă, având în vedere că art. 322 din noul cod penal prevede o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani, iar vechiul cod penal sancționa fapta cu o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani.
Prin apelul formulat solicită desființarea sentinței penale atacate numai cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal și solicită menținerea celorlalte dispoziții cu privire la infracțiunea de delapidare.
Solicită, în principal, achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, conform art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. b1 vechiul cod de procedură penală, iar pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, conform art. 18 coroborat cu art. 90 cod penal, aplicarea unei amenzi administrative.
În subsidiar, solicită înlocuirea pedepsei închisorii de 5 luni cu sancțiunea amenzii prevăzute de lege pentru faptă.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea unei termen de încercare conform art. 88 alin. 2.
Arată că instanța de fond, cu privire la modalitatea executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar această instituție nu mai există în noul cod penal, sens în care face trimitere la art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 187 privind punerea în aplicare a noilor coduri.
Învederează că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două fapte, iar instanța de fond a dispus ca și sancțiune pentru infracțiunea de delapidare, prev. de art. 215 cod penal, o amendă administrativă de 1.000 lei, în timp ce pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a stabilit o pedeapsă de 5 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consideră că fapta de delapidare prezintă un grad de pericol social mai mare decât infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Arată că deși au solicitat judecarea pe procedura simplificată prevăzută de art. 3201 cod procedură penală, instanța a dispus o pedeapsă de 5 luni, în condițiile în care minimul prevăzut de lege este de 3 luni.
Precizează că inculpata nu are antecedente penale și înainte de sesizarea instanței aceasta a achitat prejudiciul în momentul când acesta a devenit cert. Mai arată că au solicitat judecarea pe procedura simplificată, însușindu-și actele întocmite în faza de urmărire penală. Învederează că după începerea urmăririi penale soțul inculpatei a divorțat de aceasta, iar inculpata, în prezent, își crește singură minorul de 4 ani.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a din codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 59/2014 a Judecătoriei S. și, în rejudecare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, să se constate că dispozițiile codului penal anterior sunt mai favorabile inculpatei pentru că minimul pedepsei este mai mic decât cel prevăzut de actualele dispoziții și să se aplice inculpatei o pedeapsă cu amenda penală, având în vedere împrejurarea că pentru infracțiunea mai gravă s-a dispus încetarea procesului penal. Consideră că pentru infracțiunea de fals este suficientă aplicarea pedepsei cu amenda penală. Solicită menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Inculpata apelantă Ț. (fostă I.) C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și că a făcut tot posibilul pentru repararea prejudiciului.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 59 din 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.i indice 1 Cod procedură penală cu referire la art. 74 ind.1 alin.2 teza a II a Cod penal, art.13 Cp s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei Ț. (fostă I.) C., CNP_, fiul lui F. și M., născută la data de 26.05.1980 în S., județul S., cu domiciliul în S., ., ., ., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art.215 indice 1 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp.
În baza art. 74 ind.1 alin.2 teza a II a Cod penal raportat la art.91 lit. c Cod procedură penală s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei care va fi înregistrată în cazierul judiciar.
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 41 alin. 2 Cp, cu aplicarea art.320 indice 1 alin.7 Cpp a fost condamnată inculpata Ț. (fostă I.) C. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cpen.s-au interzis inculpatei drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen:
- dreptul de a fi aleasă in autoritățile publice sau in funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție implicând autoritățile de stat.
În baza art.81 alin.1 Cpen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cpen.
În baza art.71 alin.5 Cpen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cpen.
S-a constatat stinsă prin plată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Asociația de proprietari CT 10/3 Hipodrom S..
În temeiul art. 14 alin 3 lit a raportat la art. 348 Cpp ultima teză, au fost anulate înscrisurile falsificate ( chitanțele . BAB cu nr._, nr._, nr._, . WLQ cu nr._, nr._, nr._, nr._, nr._) existente în dosarul de urmărire penală.
În baza art.192 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
In fapt, Asociația de proprietari CT 10/3 Hipodrom din municipiul S., prin președintele acesteia, O. D., în data de 22.10.2009 a formulat plângere penală împotriva lui Ț. C., în calitate de administrator, F. V., fost președinte, F. I. și S. D. A., în calitate de cenzori ai asociației, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii de către aceștia a infracțiunilor de delapidare, neglijență în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale și deturnare de fonduri, fapte prevăzute de art.2151 Cod penal, art.249 Cod penal, art.288 Cod penal și art.3021 Cod penal, arătându-se că prin aceste fapte s-a cauzat un prejudiciu asociației, în sumă de 43.247 lei (f.9-12 dos u.p.).
În susținerea plângerii penale, s-a depus un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmit la 14.11.2009 de expertul contabil C. O. (f.132-140).
în urma efectuării urmăririi penale în cauză s-au stabilit următoarele: în perioada 2004-august 2009 I. C. - fostă Ț. a îndeplinit funcția de administrator în cadrul Asociației de P. CT 10/3 Hipodrom S., gestionând în această calitate fondurile bănești ale asociației și având ca atribuții, printre altele, întocmirea și păstrarea evidențelor contabile și a registrelor asociației specifice managementului financiar, plata facturilor către furnizori, în urma încasării cotelor de întreținere de la proprietarii imobilelor condominiului administrat.
F. V. a îndeplinit funcția de președinte al Asociației în perioada 2004-2008. F. I. a îndeplinit funcția de cenzor în cadrul Asociației în perioada 2004-2008, iar S. D. A. a îndeplinit funcția de cenzor al asociației, în perioada septembrie 2008-februarie 2009.
În data de 09.02.2009 s-a întocmit o notă de constatare, în urma verificărilor făcute la Asociație, stabilindu-se că la data de 29.01.2009 exista un debit neachitat la . S., în cuantum de 84.655,83 lei, reprezentând utilități neachitate pentru perioada august 2008 - ianuarie 2009, la care se adaugă suma de 9.262,88 lei, reprezentând penalități de întârziere. Față de această situație, președintele Asociației de la acea dată, F. V. a decis sancționarea disciplinară a administratorului și a cenzorului, iar în luna aprilie 2009 acesta și-a dat demisia din funcția de președinte, în locul său fiind ales de Adunarea Generală, un nou președinte, în persoana dlui O. D..
S-a decis cu acea ocazie efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare de cătreexpertul C. O., care a concluzionat că prejudiciul adus Asociației, prin modul defectuos în care administratorul Ț. C. a gestionat fondurile bănești ale asociației este în sumă de 43.247 lei. Expertul a constatat că un număr mare de chitanțe evidențiate în contabilitatea asociației nu s-au regăsit la furnizorii de servicii - . S. și . SRL S., unele chitanțe au fost înregistrate de două ori, iar 7 chitanțe care au aparținut altei asociații au fost înregistrate și în contabilitatea Asociației de P. CT 10/3 Hipodrom.
În cursul urmăririi penale s-a dispus, la cererea părților, efectuarea a două expertize contabile judiciare, efectuate, prima, de un expert contabil iar a doua, efectuată de trei experți contabili, pentru a stabili cât mai exact posibil, prejudiciul suferit de Asociația de Proprietari CT 10/3 Hipodrom S. și a modalității de comiterea a faptei de către administratorul Asociației Ț. C..
Astfel, prin raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 11.01.2012 de expertul contabil P. S. M. s-a concluzionat că prejudiciul adus Asociației de proprietari CT 10/3 Hipodrom S., prin faptele administratorului Ț. C. este de 22.543,50 lei (f.57-65 dos u.p.).
La aceeași concluzie au ajuns și cei trei experți contabili: A. C. L., D. D. și S. Simantos S. care au efectuat o nouă expertiză contabilă și au întocmit raportul de expertiză contabilă din data de 10.06.2013, concluzionând că prejudiciul suferit de Asociația de proprietari CT 10/3 Hipodrom S., în perioada 2004-2009, gestionată de administratorul Ț. C. este de 22.546,50 lei (f.32-45 dos u.p.).
Cercetările efectuate în cauză, confirmate și de rapoartele de expertize contabile efectuate, două judiciare și una extrajudiciară au evidențiat mai multe modalități de comitere a faptei de către administratorul Asociației Ț. C., și anume:
-au fost evidențiate în contabilitatea asociației chitanțe înregistrate de două ori;
-au fost evidențiate mai multe chitanțe, în registrul de casă al asociației care nu aparțin Asociației de proprietari CT 10/3.
In contabilitatea Asociației de proprietari CT 10/3 Hipodrom S. au fost identificate un număr de 8 chitanțe emise de . SRL S., care au prezentat urme de modificări ale scrisului și anume:
- . BAB cu nr._, nr._ și nr._;
- . WLQ cu nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ (filele 107-111).
Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr.58217C din 15.06.2011 al Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului S. s-a concluzionat la punctele 2 și 4 că scrisul de mână de la rubrica „Am primit de la" al celor 8 chitanțe menționate mai sus, prezintă modificări a textului inițial prin transformarea cifrei „2" in „3”(f.102-112 dos u.p.).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei Ț. (fostă I.) C., care, în calitate de administrator al Asociației de proprietari CT 10/3 Hipodrom din municipiul S., în perioada 2008-august 2009 și-a însușit, în mod repetat și a folosit, în scop personal diferite sume de bani pe care le avea în gestiune, creând un prejudiciu Asociației, de 27.035,78 lei, constituie infracțiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art.2151 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cp.
Instanța a constatat, însă, că în cursul judecății, înainte de a se începe cercetarea judecătorească, inculpata a depus la dosarul cauze dovada achitării sumei solicitate de către partea civilă, sumă acceptată la plată de către aceasta prin încasarea ei. Instanța constată că partea civilă nu a contestat suma și nici nu a mai solicitat altă sumă în plus.
Având in vedere faptul ca inculpata, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei (f.17,29,30,36), a achitat in întregime prejudiciul solicitat, instanța a apreciat că raportat la fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și momentul săvârșirii faptei - 2008- august 2009-, în speța de față există o cauză de nepedepsire a faptei prevăzută de dispozițiile art.74 indice 1 alin.1 și 2 Cp, potrivit cărora în cazul săvârșirii unei infracțiuni de delapidare, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecații, pana la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpata acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc, iar alin.2 prevede că „dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar".
Întrucât în cauza de față, prejudiciul produs prin fapta inculpatului este de 27.035,78 lei (mai mic de 50.000 euro), iar până la soluționarea cauzei inculpata a depus la dosar chitanțele prin care a făcut dovada acoperirii prejudiciului produs prin fapta pentru care a fost trimisă în judecată, s-a constatat existența cauzei de nepedepsire menționată anterior.
S-a arătat că textul art. 741 C.p.p introdus prin Legea 202/2010, pentru anumite infracțiuni printre care și cele economice prevăzute în legii speciale, în care sunt incidente cazurile de reducere a pedepsei sau de aplicare a unor sancțiunii cu caracter administrativ în situația îndeplinirii condițiilor expres prevăzute de textul menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 573/2011 C. Constituțională, iar potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii.
Deoarece fapta inculpatei a fost săvârșită înainte de publicarea în Monitorul Oficial nr.363 din 25 mai 2011 a Deciziei nr. 573/2011 a Curții Constituționale, prin care dispozițiile art.74 ind.1 Cp au fost declarate neconstituționale, în speță se aplică legea penală mai favorabilă, iar în condițiile în care inculpata a achitat prejudiciul în sumă de 27.035,78 lei, până la pronunțarea hotărârii primei instanțe, ținând seama și de dispozițiile art. 320/1 alin.7 C.pr.pen., instanța în temeiul art. 11 pct.2 lit.b C.pr.pen. raportat la art. 10 alin.1 lit.i1 C.pr.pen.,a încetat procesul penal privind pe inculpata Ț. C. trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de delapidare prev der art. 215 indice 1 alin.1 Cp, ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părții civile, prejudiciu care nu depășește 50 000 euro.
Instanța a mai reținut că fapta inculpatei Ț. (fostă I.) C., care, în calitate de administrator al Asociației de proprietari CT 10/3 Hipodrom din municipiul S., în perioada 2008-august 2009 a modificat, în mod repetat, conținutul unui număr de 8 chitanțe emise de . SRL S., prin modificarea cifrei „2" în cifra „3" la rubrica „Am primit de la" CT 10/3, în loc de CT 10/2 cum era inițial, cu scopul de a acoperi o parte din sumele de bani însușite de ea, din depunerile Asociației, alcătuiește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1 C.pen. este închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar fapta prezintă un grad mic de pericol social, inculpata folosindu-se de faptul că era administratorul asociației de proprietari. De asemenea, instanța a avut în vedere că suma de 27.035,78 lei a fost recuperată, inculpata făcând demersurile necesare pentru a plăti paguba produsă. Pe parcursul procesului penal inculpata a recunoscut săvârșirea faptei. Inculpata are 33 de ani, fără ocupație, și că aceasta regretă cele întâmplate.
De asemenea în cauză au fost reținute și dispozițiile art. 3201 C.p.p. întrucât inculpata a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecarea să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Ținând cont de cele expuse, instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 5 luni închisoare se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C.pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, precum și prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), reținând că o instituire a unei interdicții pentru inculpată de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpată și de persoana ei.
Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpata nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației. De asemenea, întrucât inculpata nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal a fost considerată ca lipsită de obiect.
S-a mai reținut că fapta inculpatei care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acesteia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, reținând că sunt îndeplinite în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatei, întrucât acesteia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatei. Dincolo de acest rol al condamnării, s-a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatei, ori, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termenul legal inculpata Ț. (fostă I.) C., solicitând desființarea sentinței penale atacate numai cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal în sensul de a se dispune achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. b1 vechiul cod de procedură penală, art. 18 ind.1 coroborat cu art. 90 cod penal și aplicarea unei amenzi administrative.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea pedepsei închisorii de 5 luni cu sancțiunea amenzii prevăzute de lege pentru faptă.
În susținerea căii de atac formulate s-a arătat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două fapte, iar instanța de fond a dispus ca și sancțiune pentru infracțiunea de delapidare, prev. de art. 215 cod penal, o amendă administrativă de 1.000 lei, în timp ce pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a stabilit o pedeapsă de 5 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerându-se că fapta de delapidare prezintă un grad de pericol social mai mare decât infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a mai arătat că deși au solicitat judecarea pe procedura simplificată prevăzută de art. 3201 cod procedură penală, instanța a dispus o pedeapsă de 5 luni, în condițiile în care minimul prevăzut de lege este de 3 luni.
S-a susținut că inculpata nu are antecedente penale și înainte de sesizarea instanței aceasta a achitat prejudiciul în momentul când acesta a devenit cert. De asemenea, s-a mai invocat faptul că după începerea urmăririi penale soțul inculpatei a divorțat de aceasta, iar inculpata, în prezent, își crește singură minorul de 4 ani.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile aflate în curs de judecată la data de 1 februarie 2014, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.10 din Legea nr.255/2013 raportat la art.417 din Codul de procedură penală, C. de apel constată următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale rezultă, în esență, că inculpata Ț. (fostă I.) C., în calitate de administrator al Asociației de proprietari CT 10/3 Hipodrom din municipiul S., în perioada 2008-august 2009 și-a însușit, în mod repetat și a folosit, în scop personal diferite sume de bani pe care le avea în gestiune, creând un prejudiciu Asociației, de 22.546,50 lei. În aceeași calitate, în perioada 2008-august 2009 a modificat, în mod repetat, conținutul unui număr de 8 chitanțe emise de . SRL S., prin modificarea cifrei „2" în cifra „3" la rubrica „Am primit de la" CT 10/3, în loc de CT 10/2 cum era inițial, cu scopul de a acoperi o parte din sumele de bani însușite de ea din depunerile Asociației.
Această stare de fapt, reținută în mod corect de către prima instanță, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate Asociația de proprietari CT 10/3 Hipodrom din municipiul S., reprezentată prin președintele acesteia - O. D., raportul de expertiză contabilă, întocmit de experții contabili A. C. L., D. D. și S. Simantos S. din 10.06.2013, raportul de expertiză contabilă și suplimentul al raportul de expertiză contabilă, întocmite de expertul contabil P. S. M. din 11.01.2012, raportul de constatare tehnico-științifică, din 15.06.2011 al Serviciului de Investigații Criminale al Inspectoratului de Poliție al Județului S., raportul de expertiză contabilă extrajudiciară din 14.09.2009, întocmit de expertul contabil C. O., acte financiar-contabile ale Asociației de proprietari CT 10/3 Hipodrom S., declarațiile martorilor C. O., C. A. L., F. V., F. I., S. A. și P. S. M. și declarațiile învinuitei I. C..
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei, solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.320 ind.1 din Codul de procedură penală din 1968.
C. de apel, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat în cauză, constată că din acesta rezultă că faptele există, constituie infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată și au fost săvârșite de inculpata I. C. în forma și modalitatea reținute în actul de sesizare a instanței.
Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptelor comise de inculpată, se constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatei și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.320 ind.1 Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal din 1969.
De asemenea, referitor la soluția pronunțată de prima instanță cu privire la infracțiunea de delapidare, în sensul aplicării dispozițiilor art.13 și art.74 ind.1 din Codul penal din 1969, respectiv ale art.10 lit. i raportat la art. 11 pct.2 lit. b din Codul de procedură penală din 1968, C. reține că din actele dosarului rezultă că prejudiciul cauzat de inculpată, în cuantum de 22.546,50 lei, a fost acoperit de aceasta în cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, conform înscrisurilor existente la filele 29, 30 și 36 din dosarul primei instanțe.
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor („mica reformă”), intrată în vigoare la data de 25.11.2010, s-au modificat, printre altele, și dispozițiile Codul penal., fiind introdus și art.74 ind.1 potrivit căruia: în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă. înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Prin decizia nr.573 din 3.05.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 25 mai 2011 C. Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 74 ind.1 din Codul penal sunt neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, efectele juridice ale prevederilor art. 74 ind.1 C.pen. au fost suspendate de drept pe durata unui termen de 45 de zile de la data publicării deciziei mai sus arătate în Monitorul Oficial și au încetat să-și producă efectele la data de 10 iulie 2011.
Prin urmare, deși la data săvârșirii faptelor de către inculpată - respectiv, în perioada 2008-august 2009 - dispozițiile art.74 ind.1 nu existau, acest articol a intrat în vigoare odată cu Legea nr. 202/2010, fiind deci „activ” în perioada efectuării cercetărilor în faza de urmărire penală el și poate fi interpretat și aplicat în cazul în care este incident, ca o lege penală mai favorabilă inculpatei conform dispozițiilor art.13 din Codul penal din 1969, atâta timp cât de la data săvârșirii faptei și până la judecarea ei definitivă a intervenit nicio altă lege penală mai favorabilă inculpatei.
Această interpretare este prevăzută expres și în noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, în art.5 alin.2, potrivit cărora dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile ”se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpată, instanța reține că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acesteia, dispoziții legale care au adus modificări legislației penale existente până la această dată și care impun analiza acestora din perspectiva necesității identificării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, conform dispozițiilor art.5 alin.1 din Codul penal în vigoare.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptelor în legea în vigoare la data săvârșirii lor (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Comparând dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale Noului Cod penal, instanța constată că infracțiune de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată se regăsesc în prevederile art.308 raportat la art.295 și respectiv art. 322 din Codul penal în vigoare.
Analizând dispozițiile legale amintite, C. reține că în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, modificările legislative intervenite cu privire la limitele de pedeapsă nu au influență în cauza de față referitor la stabilirea legii penale mai favorabile, în condițiile în care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a achitării integrale a prejudiciului.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aceasta se regăsește în noile dispoziții legale ca infracțiune,cu același conținut constitutiv, însă raportat la limitele de pedeapsă prevăzute în cele două texte se constată că legea veche este mai favorabilă-închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda ( pedeapsa prevăzută de art.322 din Codul penal în vigoare fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda).
Instanța constată așadar că, în speța dată, nu sunt incidente dispoziții mai favorabile din Noul Cod penal, iar referitor la regimul sancționator al infracțiunii continuate, cum instanța a stabilit pedepse cuprinse între limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, fără aplicarea vreunui spor la maximul prevăzut de lege, nu este necesară reținerea dispozițiilor noului Cod penal ( art.35).
Referitor la solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa și aplicarea dispozițiilor art.18 ind.1 din Codul penal din 1969, instanța consideră că este nefondată, în cauză fiind îndeplinite criteriile prevăzute de art.18 ind.2 Cod penal pentru a se caracteriza faptele ca infracțiuni.
Pentru a caracteriza o faptă ca infracțiune trebuie întrunite cele trei trăsături esențiale consacrate de art.17 din Codul penal din 1969: pericolul social, vinovăția și prevederea în legea penală.
Pericolul social al infracțiunii trebuie să se verifice prin fapta săvârșită pentru a o caracteriza ca infracțiune, fiind posibil ca, în concret, pericolul social să nu evidențieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune.
Astfel, potrivit art.18 indice 1 din Codul penal din 1969 :” nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.
De asemenea, în alineatul 2 se prevede că „ la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
Raportat la aceste criterii, respectiv față de modul de săvârșire, de împrejurările în care au fost comise faptele și de scopul urmărit - inculpata având calitatea de administrator al unei asociații de proprietari, calitate în virtutea căreia a gestionat fondurile bănești ale asociației și a profitat de încrederea acordată de membrii acesteia, însușindu-și sumele de bani încasate și modificând ulterior conținutul unui număr de 8 chitanțe cu scopul de a acoperi o parte din sumele de bani însușite de ea - și având în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal din 1969 este o infracțiune de pericol, nu se poate reține că faptele acesteia nu prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârșite în formă continuată și că, prin urmare, pentru sancționarea inculpatei nu este necesară aplicarea unei pedepse.
C. apreciază că faptul că pentru infracțiunea de delapidare s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal, conform dispozițiilor art.74 ind.1 din Codul penal din 1969, nu poate atribui faptelor de fals comise un grad redus de pericol social și să le facă lipsite de importanță.
Instanța de fond a efectuat o corectă evaluare a pericolului social concret și o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 din Codul penal din 1969.
C. de apel, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatei consideră că în contextul cauzei nu se justifică schimbarea naturii sau diminuarea acesteia, raportat la criteriile prevăzute în art. 72 din Codul penal din 1969, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită la gradul de pericol social al acesteia, în raport atât cu natura infracțiunii săvârșite ( infracțiune de pericol),cât și de împrejurările de comitere a acesteia, de numărul actelor materiale și de perioada relativ mare de timp în care au fost săvârșite.
În cauză a fost valorificată atitudinea sinceră a inculpatei, pedeapsa fiind stabilită spre limita minimă prevăzută de lege, motiv pentru care C. consideră că solicitarea acesteia de reducere a cuantumului pedepsei apare nejustificată, raportat și la criteriile de individualizare mai sus amintite, pedeapsa de 5 ani închisoare fiind în măsură să-și atingă scopurile, respectiv de exemplaritate și educativ, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Totodată, achitarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare, având ca efect pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, nu poate constitui o circumstanță atenuantă cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Referitor la instituțiile autonome în raport cu incriminarea și sancțiunile decurgând din incriminare, respectiv ale art.81 din Codul penal din 1969, C. reține că dispozițiile din legea veche sunt mai favorabile inculpatei.
C. reține că Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă, distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune, în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, situație în care voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.
Pentru aceste motive, instanța va menține aplicarea dispozițiilor din legea veche privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Pentru toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata Ț.(fostă I.) C. împotriva sentinței penale nr. 59 din 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S..
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata Ț.(fostă I.) C. împotriva sentinței penale nr. 59 din 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S..
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă apelanta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2014.
Președinte Judecător
G. L. O. A. I. P.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. P.A.I.
2 ex./ 30.04.2014
Jud. fond B. M. L.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
