Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 478/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 478/A/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător S. I. M.
Grefier A. B.
Prezentul complet a fost constituit potrivit art.98 alin.6 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de condamnatul G. C. împotriva sentinței penale nr. 1158/07.05.2014, pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul G. C. aflat în stare de deținere în P. B. M. D. asistat de avocat D. D. apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care președintele completului de judecată solicită condamnatului să prezinte motivele pentru care a formulat apelul în cauză.
Condamnatul G. C. susține că a fost judecat în lipsă și din acest motiv a formulat cererea și solicită rejudecarea cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constantă cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al condamnatului avocat D. D. având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpat așa cum a fost formulat și rejudecând cauza admiterea cererii în baza disp. art.466 pentru inculpat în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art.466 pct.3 C.p.p.
Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca legală. Așa cum a reținut instanța de fond cererea formulată de inculpat era tardiv promovată după data de 1.02.2014, după . noului cod conform căruia termenul pentru introducerea cererii era de o lună din momentul în care persoana condamnată a luat cunoștință că există un titlu de executare a unei pedepse împotriva sa. Inculpatul a fost încarcerat din 10 decembrie 2013 și termenul de o lună așa cum prevăd dispozițiile noului cod penal este cu mult depășit chiar și socotit de la data de 1.02.2014,.
Conform art.466 alin.2 C.p.p. nu este considerată persoană judecată în lipsă persoana care a declarat apel în cauză ori inculpatul a declarat apel în cauza unde a fost judecat și condamnat.
Inculpatul G. C. în ultimul cuvânt solicită rejudecarea cauzei a făcut fapta în 11.01.2011, prejudiciul este recuperat și dânsul nu a primit nici o citație fiind plecat în Spania unde în 2013 a aflat că a fost condamnat.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1158 din data de 07.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, J. D., în baza art. 469 alin. 4 C.p.p. a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată G. C., fiul lui I. și C., născut la data de 21.04.1976, în municipiul R., județul Piatra N., CNP domiciliat în ., ., ., . P. B. M., privind sentința penală nr. 852/11.06.2012 pronunțată de J. D. în dosarul nr._, definitivă la 03.09.2012, prin decizia penală nr. 891/2012 a Curții de A. A. I..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat persoana condamnată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciar către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei s-a hotărât a fi suportat de către stat.
Pentru a pronunța această sentință a reținut J. D. că prin cererea înregistrată la instanță sub nr._, persoana condamnată G. C. solicitat redeschiderea procesului penal privind sentința penală nr. 852/11.06.2012 pronunțată de J. D., în dosarul nr._, definitivă la 03.09.2012, prin decizia penală nr. 891/2012 a Curții de A. A. I. susținând că a fost judecată în lipsă.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de față, din actelor și lucrărilor aflate la dosar, precum și din dosarul de font nr._, atașat prezentei cauze, instanța a constatat că cererea formulată de către persoana condamnată G. C. este tardiv formulată și neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 852/11.06.2012 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ inculpatul G. C. a fost condamnat la:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969, săvârșită la data de 10/11.01.2011;
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p.1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p._, săvârșită la data de 10/11.01.2011.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p.1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, lit. b C.p.1969 în condițiile art.71 C.p.1969.
Sentința menționată a rămas definitivă, ca urmare a recursului declarat personal de către inculpat, la data de 03.09.2012, prin decizia penală nr. 891/2012 a Curții de A. A. I..
În conformitate cu prevederile art. 466 alin. 1 C.p.p. redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate se poate solicita în termen de o lună din ziua în care persoana condamnată a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Din actele dosarului se constată că, la data de 10.12.2013 persoana condamnată G. C. a fost încarcerată în centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 1 din cadrul Poliției sectorului 6 - Secția 22 Poliție, București în vederea executării mandatului nr. 976/04.09.2012 emis de către J. D., în dosarul nr._ . Prin urmare data la care a luat cunoștință despre procesul care a avut loc în dosarul menționat a fost la 10.12.2013, iar persoana condamnată a formulat prezenta cerere la data de 19.03.2014 și, înregistrată la această instanță la data de 24.03.2014, deci, cu mult peste termenul de o lună de zile prevăzut de disp. art. 466 alin. 1 C.p.p.
Trebuie menționat și faptul că, potrivit disp. art. 466 alin. 2 teza finală C.p.p. este considerată judecată în lipsă persoana care: „după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul”.
Potrivit actelor dosarului, la data de 25..06.2012 persoana condamnată a depus cerere de recurs în dosarul nr._, astfel cum reiese din cererea sa aflată la fila 5 din dosarul de recurs al Curții de A. A. I..
Prin urmare, potrivit textului de lege menționat, persoana condamnată nu se află în situația unei persoane judecate în lipsă.
În consecință, față de considerentele arătate, a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată G. C..
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului condamnatul G. C..
Condamnatul nu a motivat în scris apelul său dar a arătat oral în fața instanței de apel că la momentul judecării cauzei în care s-a hotărât condamnarea sa era plecat în Spania și nu a cunoscut de existența procesului. A mai afirmat el că prejudiciul a fost recuperat și nu a fost niciodată citat pe întreaga desfășurare a procesului penal.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de condamnat este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Mai înainte de analiza apelului declarat de persoana condamnată credem că este util a expune câteva considerații de natură teoretică legate de instituția redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate.
Procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate își are originea, în timp, în Al doilea Protocol adițional (Strasbourg, 17 martie 1978) al Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957. Conform acestui protocol, “când o parte contractantă cere unei alte părți contractante extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea în acest scop dacă, după părerea sa, procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracțiune.
Totuși, extrădarea se va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a cărei extrădare este cerută, dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare. Această hotărâre îndreptățește partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, dacă cel condamnat nu se împotrivește, fie să urmărească pe cel extrădat, în caz contrar.
Când partea solicitată comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă împotriva sa, partea solicitantă nu va considera această comunicare ca o nouă notificare atrăgând efecte față de procedura penală în acest stat.”
Dreptul la o nouă procedură de judecată constituie o condiție pentru acordarea extrădării și prevederile Protocolului de la Strasbourg nu fac distincție după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecată, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat. Deși Convenția garantează dreptul persoanei de a se apăra ea însăși - ceea ce presupune prezența inculpatului în fața instanței - în practica Curții Europene a Drepturilor Omului judecata în lipsă nu constituie o încălcare a Convenției, dacă statul a depus eforturi rezonabile pentru a-l găsi și a-l cita pe inculpat. De asemenea, persoana judecată în lipsă are dreptul să ceară rejudecarea cauzei, cu excepția cazurilor în care s-a sustras de la judecată.
Redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsă a persoanei condamnate este o procedură care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului. În raport de cele ce preced, instanța europeană a subliniat prioritatea principiului garantării dreptului la apărare față de autoritatea de lucru judecat a hotărârii de condamnare dată în lipsa condamnatului, arătând că judecarea în lipsă pare mai degrabă o procedura menită să asigure administrarea nemijlocită de către instanță a probelor și conservarea acestora până la identificarea și extrădarea condamnatului, această procedură presupunând că poate fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat și numai în favoarea sa.
În raport de precizările de mai sus, se constată ca procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecății în lipsă a persoanei condamnate este deschisă doar la cererea persoanei judecate si condamnate în lipsa, indiferent dacă judecata în lipsă a avut loc în fața instanței de fond sau numai în fața instanțelor de apel sau de recurs, în cazul în care aceste căi de atac au fost exercitate de procuror.
Cu alte cuvinte, accesul la o noua procedura de judecata nu se justifica in aceeași măsura in situația in care inculpatul a participat la judecarea cauzei in prima instanță si a avut posibilitatea exercitării dreptului la apărare, după care, condamnat fiind, a declarat apel împotriva hotărârii de condamnare, însă nu s-a mai prezentat în fața instanței de apel pentru a-și susține apelul.
Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și că art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuși” și „dreptul de a interoga martorii”, C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei. C. E.D.O. este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără prezența celui acuzat. Se admit însă excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă în absența sa.
Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. 1 din Codul de procedură penală persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa. La primirea cererii de redeschidere a procesului penal, statuează dispozițiile art. 468 alin. 1 din același act normativ, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei, precum și citarea părților și a subiecților procesuali principali interesați.
Procedând la judecarea cererii de redeschidere a procesului instanța, ascultând concluziile procurorului, ale părților și ale subiecților procesuali principali, examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;
b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
Dacă instanța constată îndeplinirea condițiilor mai sus enunțate, dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.
Dacă instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 466, dispune prin sentință respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.
Dacă instanța admite cererea de redeschidere a procesului penal, conform dispozițiilor art. 470 din Codul de procedură penală, rejudecarea cauzei se va face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal.
Din textele de lege enunțate rezultă cu evidență că procedura de judecată a unei cereri de redeschidere a procesului penal presupune, asemenea revizuirii, parcurgerea a două etape: prima etapă cea a admisibilității în principiu și a doua etapă a rejudecării cauzei(evident existentă doar dacă a fost admisă în principiu cererea de redeschidere a procesului penal).
În prima etapă, a admisibilității în principiu, instanța este datoare a verifica dacă cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal și dacă motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv. Dacă instanța constată îndeplinirea condițiilor mai sus enunțate, dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal și se trece la cea de-a doua etapă, și anume la rejudecarea cauzei.
Revenind la cauza de față, constatăm că în etapa analizei admisibilității în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, prima instanță, J. D., a analizat îndeplinirea celor trei condiții mai sus enunțate și a ajuns la concluzia judicioasă că cererea condamnatului este tardivă dar și că acesta nu se află în situația unei persoane condamnate în lipsă.
C. de A. A. I., în baza propriei sale analize, ajunge la rândul său la concluzia tardivității cererii de redeschidere a procesului penal.
Reținem noi, analizând apelul condamnatului că, prin sentința penală nr. 852/11.06.2012 pronunțată de J. D. în dosarul nr._, inculpatul, la acea vreme, G. C. a fost condamnat la:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969, săvârșită la data de 10/11.01.2011;
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p.1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p._, săvârșită la data de 10/11.01.2011.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p.1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, lit. b C.p.1969 în condițiile art.71 C.p.1969.
Sentința menționată a rămas definitivă, ca urmare a recursului declarat se pare personal de inculpat, la data de 03.09.2012, prin decizia penală nr. 891/2012 a Curții de A. A. I..
La data de 10.12.2013 persoana condamnată G. C. a fost încarcerată în centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 1 din cadrul Poliției sectorului 6 - Secția 22 Poliție, București în vederea executării mandatului nr. 976/04.09.2012, emis de către J. D., în dosarul nr._ . Prin urmare data la care a luat cunoștință despre procesul care a avut loc în dosarul menționat a fost la 10.12.2013. Este foarte adevărat faptul că la acea dată legiuitorul român nu prevedea un termen în care persoana condamnată putea formula cerere de rejudecare în caz de extrădare sau de predare în baza unui mandat european de arestare(așa cum era intitulată instituției înscrisă în cuprinsul art. 5221 din Codul de Procedură penală din 1968).
Odată cu . actualului Cod de procedură penală, legiuitorul român, pentru a evita situațiile de incertitudine, a instituit în cuprinsul art. 466 alin. 1 un termen de o lună în care persoana condamnată definitiv și care a fost judecată în lipsă poate formula o cerere de redeschidere a procesului penal. Termenul de o lună se calculează de la data la care persoana condamnată a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Chiar dacă am admite că termenul de o lună la care mai sus am făcut referire curge, în mod evident, doar de la data de 01.02.2014, data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, tot nu putem să nu observăm că persoana condamnată a formulat prezenta cerere la data de 19.03.2014 deci, cu mult peste termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 466 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste considerente apreciem noi că în mod corect J. D. a respins cererea persoanei condamnate ca fiind tardivă. Prezentul apel este nefondat și instanța de apel îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală.
Dată fiind culpa procesuală exclusivă a persoanei condamnate ce a exercitat o cale de atac respinsă ca nefondată, în baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, o vom obliga la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul G. C. împotriva sentinței penale nr. 1158/07.05.2014, pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2014.
Președinte, Judecător,
G. L. O. S. I. M.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.G.L.O.
2ex/07.07.2014
J.F.N. Druncan P.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 319/2014. Curtea de... → |
|---|
