Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-04-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 255/A/2014

Ședința publică de la 09 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător L. C.

Grefier L. B.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin

M. C. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra soluționării apelurilor declarate de P. de pe lângă J. Orăștie, inculpații G. A. G., D. S. N., T. C. D. și partea civilă S. S. C. împotriva sentinței penale nr. 106/10.09.2013 pronunțată de J. Orăștie în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 1 aprilie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 106/_ pronunțată de J. Orăștie a fost condamnat inculpatul G. A. G., fiul lui A. și M., născut la data de 17.11.1985, în mun. Orăștie, județul Hunedoara, CNP_, domiciliat în ., jud. Hunedoara, la:

- pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 180 al. 2 C.p., cu aplicarea art. 74 lit a, art. 74 al. 2 și art. 76 cod penal.

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art.189 al. 1, 2 C.p., cu aplicarea art. 74 lit a, art. 74 al. 2 și art. 76 cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a din Codul penal, s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni.

În temeiul art. 34 lit b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal. Pe durata termenului de încercare, inculpatul urmând a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) va anunța, în prealabil, Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și-și va justifica Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, schimbarea locului de muncă,;

d) va comunica Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 86 ind. 4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 08.10.2012.

A fost condamnat inculpatul D. S. N., fiul lui I. și V., născut la data de 24.10.1986, în Orăștie, domiciliat în Orăștie, ., jud. Hunedoara, CNP_, la:

- pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 180 al. 2 C.p., cu aplicarea art. 74 lit a, și art. 76 cod penal.

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art.189 al. 1, 2 C.p., cu aplicarea art. 74 lit a și art. 76 cod penal.

În temeiul art. 34 lit b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

c) va comunica și-și va justifica Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, schimbarea locului de muncă,;

d) va comunica Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-asuspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86 ind. 4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 08.10.2012.

A fost condamnat inculpatul T. C. D., cetățean român, fiul lui A. și V., născut la data de 31.03.1982, în Bîrlad, jud. V., domiciliat în Orăștie, .. 37A, jud. Hunedoara, CNP_, la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 26 c.p. rap la art.189 al. 1, 2 C.p., cu aplicarea art. 74 lit a, și art. 76 cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 (un) an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada de 24 de ore a reținerii inculpatului, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 11.09.2012.

În temeiul art. 14 rap la art 346 din Codul de procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile S. S. C. cu domiciliul în Orăștie, .. 37, jud. Hunedoara, și în consecință au fost obligat inculpații G., D. și T. să plătească în solidar părții civile suma de 100.000 de lei daune morale.

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească părții civile S., cheltuieli judiciare după cum urmează: câte 1210 lei inculpații G. și D. și 1000 lei inculpatul T..

În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei - onorariu apărătorului din oficiu din faza judecății – va fi virat în contul BCAJ.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, au fost obligați inculpații să se prezinte la Inspectoratul Județean de Poliție Hunedoara în vederea prelevării de probe biologice.

În considerentele acestei sentințe instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Orăștie întocmit la data de 05.11.2012 în dosar nr. 655/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților G. A. G. și D. S. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art 189 al. 1 și 2 din Codul penal, și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 din Codul penal, cu aplicarea art 33 al.1 lit.a) Cod penal. De asemenea, a fost trimis în judecată inculpatul T. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art 26 rap. la art 189 al.1,2 C.p.

În actul de sesizare al instanței, s-a arătat că la data de 09.09.2012, în jurul orelor 23.03, organele de cercetare penală din cadrul Poliției municipiului Orăștie au fost sesizate de către numitul L. A. I. cu privire la faptul că la barul Club Supreme din Orăștie a avut loc un scandal. In urma verificărilor efectuate s-a constatat că partea vătămată S. S. C. a fost lovită de două persoane de sex masculin, după care a fost scoasă afară din bar forțat, și împotriva voinței sale a fost urcată in mașina cu nr. de înmatriculare_ care a plecat . S-au identificat cele două persoane ca fiind inculpații G. A. G. și D. S. N.. Ulterior s-au efectuat mai multe verificări pentru identificarea și găsirea părții vătămate pe raza municipiului Orăștie, însă aceasta nu a fost găsită

În jurul orelor 04 din data de 10.09.2013, inculpatul G. s-a prezentat la poliția Orăștie arătând că împreună cu inculpatul D., au transportat partea vătămată cu mașina marca BMW cu nr de înmatriculare_ condusă de inculpatul T. C. D., inițial pe . unde cu autoturismul marca Mitsubischi cu nr. de înmatriculare_, inculpatul G. a transportat singur partea vătămată până în zona localității Măgureni, unde partea vătămată a sărit din mașină, apoi a fugit prin pădure, și deși l-a căutat mai mult timp, nu l-a găsit.

La data de 10.09.2012, în baza declarației și a locului indicat de inculpatul G., ca fiind cel de unde a dispărut partea vătămată, organele de politie au căutat partea vătămată, însă în acest timp tatăl părții vătămate a fost încunoștiințat telefonic că fiul său se află în satul Grădiștea de M. nr. 39, unde ulterior a fost identificat de organele de poliție.

D. declarația părții vătămate a rezultat că în noaptea din 9/10.09.2012 in jurul orelor 23, în timp ce se afla in barul CLUB SUPREM de pe .. 25 din Orăștie, prin agresiuni fizice și împotriva voinței sale, a fost luată cu forța de către inculpații G. și D., care au urcat-o in autoturismul marca BMW cu nr de înmatriculare_ condus de inculpatul T., și au transportat-o cu mașina pe . unde inculpații G. și D. au urcat partea vătămată în autoturismul marca Mitsubischi cu nr. de înmatriculare_ și au dus-o până în zona Măgureni pe raza Comunei Beriu, unde au imobilizat-o și au legat-o de un copac, abandonând-o apoi in acel loc, fără posibilitatea de a primi ajutor sau a contacta pe cineva. Partea vătămată a arătat că în timp ce era legată, a fost supusă la umilințe, in sensul că inculpatul G. a urinat pe hainele sale și inculpatul D. a filmat scena cu telefonul mobil. Partea vătămată a mai arătat că a reușit să se elibereze doar datorită faptului că la o mână legătura era slăbită și a mers pe timp de noapte, pe un teren accidentat pe o distanță de peste 10 Km până la localitatea Grădiștea de M. unde a reușit să ceară ajutor.

Conform certificatului medico legal de la dosar rezultă că leziunile suferite de partea vătămată, în urma agresiunii au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,.

In timpul cercetărilor, inculpații au avut o atitudine de recunoaștere în parte a infracțiunilor reținute în sarcina lor. Inculpatul T. a arătat că pe parcursul traseului cât a condus autoturismul, nu a cerut explicații părții vătămate și nici celorlalți doi inculpați, nu cunoștea derularea ulterioară a evenimentelor și nu si-a dat seama că participă la săvârșirea unei infracțiuni, întrucât timpul cât a condus mașina a fost 2 – 3 minute. Inculpatul D. a recunoscut doar faptul că a ajutat la conducerea părții vătămate din bar până la mașina condusă de inculpatul T., dar nu i-a aplicat părții vătămate lovituri in bar și nu l-a însoțit pe inculpatul G. în zona Măgureni. Inculpatul G. a recunoscut săvârșirea faptelor, doar in sensul că a transportat singur partea vătămată in zona Măgureni dar nu recunoaște că a legat de copac partea vătămată și că a supus-o la alte umilințe.

Rechizitoriul a susținut că probele administrate in cauză, în timpul urmăririi penale, dovedesc vinovăția inculpaților în sensul celor declarate de partea vătămată și anume că ambii inculpați respectiv G. și D. i-au aplicat in bar lovituri acesteia, au urcat-o forțat în prima mașină condusă de inculpatul T. și apoi inculpații G. și D. au transportat-o în zona Măgureni unde au legat-o de copac. D. înregistrările video de la bar rezultă cu certitudine că după ce a fost lovită de cei doi inculpați, partea vătămată a fost scoasă forțat afară și urcată in autoturismul parcat in fata barului care a plecat in viteză. Zona din fața barului este una pietonală unde nu au acces autoturismele, astfel că se poate concluziona că inculpatul T. nu era străin de activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați.

In ce privește participația inculpatului D. la lipsirea de liberate a părții vătămate pe traseul Orăștie - Măgureni, s-a apreciat că aceasta este dovedită având în vedere că drumul de acces ce face legătura intre localitatea Sibișel și cătunul Măgureni, este un drum forestier neasfaltat, pe care deplasarea cu un autoturism se face cu viteză redusă, astfel că partea vătămată dacă nu era imobilizată de o altă persoană, putea sări din mașină in timpul mersului, mai ales că distanta parcursă este relativ mare - circa 4o de km. D. convorbirile telefonice ale celor trei inculpați, a rezultat că aceștia au vorbit până in jurul orelor 00:47, oră de la care terminalele folosite de inculpații G. și D. se aflau în zonă fără acoperire de semnal GSM, revenind semnalele la ambele telefoane la orele 03.39.46 respectiv 03.52.58, iar intre aceste ore cei doi inculpați nu au mai avut convorbiri telefonice sau SMS-uri. De asemenea, listingul convorbirilor efectuate între inculpatul T. și D., a infirmat declarația lui D. care a arătat că a rămas in Orăștie și l-a sunat pe T. să vină după el.

Cu privire la susținerile părții vătămate că ar fi fost legată de copac de cei doi inculpați, există indicii temeinice că susținerile sunt reale întrucât din procesul verbal încheiat de organele de politie la data de 12.09.2012, însoțit de planșele foto, a rezultat unele aspecte care concordă cu susținerile părții vătămate, respectiv că locul unde a fost dusă de cei doi inculpați este o poiană având brazi in apropierea drumului de acces, iar lângă bradul unde a fost legat, se află un alt arbore căzut și că în momentul legării a rupt o creangă de pe copac care îl înțepa la nivelul pieptului, aspecte care au fost identificate cu ocazia cercetării la fata locului. De altfel, locul coincide și cu cel indicat de inculpatul G. cu ocazia primelor declarații și a conducerii in teren in zona „ Culmea Ulmului”, iar certificatul medico-legal a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată in urma agresiunii s-au putut produce atât prin lovire cu un corp dur dar si prin frecare de corpuri rugoase.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal întocmit organele de cercetare penală imediat după sesizarea faptelor (f 9); declarațiile părții vătămate (f 10 și urm.); certificat medico legal privind leziunile suferite de partea vătămată (f 15); declarațiile martorului L. A. I. (f 21.); declarațiile martorului M. I. C. (f 22 și urm.); declarațiile martorei B. I. A. (f 26-27); declarațiile martorului H. P. (f 21 și urm.); proces verbal privind vizionarea camerelor video de la Clubul Suprem întocmit de poliție (f 22); declarațiile martorului T. A. V. (f 31 și urm.); declarațiile martorului T. M. V. (f 34 și urm.); declarațiile martorului C. I. (f 36 și urm.); procesul verbal privind preluarea de către poliție, de la partea vătămată, a unui CD cuprinzând înregistrarea unei convorbiri telefonice între inculpatul G. și partea vătămată (f 37-38); un CD cuprinzând înregistrările video relevante din Clubul Suprem din Orăștie (f 40); procese verbale privind examinarea criminalistică a autoturismelor_ și_ (f 41 și urm.); proces verbal privind cercetarea la fața locului, unde inculpatul G. susține că l-a pierdut pe partea vătămată (f 59 și urm); proces verbal privind găsirea părții vătămate în localitatea Grădiștea de M. și procese verbale privind examinarea criminalistică sumară a părții vătămate și a inculpaților (f 63 și urm.); proces verbal privind cercetarea la fața locului unde partea vătămată arată că a fost legat de copac (f 69 și următoarele); proces verbal privind studierea listingurilor telefonice ale inculpaților (f 101 și urm.); fișa de cazier a inculpatului D. și declarațiile acestuia (f 134 și urm.); fișa de cazier a inculpatului G. și declarațiile acestuia (f 142 și urm ); fișa de cazier a inculpatului T. și declarațiile acestuia (f 150 și urm).

Pe parcursul cercetării judecătorești, partea vătămată S. S. C. s-a constituit parte civilă cu suma de_ de euro reprezentând daune morale (f 242). Au fost audiați de către instanța de judecată: partea vătămată S. (f 253), inculpații G. (f 257), D. (f 261), T. (f 263), martorii C. I. (f 317), M. I. C. (f 319), T. M. V. (f 321), T. A. V. (f 323), H. P. (f 355), L. A. I. (f 357), B. D. M. (f 441); B. M. V. (f 483). Martora B. I. A. n-a putut fi audiată de instanță, din procesele verbale întocmite de agenții însărcinați cu aducerea acesteia, rezultând că ar fi plecată din țară.

Partea vătămată a depus la dosar transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpatul G. și partea vătămată din ziua anterioară săvârșirii faptelor deduse judecății (f 485).

Instanța a ordonat efectuarea unei expertize medico-legală pentru a stabili dacă pe articolele de îmbrăcăminte ale părții vătămate (în special pe tricou) există urme de urină, iar raportul de expertiză a fost efectuat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici ” (f 497).

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 08.09.2012, partea vătămată S. S. C. s-a deplasat în localitatea Căstău, lângă Orăștie, unde a intrat într-un conflict verbal cu inculpatul G. A. G., în urma căruia partea vătămată l-a scuipat pe inculpat în prezența unei fete. Partea vătămată a declarat instanței că l-a scuipat pe inculpatul G., întrucât a fost deranjat de relația acestuia din urmă cu fata respectivă. Inculpatul G. a aflat numărul de telefon al părții vătămate și l-a sunat cerându-i socoteală pentru incident, iar apoi și-au dat întâlnire în fața restaurantului Gira din Orăștie, însă partea vătămată a fugit de la locul întâlnirii, când a văzut că inculpatul G. a venit însoțit de martorul M.. În aceiași zi, inculpatul G. a mai purtat o convorbire telefonică cu partea vătămată, prin care partea vătămată a abuzat de expresii injurioase și provocări la adresa inculpatului G., iar acesta din urmă i-a spus părții vătămate că îi pregătește o surpriză, un accident. Partea vătămată a înregistrat convorbirea telefonică care a fost predată pe CD poliției (f 38), iar în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a depus și transcrierea acesteia la dosar (f 485).

În seara zilei de 09.09.2012, inculpații G., D. și T., împreună cu martorul M. s-au deplasat la Clubul Supreme din Orăștie cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ . Inculpații G. și D. au intrat în incinta barului, alături de martorul M., iar inculpatul T. a așteptat în mașină. Inculpatul G. s-a dus în bar după partea vătămată, în zona mesei de biliard, și deși partea vătămată ținea mâinile în buzunar, inculpatul G. a lovit violent partea vătămată cu palma peste față, iar apoi l-a prins cu ambele mâini și l-a strâns de gât, ulterior lovindu-l din nou cu palma peste față. Deși, se observă clar pe înregistrarea video de pe camerele de supraveghere că partea vătămată nu a făcut nici un gest violență, în conflict a intervenit și inculpatul D. care l-a ajutat pe inculpatul G. să târască afară din bar partea vătămată, fiind evidentă opunerea părții vătămate, de-a ieși din bar cu inculpații, aceste aspecte rezultând cu certitudine din înregistrarea camerelor de supraveghere din Clubul Suprem ( minutul 59 și 16 secunde pe camera nr 4 și minutul 59 și 27 secunde de pe înregistrarea video a camerei de supraveghere nr 1- fila 40 ) precum și din declarațiile martorilor B. I. A. (f 26-27), H. P. (f 355), L. A. I. (f 357) și M. I. C. (f 319), care se aflau toți în bar la momentul respectiv.

Ajunși afară din bar, inculpații G. și D. au băgat cu forța partea vătămată în mașina BMW în care aștepta inculpatul T.. Martorul H. P. (f 355) a arătat că inculpatul T. i-a ajutat pe ceilalți doi inculpați să introducă partea vătămată în mașină, însă această declarație nu este susținută de vreun alt martor sau de părți, astfel că instanța nu a ținut seama de declarația respectivă la luarea hotărârii, reținând în privința inculpatului T. doar fapta că a condus mașina BMW cu nr de înmatriculare_ în care inculpați G. și D. au introdus cu forța partea vătămată, din fața barului Clubul Suprem din Orăștie până pe . Orăștie, știind că partea vătămată a fost răpită și transportată împotriva voinței sale,

Inculpatul T. a condus mașina mai multe sute de metri până pe . zona locuinței martorului M., unde inculpații au dat jos partea vătămată și au transferat-o în autoturismul marca Mitsubishi cu nr._ . Inculpatul G. a arătat că a lovit din nou partea vătămată împreună cu inculpatul D., întrucât partea vătămată nu voia să urce în cea de-a doua mașină (f 147 verso). În autovehiculul Mitsubishi, inculpatul D. a imobilizat partea vătămată pe bancheta din spate, iar inculpatul G. a trecut la volan, conducând pe ruta Orăștie – Sibișel - Măgureni, ultima parte a drumului fiind parcursă pe un drum forestier pe care se poate circula doar cu viteză redusă. În zona Măgureni din Munții Orăștiei, inculpații G. și D. au dat jos din mașină partea vătămată și au legat-o de un copac cu o sfoară, după care inculpatul G. a urinat pe partea vătămată, iar inculpatul D. a filmat scena cu telefonul mobil. Apoi inculpații G. și D. au simulat că abandonează partea vătămată în pădure legată de copac, și au pornit mașina îndepărtându-se. Partea vătămată a reușit să se dezlege, ascunzându-se în pădure unde a urcat într-un copac. Inculpații G. și D. întorcându-se la scurt timp, au văzut că partea vătămată s-a dezlegat și au căutat-o, așa cum declară și partea vătămată, dar nu au putut-o găsi fiind noapte. Văzând că nu găsesc partea vătămată, inculpații s-au întors în Orăștie, iar inculpatul G. luând la cunoștință de scandalul iscat în Orăștie de fapta inculpaților, s-a dus la poliție în jurul orelor 04 declarând că a pierdut partea vătămată în pădure întrucât ar fi sărit din mașină. Partea vătămată a rătăcit prin pădure și a întâlnit un camion cu muncitori forestieri care i-au arătat drumul spre Grădiștea de M., unde partea vătămată a ajuns la locuința martorului C. I..

Aceste împrejurări instanța le-a reținut din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor C. I. (f 317), T. M. V. (f 321) și T. A. V. (f 323) care l-au văzut pe partea vătămată în dimineața zilei de 10.09.2012 când a ajuns la aceștia în satul Grădiștea de M. după ce a rătăcit prin pădurea în care a scăpat de inculpați.

Acestor martori, partea vătămată le-a povestit că a fost luată dintr-un club din Orăștie de niște băieți care au urcat-o cu forța într-o mașină aducând-o în pădure, că au legat-o de un copac și au urinat pe aceasta.

Martorul T. M. V. a declarat că a simțit personal că partea vătămată mirosea a urină. Raportul de expertiză medico legală a identificat urme de urină pe tricoul părții vătămate, care instanța a apreciat că nu puteau proveni din urina părții vătămate, ținând seama că o persoană nu poate urina pe propriul tricou cu care este îmbrăcată, nici măcar accidental. Susținerile părții vătămate sunt întărite și de declarațiile martorilor T. și C., cărora în dimineața răpirii, partea vătămată le-a povestit că inculpații au urinat pe acesta, or nu rezultă niciun motiv ca partea vătămată să inventeze o asemenea povestire și să le-o spună primelor persoane întâlnite după ce a scăpat de inculpați.

Susținerile părții vătămate sunt întărite și de împrejurarea că inculpatul G. a declarat că a pierdut telefonul cu care inculpatul D. a filmat scena urinării pe partea vătămată. Instanța a apreciat ca nesinceră declarația inculpatului G. că a pierdut telefonul în noaptea incidentului, întrucât acesta a apelat la orele 03.39 din data de 10.09.2013 în mod repetat numărul de telefon_ așa cum rezultă din procesul verbal privind verificarea listingurilor telefonice (f 102), iar la ora 04 (deci 20 de minute mai târziu) s-a prezentat la poliție, or e foarte puțin probabil ca în acest scurt interval de timp, să fi pierdut telefonul.

1.În drept, fapta inculpatului G. A. G. de a lovi partea vătămată în Clubul Suprem din Orăștie, și pe parcursul transportării acesteia pe ruta Orăștie –Sibișel-Măgureni, împreună cu inculpatul D., cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 180 al. 2 C.p.

2. După cum s-a arătat mai sus, fapta inculpatului a rezultat din înregistrările camerelor de supraveghere din Clubul Suprem, din declarațiile părții vătămate, ale inculpaților G. și D., precum și ale martorilor M., L., H. și B.. Sub aspectul laturii obiective al infracțiunii, a fost dovedit elementul material al acesteia constând în actele de lovire exercitate asupra părții vătămate de inculpatul G. împreună cu inculpatul D.. Probele administrate nu au putut dovedi care din cei doi inculpați au provocat leziunile ce au necesitat 14 zile de îngrijiri medicale, astfel că instanța a reținut împotriva ambilor inculpați săvârșirea faptei în calitate de coautori. A fost dovedită și urmarea imediată a faptei constând în leziunile provocate părții vătămate (dovedite cu certificat medico legal și raport de examinare criminalistică susmenționate) precum și raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată. Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție, în sensul art. 19 C.pen.

Reținând săvârșirea faptei de către inculpat și vinovăția acestuia, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal și art. 52 Cod penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege (de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă), gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat potrivit dispozițiilor art. 18¹Cod penal, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Instanța a reținut ca circumstanță atenuantă, inculpatului G., împrejurarea că acesta nu are antecedente penale (art. 74 lit a din Codul penal ) precum și faptul că acesta a fost provocat de partea vătămată care l-a scuipat pe inculpat în prezența unei persoane de sex feminin, în ziua anterioară incidentului (art. 74 al. 2 din cp).

Deși partea vătămată a susținut că și-a cerut scuze la telefon, scuzele respective nu pot fi reproduse conținând doar expresii provocatoare și injurii la adresa inculpatului G. (f 485 și următoarele). Partea vătămată a înregistrat convorbirea telefonică cu inculpatul G. pentru a o folosi ulterior ca probă (fapt admisibil și legal), acest lucru rezultând din împrejurarea că în mod repetat partea vătămată îi cere inculpatului să-i spună la telefon cum o să-l bată, iar pentru că inculpatul G. ezita să-i spună, partea vătămată i-a adus nenumărate injurii și i-a sugerat inculpatului cum să răspundă (să-i rupă picioarele, mâinile etc). Inculpatul G. i-a spus părții vătămate că n-o să-i rupă nici mâinile, nici picioarele dar o să aibă un accident, o surpriză, o să urineze pe ea, iar din păcate inculpatul s-a ținut de cuvânt.

Având în vedere violența cu care a fost lovită partea vătămată, ce rezultă din înregistrarea camerelor de supraveghere, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, apreciind că amenda este o pedeapsă prea blândă în speță. Față de criteriile de mai sus, instanța a aplica stabilit inculpatului G. o pedeapsă cu închisoarea de două luni pentru infracțiunea de lovire.

De asemenea, fapta inculpatului G. A. G. care împreună cu inculpatul D. a luat cu forța partea vătămată, din barul Clubul Suprem din Orăștie, pe care au urcat-o într-un autoturism condus de inculpatul T. și a transportat-o până pe . inculpații G. și D. au urcat cu forța partea vătămată în alt autoturism și au transportat-o împotriva voinței acesteia pe ruta Orăștie-Sibișel –Măgureni, în Munții Orăștiei, unde au legat-o de un copac iar inculpatul G. a urinat pe aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art.189 al. 1, 2 C.p..

După cum s-a arătat mai sus, fapta inculpatului a rezultat din înregistrările camerelor de supraveghere din Clubul Suprem, din declarațiile părții vătămate, ale inculpaților G. și D., precum și ale martorilor M., L., H., B., C. I., T. M. V. și T. A. V..

Sunt nereale susținerile inculpatului G. că partea vătămată a mers cu acesta de bună voie la munte la miezul nopții. D. înregistrările camerelor video de supraveghere din Clubul Suprem se vede că inculpații G. și D. au târât efectiv partea vătămată afară din bar, fără ca acesta să se poată opune, deși a încercat (minutul 59 și 27 secunde de pe înregistrarea video a camerei de supraveghere nr 1- fila 40 ). De asemenea, faptul că partea vătămată s-a opus să fie urcată și în cea de-a doua mașină Mitsubishi cu care a fost transportată în pădure, rezultă chiar din declarațiile inculpatului G. care arată că a lovit partea vătămată împreună inculpatul D., întrucât partea vătămată „nu voia să se urce în jeepul meu” (f 147 verso). De asemenea, sunt nereale susținerile inculpatului G. că partea vătămată ar fi sărit din mașină în pădure, întrucât inculpatul i-a spus că o duce la poliție să recunoască un furt de motorină. În discuția telefonică avută cu partea vătămată, inculpatul G. a arătat că-i va face o surpriză părții vătămate pentru că l-a scuipat, nepomenind nimic de un furt de motorină. Chiar în ipoteza în care partea vătămată ar fi furat motorină de la inculpat, fapta inculpatului de-a răpi partea vătămată și de-a o duce în creierii munților să recunoască furtul fapta, ar constitui infracțiunea de lipsire de libertate în ilegal.

Infracțiunea s-a săvârșit în forma agravată prevăzută de art. 189 al. 2 din Codul penal, întrucât fapta a fost săvârșită prin răpire, de trei persoane, iar partea vătămată a fost supusă unor suferințe psihice fiind amenințată că va fi lăsată în pădure, inculpații au legat-o de copac și inculpatul G. a urinat pe aceasta, scena fiind filmată de inculpatul D. cu telefonul mobil. Suferințele părții vătămate subzistă și în prezent, întrucât aceasta cu siguranță își va aminti multă vreme cu groază că a stat o noapte în copac să nu fie prinsă de inculpați sau de animale sălbatice.

Și în cadrul acestei fapte, instanța a reținut criteriile de individualizare a pedepsei și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit a, art. 74 al. 2 din Codul penal, arătate mai sus în cazul infracțiunii de lovire, și astfel în temeiul art. 76 din Codul penal a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 din Codul penal, și l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În temeiul art. 33 lit. a din Codul penal, instanța a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni, astfel că în temeiul art. 34 lit b Cod penal, a dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit.b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c, d și e. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei și obligarea la despăgubiri civile către partea vătămată, fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de de 86 ind. 1 din Codul penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului în urma concursului de infracțiuni este de 3 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării sub supraveghere cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Inculpatul a fost cercetat penal și judecat în stare de libertate din luna octombrie 2012, iar pe tot parcursul procesului a colaborat cu organele judiciare și a adoptat o atitudine umilă în fața instanței, deși nu a recunoscut decât parțial faptele. După cum s-a arătat mai sus, infracțiunile nu au fost săvârșite întâmplător, ci partea vătămată l-a provocat pe inculpat în două rânduri, o dată când l-a scuipat în prezența unei fete și a doua oară când la telefon îi tot cerea inculpatului să-i spună cum îl va bate, ce o să-i facă, cum o să-i rupă mâinile și picioarele. Față de cele de mai sus, în baza art. 86 ind. 1 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal. Pe durata termenului de încercare, inculpatul urmând a se supune următoarelor măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În temeiul art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 08.10.2012.

2. În drept, fapta inculpatului D. S. N. de a lovi partea vătămată împreună cu inculpatul G., în Clubul Suprem din Orăștie, și pe parcursul transportării acesteia pe ruta Orăștie – Sibișel-Măgureni, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 180 al. 2 C.p. După cum s-a arătat mai sus, fapta inculpatului a rezultat din înregistrările camerelor de supraveghere din Clubul Suprem, din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului G. care arată că l-a lovit pe partea vătămată împreună inculpatul D. întrucât partea vătămată „nu voia să se urce în jeepul meu” (f 147 verso), precum și ale martorilor L., H. și B..

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a reținut ca circumstanță atenuantă inculpatului D., împrejurarea că acesta nu are antecedente penale (art. 74 lit a din Codul penal). Având în vedere violența cu care a fost lovită partea vătămată, ce rezultă din înregistrarea camerelor de supraveghere, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, apreciind că amenda este o pedeapsă prea blândă în speță. Instanța a ținut seama de faptul că în restaurantul Suprem, inculpatul D. nu i-a aplicat lovituri părții vătămate de intensitatea celor aplicate de inculpatul G. așa cum rezultă și din înregistrările video, însă inculpatul D. nici nu a fost provocat de partea vătămată.Față de criteriile de mai sus instanța a aplicat inculpatului D. o pedeapsă cu închisoarea de două luni pentru infracțiunea de lovire.

De asemenea, fapta inculpatului D. S. N. care împreună cu inculpatul G. a luat partea vătămată cu forța din barul Clubul Suprem din Orăștie, pe care au urcat-o într-un autoturism condus de inculpatul T. și au transportat-o până pe . inculpații G. și D. au urcat cu forța partea vătămată în alt autoturism și au transportat-o împotriva voinței acesteia pe ruta Orăștie - Sibișel –Măgureni, în Munții Orăștiei, unde au legat-o de un copac iar inculpatul G. a urinat pe aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art.189 al. 1, 2 C.p..

După cum s-a arătat mai sus, fapta inculpatului rezultă din înregistrările camerelor de supraveghere din Clubul Suprem, din declarațiile părții vătămate, ale inculpaților G. și D., precum și ale martorilor M., L., H., B., C. I., T. M. V. și T. A. V..

Sunt nereale susținerile inculpatului D. că el nu a participat la a doua parte a faptei, respectiv transportul părții vătămate cu jeepul pe ruta Orăștie-Sibișel –Măgureni până în Munții Orăștiei. Așa cum s-a arătat și în rechizitoriu, inculpatul G. nu putea transporta singur partea vătămată la munte întrucât nu putea să conducă mașina și să imobilizeze în același timp partea vătămată, care putea sări oricând din mașină, mai ales că ultima parte a drumului s-a circulat pe un drum forestier cu viteză redusă. Faptul că inculpatul D. a participat și el la toată acțiunea de răpire, inclusiv la transportul în Munții Orăștiei, a rezultat din declarațiile părții vătămate precum și din declarațiile martorilor T. A., T. M. și C., cărora în dimineața răpirii, partea vătămată le-a povestit că nu unul, ci doi „băieți ” l-au adus în pădure, l-au legat de copac, etc. Faptul că și inculpatul D. a participat la transportul părții vătămate în munți, a reieșit și din împrejurarea că inculpatul G. a declarat că a pierdut telefonul cu care partea vătămată susține că inculpatul D. a filmat scena urinării. Declarația inculpatului G. că a pierdut telefonul în noaptea incidentului este nesinceră, după cum s-a arătat mai sus. De asemenea, din procesul verbal privind verificarea listingurilor telefonice (f 102), rezultă că inculpatului D. i-a venit semnalul GSM la telefonul mobil la ora 03.52, aproape în același timp cu revenirea semnalului pe telefonul mobil al lui G. la ora 03.33, fapt ce confirmă că aceștia au fost împreună în pădure unde au dus partea vătămată (zonă fără semnal).

Și în cadrul acestei infracțiuni, instanța a reținut criteriile de individualizare a pedepsei și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit a, din Codul penal, arătate mai sus în cazul infracțiunii de lovire, și astfel în temeiul art. 76 din Codul penal a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 din Codul penal, și l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În temeiul art. 33 lit. a din Codul penal, instanța a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință, au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni, astfel că în temeiul art. 34 lit b Cod penal, a dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

Pentru motivele arătate mai sus, în cazul inculpatului G., în baza art. 86 ind. 1 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal. Și în cazul inculpatului D., instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei și obligarea la despăgubiri civile către partea vătămată, fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Nici inculpatul D. nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal, iar instanța a apreciat că experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării sub supraveghere cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia. Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune acelorași măsuri de supraveghere ca inculpatul G. arătate mai sus. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

3. În drept, fapta inculpatului T. C. D. care a condus mașina BMW cu nr de înmatriculare_, în care inculpați G. și D. au introdus cu forța partea vătămată, din fața barului Clubul Suprem din Orăștie până pe . Orăștie, știind că partea vătămată a fost răpită și transportată împotriva voinței sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 26 c.p. rap la art.189 al. 1, 2 C.p..

Inculpatul a negat faptul că ar fi cunoscut că participă la fapta inculpaților G. și D., dar susținerile lui sunt neadevărate raportat la înregistrarea camerei de supraveghere nr 1 din Clubul Supreme. Astfel se poate observa cum la minutul 58 și 48 de secunde din înregistrare, inculpații G. și D. intră în bar împreună cu martorul M.. La minutul 59 și 27 secunde din înregistrarea aceleiași camere (după 39 de secunde de la . G. și D. târăsc afară din bar partea vătămată pe zona pietonală din fața clubului, iar la minutul 59 și 51 de secunde (după 24 de secunde de la scoaterea părții vătămate din bar), autoturismul condus de inculpatul T. pleacă din fața barului ( avându-i pe bancheta din spate pe inculpații G. și D. cu partea vătămată).

Prin urmare, inculpatul T. nu poate susține cu temei că n-a știut că partea vătămată a urcat în mașină împotriva voinței sale, atâta timp cât a fost târâtă și bătută până a fost urcată în mașină de ceilalți doi inculpați. Inculpatul Teioașnu nu avea cum să nu vadă că partea vătămată este târâtă și lovită spre mașină, atâta timp cât de la târârea pe zona pietonală din fața barului și până la plecarea mașinii condusă de inculpat s-au scurs doar 24 de secunde. Rolul inculpatului T. în ajutarea celorlalți doi inculpați să săvârșească răpirea a fost important, întrucât fără mașină inculpații nu puteau răpi partea vătămată în plin centrul Orăștiei. Într-adevăr, din probele administrate, nu a rezultat sigur că inculpatul T. s-ar fi înțeles cu ceilalți inculpați să răpească partea vătămată anterior venirii la club, dar este cert că inculpatul T. a văzut că partea vătămată este adusă și introdusă în mașină împotriva voinței sale, și în aceste condiții a acceptat să conducă mașina până pe . vederea mutării părții vătămate în cealaltă mașină.

Reținând săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal și art. 52 Cod penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege (de la 7 la 15 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat potrivit dispozițiilor art. 18¹Cod penal, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Instanța a reținut ca circumstanță atenuantă, inculpatului T., împrejurarea că acesta nu are antecedente penale (art. 74 lit a din Codul penal). De asemenea, instanța a avut în vedere gradul relativ redus de implicare al inculpatului în săvârșirea faptei, acesta conducând mașina în care a fost introdusă partea vătămată câteva sute de metri. Pentru aceste motive față de criteriile de mai sus, raportat la art. 76 din Codul penal, instanța a coborât pedeapsa sub minimul special și i-a aplicat inculpatului T. o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ca și în cazul celorlalți doi inculpați, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei și obligarea la despăgubiri civile, fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 din Codul penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada de 24 de ore a reținerii inculpatului, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 11.09.2012.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților cu suma de_ euro reprezentând daunele morale, pentru prejudiciul suferit. Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1357 din noul cod civil potrivit căruia: ” Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă . în speță, s-a dovedit fapta ilicită a inculpaților G. și T. sub forma lovirii părții vătămate, a răpirii acesteia și a supunerii la suferințe fizice și psihice.

De asemenea, a fost dovedită fapta ilicită a inculpatului T. care i-a ajutat pe ceilalți doi inculpați să răpească partea vătămată Potrivit art. 1369 din noul Cod Civil: „cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îl pricinuiască … răspunde solidar cu autorul faptei.

A fost dovedit prejudiciul adus părții civile constând în suferințele fizice și morale îndurate, nereparate încă, precum și legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciul produs. A fost dovedită și vinovăția tuturor inculpaților sub forma intenției.

Suferința fizică provocată părții civile este prezumată în cazul infracțiunii de lovire, dar în speță, de o amploare mai mare a fost suferința psihică resimțită de partea civilă constând în trauma suferită ca urmare a transportării împotriva voinței acesteia, pe timp de noapte, pe ruta Orăștie-Sibișel –Măgureni, până în Munții Orăștiei, unde a fost legată de un copac, iar inculpatul G. a urinat pe aceasta, în timp ce inculpatul D. a filmat scena cu telefonul mobil. Inculpatul G. a declarat în cursul urmăririi penale că pe drum, i-a spus părții vătămate că o duce la munte și o abandonează în pădure (f 148), cu intenția de a o speria. Pentru a fi cât mai credibili, inculpații G. și D. au legat partea vătămată de copac, și s-au îndepărtat cu mașina tocmai pentru a speria partea vătămată că va rămâne abandonată noaptea în creierii munților, legată de copac la cheremul animalelor sălbatice, sau că va muri de foame dacă nu va fi găsită. Instanța apreciază că partea vătămată chiar a crezut că va fi abandonată sau supusă la noi umilințe, întrucât atunci când inculpații s-au întors la copacul unde au legat partea vătămată, aceasta a stat ascunsă, deși a fost strigată de inculpați, având motive serioase să nu aibă încredere în inculpați că o vor duce acasă, după umilințele la care a fost supusă. Susținerile părții vătămate sunt întărite de declarațiile inculpatului G., care în varianta sa a arătat că partea vătămată a sărit din mașină și a stat ascunsă în pădure, nevoind să revină la mașina inculpatului. Partea vătămată a preferat să se ascundă de inculpați în pădure, îndurând frigul și teama de-a se afla într-un loc necunoscut, în pădure, pe timp de noapte. Instanța apreciază reale susținerile părții vătămate că după trauma psihică din noaptea incidentului, și în prezent suferă, având un sentiment de teamă și insecuritate.

Prin urmare, partea vătămată are dreptul de-a i se compensa suferința respectivă cu o sumă de bani suportată de inculpați. În consecință, în baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 346 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații să plătească părții civile suma de 100.000 lei reprezentând daune morale, apreciind această sumă îndestulătoare față de prejudiciul cauzat de inculpați. Instanța a respins în rest cererea părții civile de obligare a inculpaților la daune materiale de 2000 lei, întrucât această sumă a fost solicitată doar prin concluzii scrise după amânarea pronunțării în cauză, deci după citirea actului de sesizare, cu încălcarea art. 15 al. 2 din Codul de procedură penală.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicitate de partea civilă, aceasta a justificat cheltuieli de 3420 lei constând în plata onorariilor de avocat de 3000 lei ( chitanțele de la filele 503 și 508), costul expertizei medico legale de 315 lei (f 497), și 105 lei costul certificatelor medico-legale. Onorariile avocaților părții civile vor fi suportate în mod egal de către inculpați, iar cheltuielile cu expertiza medico legală și cu certificatul medico legal vor fi suportate doar de inculpații G. și D., aceste probe neavând legătură cu faptele săvârșite de inculpatul T.. Prin urmare, instanța, în baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpații să plătească părții civile S., cheltuieli judiciare după cum urmează: câte 1210 lei inculpații G. și D. și 1000 lei inculpatul T..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. Orăștie, partea civilă S. S. C. și inculpații G. A. G., D. S. N. și T. C. D..

Prin apelul declarat P. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se pronunța o soluție de condamnare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește pe inculpatul G. A. G., s-a solicitat condamnarea acestuia pentru infracțiunile de lipsire de libertate, prev. de art. 205 alin. 1, 2 și 3 lit. c C. pen. și respectiv pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C. pen., cu aplicarea disp. art. 5 C. pen.

În motivare s-a apreciat ca netemeinică sentința pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare a acesteia pentru infracțiunea de lipsire de libertate. Se solicită a se avea în vedere limitele de pedeapsă de la 3 la 10 ani, a se dispune înlăturarea circumstanțelor atenuante și a se aplica o pedeapsă de 3 ani, sau mai mare, cu executare în regim de detenție.

În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C. pen., se solicită aplicarea unei pedepse la minim sau peste minimul prevăzut de lege și a se dispune înlăturarea circumstanțelor atenuante raportat la împrejurările concrete în care au fost comise faptele.

Se solicită aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni, în ceea ce privește legea veche ca fiind legea penală mai favorabilă și să se stabilească o pedeapsă rezultantă și executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere că din probele administrate în faza de urmărire penală și în timpul cercetărilor judecătorești rezultă vinovăția inculpatului în privința ambelor infracțiuni, în forma agravantă a lipsirii de libertate.

În ceea ce privește pe inculpatul D. S. se solicită condamnarea acestuia pentru infracțiunile de lipsire de libertate, prev. de art. 205 alin. 1, 2 și 3 lit. c C. pen. și respectiv pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C. pen., cu aplicarea disp. art. 5 C. pen.

Se solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse rezultante și executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere că acesta a cooperat cu inculpatul G. la comiterea celor două infracțiuni asupra părții vătămate.

În ceea ce privește pe inculpatul Teiosanu C. Dănut, se apreciază că infracțiunea de lipsire de libertate se regăsește în disp. art. 205 alin. 1 și 2 C. pen rap. la art. 48 C. pen., cu aplicarea disp. art. 5 C. pen.

Se solicită aplicarea unei pedepse în noile limite prevăzute de lege pedeapsă de la 1 la 7 ani, cu executare în regim de detenție, având în vedere că a participat la săvârșirea faptelor. În subsidiar, în ceea ce privește modalitatea de executare, solicită suspendarea pedepsei sub supraveghere cu stabilirea unor obligații concrete.

Se mai solicită admiterea apelului și în ceea ce privește pct. 1 lit. b al motivelor de apel, referitoare la greșita obligare a inculpaților la plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Prin apărătorul ales partea civilă apelantă S. S. C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, atât în ceea ce privește latura civilă cât și în ceea ce privește latura penală.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, apreciază întemeiată susținerea instanței de fond cu privire la reținerea vinovăției inculpaților pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, dar critică sentința atacată în ceea ce privește individualizarea concretă a pedepsei aplicate și modalitatea de executare.

Se apreciază că din punct de vedere al incriminărilor prevăzute de noul cod penal, încadrarea corectă, în ceea ce privește pe cei trei inculpați, a infracțiunii de lipsire de libertate, este cea prev. de art. 205 alin. 1, 2 și 3 C. pen., iar în ceea ce privește fapta de lovire sau alte violențe, în ceea ce privește pe inculpații G. A. G. și D. S., prev. art. 193 C. pen.

Se solicită aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, și executarea acestora în regim de detenție, având în vedere atât circumstanțele agravante, cât și circumstanțele atenuante.

În ceea ce privește circumstanțele agravante, consideră că la stabilirea pedepsei, trebuie avute în vedere disp. art. 77 lit. a și b C. pen., precum și faptul că infracțiunile au fost săvârșite cu premeditare, pe timp de noapte, inculpatul G. ascunzând mijloace de probă care ar fi condus la aflarea adevărului, precum și atitudinea inculpaților de nerecunoaștere a faptelor comise.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante, apreciază că în favoarea inculpaților poate fi reținut doar faptul că aceștia nu au antecedente penale.

Se arată că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului G. circumstanța atenuantă a stării de provocare și se solicită înlăturarea acesteia având în vedere că incidentul a avut loc în data de 8.09.2012, cu o zi anterior săvârșirii faptelor de către inculpați. Arată că din materialul probator a rezultat că incidentul nu a prezentat o gravitate care să justifice reacția disproporționată față de partea vătămată.

Solicită a se avea în vedere că de la incidentul din data de 8.09.2012 până la săvârșirea infracțiunilor de către inculpați au trecut peste 30 de ore, și se apreciază, raportat la doctrina și practica de specialitate, că starea de provocare nu poate fi reținută, în mod corect fiind vorba despre o răzbunare și de o premeditare a faptelor săvârșite. Consideră că starea de fapt reținută prin rechizitoriu este confirmată de întreg materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, acesta trebuie să fie obligatoriu în regim de detenție, precum și faptul că în ceea ce privește pe inculpații G. A. G. și D. S. se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, referitor la daunele morale, în mod corect instanța de fond a reținut traumele psihice și fizice pe care le-a suferit partea vătămată, atât în momentul săvârșirii faptelor, cât și ulterior, și consideră că soluția corectă era de admitere în integralitate a constituirii de partea civilă și de obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune civile.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se arată că a fost acordată suma de 3420 lei și consideră că se impunea și acordarea sumei de 500 lei, aferente expertizei efectuate.

Prin apărătorii aleși inculpații apelanți G. A. G. și D. S. N. au solicitat în baza art. 421 alin. 2 lit. a și art. 423 C. pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în temeiul art. 17 alin 2 rap. la art. 16 lit. c C. pen., a se dispune achitarea inculpatului D. S. pentru infracțiunile prev. de art. 205 alin. 1 C.p. Inculpatul G. A. G. a solicitat în baza art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. d rap. la art. 22 C. pen. achitarea acestuia în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 205 alin. 1 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe se solicită menținerea încadrării juridice a noului cod penal, și prin reindividualizarea pedepsei a se aplica o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege sau amendă.

Solicită aplicarea disp. art. 5 C. pen. și respingerea laturii civile ca nedovedită.

În motivarea apelurilor, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 205 alin. 3 lit. c C. pen., ca modalitate agravantă a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, referitoare la punerea în pericol a sănătății părții vătămate, nu poate fi reținută. În precizările susținute de reprezentanta parchetului se face referire la certificatul medico-legal nr. 1070/C/2012 prin care au fost constatate leziunile corporale, precum și traumele psihice create părții vătămate în urma evenimentelor din data de 9/10.09.2012, apreciindu-se ca fiind un argument pertinent pentru săvârșirea infracțiunilor dar nici în rechizitoriu și nici în sentința atacată nu se face referire la prev. art. 205 alin. 3 lit. c C. pen. și se apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpaților aceste prevederi.

Se solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate din care a rezultat că în noaptea din 8/9.09.2012, în timp ce inculpatul G. se afla în fața casei sale, partea vătămată s-a apropiat și la scuipat fără motiv, în condițiile în care aceștia nu se cunoșteau.

Arată că ulterior partea vătămată, prin telefoane repetate, existând la dosar transcrierea acestora, l-a provocat pe inculpatul G., iar evenimentul din data de 9/10.09.2012 reprezintă consecința gesturilor părții vătămate și raportat la acestea se solicită reținerea stării de provocare în baza art. 75 C. pen.

Se solicită a se avea în vedere vastul ansamblu probator efectuat referitor la expertiza efectuată în cauză, apreciind că instanța de fond în mod greșit a reținut că pe tricoul victimei există pete de urină, care nu ar fi putut aparținând acestuia.

Arată că susținerile referitoare la faptul că partea vătămată ar fi fost supusă unui tratament de umilință nu pot fi probate, având în vedere că inculpatul G. s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală pentru a da declarații, dar nu i-a fost solicitat telefonul, care ulterior a fost pierdut de inculpat în căutările pe munți a părții vătămate. Apreciază că nu se poate reține că evenimentele din data de 9/10.09.2012 au fost cu premeditare.

Se solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul G. s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală, a recunoscut faptele și a avut o atitudine cooperantă, nu are antecedente penale, are un loc de muncă, a fost prezent la fiecare termen de judecată și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.

Apreciază că trebuie avute în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului D., conduita exemplară și constantă a acestuia, faptul că are un loc de muncă și domiciliu stabil.

Prin apărătorul ales inculpatul apelant Teiosanu C. Dănut a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei soluții de achitare.

În subsidiar se solicită, în condițiile reținerii vinovăției inculpatului, menținerea sentinței penală atacată că fiind legală și temeinică și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

În motivarea apelului se arată că în sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea de complicitate la lipsire de libertate dar raportat la noile prevederi legale, în sarcina inculpatului nu se pot reține disp. art. 205 alin. 2 C. pen., apreciind că această prevedere se referă la persoane imobilizate și cu dizabilități.

În cauză s-a reținut vinovăția inculpatului Teiosanu, pentru faptul că ar fi condus autoturismul, din fața barului până la service, dar nu s-a dovedit existența unui înțelegeri în sensul comiterii infracțiunii de lipsire de libertate.

Se solicită a se avea în vedere declarația martorului cu privire la evenimentele desfășurate în stradă, care îl indică pe inculpatul G. ca fiind în mașină și care a coborât pentru a-i ajuta pe ceilalți doi.

Apreciază că în cauză pot fi avute în vedere două posibilități: fie inculpatul Teiosanu a acceptat activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați și a acceptat să-i transporte, fie inculpatul Teiosanu nu a avut cunoștință de cele întâmplate în bar, și raportat la acestea consideră că existența dubiului nu poate profita decât inculpatului.

Solicită a se avea în vedere și modificarea motivelor de apel ale parchetului, în sensul că în privința inculpatului Teiosanu s-a reținut în mod greșit disp. art. 74 C. pen.

C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelurile declarate de P. de pe lângă J. Orăștie, partea civilă S. S. C. și inculpații G. A. G., D. S. N. și T. C. D. sunt fondate și vor fi admise, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel, s-a reținut că la data de 08.09.2012, partea vătămată S. S. C. s-a deplasat în localitatea Căstău, lângă Orăștie, unde a intrat într-un conflict verbal cu inculpatul G. A. G., în urma căruia partea vătămată l-a scuipat pe inculpat în prezența unei fete. Partea vătămată a declarat instanței că l-a scuipat pe inculpatul G., întrucât a fost deranjat de relația acestuia din urmă cu fata respectivă. Inculpatul G. a aflat numărul de telefon al părții vătămate și l-a sunat cerându-i socoteală pentru incident, iar apoi și-au dat întâlnire în fața restaurantului Gira din Orăștie, însă partea vătămată a fugit de la locul întâlnirii, când a văzut că inculpatul G. a venit însoțit de martorul M.. În aceiași zi, inculpatul G. a mai purtat o convorbire telefonică cu partea vătămată, prin care partea vătămată a abuzat de expresii injurioase și provocări la adresa inculpatului G., iar acesta din urmă i-a spus părții vătămate că îi pregătește o surpriză, un accident. Partea vătămată a înregistrat convorbirea telefonică care a fost predată pe CD poliției (f 38), iar în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a depus și transcrierea acesteia la dosar (f 485).

În ce privește încadrările juridice date faptelor, având în vedere și noile dispoziții penale, C. constată că încadrarea juridică corectă a faptelor în raport de starea de fapt reținută, în ce privește pe inculpații G. și D. este cea de lovire prev. de art. 193 al. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p. și lipsire de libertate prev. de art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

În ce-l privește pe inculpatul T. încadrarea juridică a faptei este aceea de complicitate la lipsire de libertate prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

Astfel, analizând dispozițiile legale penale succesive pentru a stabili legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză se constată în ceea ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe că noul C.p. incriminează la art. 193 (1) că lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

La al. 2 se arată că fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

În codul penal vechi – sub imperiul căruia a fost săvârșită fapta, aceasta a fost incriminată în disp. art. 18o unde la al. (1) se arăta că lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepseau cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

La al. (2) se prevedea că lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseau cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Chiar dacă pedepsele sunt similare se apreciază ca lege penală mai favorabilă în cauză noile dispoziții care vor fi așadar reținute.

În ce privește lipsirea de libertate, în vechiul cod penal la art. 189 al. (1) se incrimina lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal care se pedepsea cu închisoare de la 3 la 10 ani.

La al. (2) al aceluiași articol se prevedea că în cazul în care fapta este săvârșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol, pedeapsa era închisoarea de la 7 la 15 ani.

În noile dispoziții penale fapta de lipsire de libertate este incriminată de disp. art. 205, la al. (1) arătându-se că lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani.

La al. (2) se arată că se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima voința ori de a se apăra.

La al. (3) se arată că dacă fapta este săvârșită:

a) de către o persoană înarmată;

b) asupra unui minor;

c) punând în pericol sănătatea sau viața victimei,

pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani.

În speța prezentă, în raport de pedepsele stabilite se apreciază de către instanța de apel cât și de părțile în cauză, că legea penală mai favorabilă este cea nouă.

Cu toate acestea, acuzarea și partea civilă apreciază față de starea de fapt reținută că în cauză în ce privește încadrarea juridică a faptei de lipsire de libertate, aceasta este cea prev. de art. 205 al. 1, 2 și 3 C.p., iar inculpații consideră că încadrarea juridică corectă a faptei ar fi cea prev. de art. 205 al. 1 C.p.

Analizând dispozițiile art. 205 C.p. prin prisma stării de fapt reținute și a argumentelor aduse de părțile în cauză C. constată că încadrarea juridică corectă este aceea prev. de art. 205 al. 1 și 2 C.p.

Contrar susținerilor acuzării și ale părții civile nu se pot reține disp. al. 3 ale art. 205 C.p. deoarece fapta nu a fost săvârșită de către o persoană înarmată, nu s-a săvârșit asupra unui minor și nici nu a pus în pericol sănătatea sau viața victimei.

În vechea reglementare constituia o agravantă și producerea de suferințe victimei, agravantă care în prezent nu se mai regăsește în conținutul al. 3 al. art. 205 C.p.

Chiar dacă se poate susține că fapta ar fi pus în pericol sănătatea victimei C. observă că pentru leziunile suferite de partea civilă inculpații au fost acuzați de săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe și nu se poate susține că sănătatea i-a fost pusă în pericol, în sensul disp. art. 205 al. 3 C.p.

P e de altă parte faptele nu întrunesc numai elementele constitutive ale infr. prev. de art. 205 al. 1 C.p., ci și pe cele ale celei prev. de art. 205 al. 2 C.p.

Se susține de către apărare că în speță inculpații nu ar fi putut săvârși infracțiunea agravată prev. de al. 2 deoarece în cauză nu există răpire.

Analizând probațiunea administrată în cauză se constată de către Curte că, în contradicție cu susținerile inculpaților, partea civilă nu a plecat de bună voie cu inculpații, fiind în imposibilitate de a-și manifesta voința ori de a se apăra.

Acestea rezultă din înregistrarea video a camerei de supraveghere nr 1- fila 40 ) precum și din declarațiile martorilor B. I. A. (f 26-27), H. P. (f 355), L. A. I. (f 357) și M. I. C. (f 319), care se aflau toți în bar la momentul respectiv.

Este evident că partea civilă a fost răpită, astfel că în cauză vor fi reținute și disp. al. 2 ale art. 205 C.p.

Sub aspectul vinovăției inculpaților:

Inculpatul G. A. G. a solicitat în baza art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. d rap. la art. 22 C. pen. achitarea sa deoarece în speță nu a lipsit de libertate partea civilă, care a fost de acord să meargă la mașină pentru a discuta, astfel că în cauză a avut consimțământul acesteia.

Examinând actele existente la dosarul cauzei rezultă că cele susținute de către inculpatul G. sunt nereale.

Astfel, inculpatul G. s-a dus în bar după partea civilă, în zona mesei de biliard, și deși acesta ținea mâinile în buzunar, inculpatul G. a lovit violent partea vătămată cu palma peste față, l-a prins cu ambele mâini și l-a strâns de gât, ulterior lovindu-l din nou cu palma peste față. Se observă de pe înregistrarea video a camerelor de supraveghere că partea civilă nu a făcut nici un gest violență dar în conflict a intervenit și inculpatul D. care l-a ajutat pe inculpatul G. să-l târască afară din bar, fiind evidentă opunerea acestuia.

Imaginile surprinse de camerele de supraveghere se coroborează cu declarațiile martorilor B. I. A. (f 26-27), H. P. (f 355), L. A. I. (f 357) și M. I. C. (f 319), care se aflau toți în bar la momentul respectiv și au observat incidentul.

Se constată astfel că interpretările date probelor de către inculpatul G. asupra modului în care s-a desfășurat incidentul sunt nereale și nu corespund celor întâmplate, fiind evident că partea civilă nu a fost de acord să însoțească inculpații.

Inculpatul G. a mai susținut și că a fost provocat de către partea civilă deoarece cu o zi înainte a avut un conflict cu acesta, ocazie cu care au schimbat injurii și partea civilă l-a scuipat.

Este de observat că în conformitate cu disp. art. 75 al. 1 lit. a C.p. constituie o circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În speță nu poate fi reținută scuza provocării, practica judiciară consacrând faptul că provocarea – pentru a putea fi reținută, trebuie să aibă loc în momentul premergător săvârșirii faptei și trebuie să fie de o asemenea natură încât reacția celui provocat să fie justificată ca urmare a unei puternice tulburări sau emoții.

Ori, se observă că incidentul la care a făcut referire inculpatul G. a avut loc cu o zi înainte de săvârșirea faptei iar amploarea acestuia nu justifică reacția inculpatului, cu atât mai puțin după trecerea unui interval de timp.

Inculpatul G. a mai solicitat și aplicarea unei amenzi penale pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe cu reținerea de circumstanțe atenuante.

Solicitarea inculpatului este nefondată, neexistând nici un motiv obiectiv pentru a-i aplica acestuia o amendă penală și nici pentru a reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.

Împrejurarea că anterior săvârșirii infracțiunilor inculpatul a avut o bună conduită nu determină, în raport de faptele săvârșite și de modalitatea săvârșirii acestora, în mod automat, reținerea acestei circumstanțe, astfel că ea va fi înlăturată.

Inculpatul D. a solicitat în temeiul art. 17 alin 2 rap. la art. 16 lit. c C. pen. achitarea sa arătând că nu există probe ce ar fi săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate.

Solicitarea inculpatului este nefondată.

D. probele administrate a rezultat clar că împreună cu inculpatul G. a luat partea civilă cu forța din barul Clubul Suprem din Orăștie, pe care au urcat-o într-un autoturism condus de inculpatul T. și au transportat-o până pe . au urcat-o cu forța în alt autoturism și au transportat-o împotriva voinței acesteia pe ruta Orăștie - Sibișel –Măgureni, în Munții Orăștiei, unde au legat-o de un copac.

Aceste fapte rezultă, așa cum s-a mai arătat, atât din înregistrările camerelor de supraveghere din club, cât și din declarațiile martorilor enunțați care a u observat aceste fapte.

În ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe inculpatul a solicitat aplicarea unei amenzi penale, cu reținerea de circumstanțe atenuante.

Așa cum s-a arătat și pentru aceleași considerente C. apreciază această solicitare a fi nefondată.

Atât inculpatul G. cât și inculpatul D. își bazează apărările pe împrejurarea că după urcarea părții civile în mașina inc. T., probele derivă doar din declarațiile părții civile și constatările organelor de cercetare penală, astfel că nu s-a dovedit lipsirea de libertate.

C. observă că pentru a putea fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate este suficientă reținerea părții civile și împiedicarea ei de a-și manifesta voința chiar și o scurtă perioadă de timp.

Ori, s-a dovedit cu certitudine că inculpații l-au lipsit de libertate prin răpire pe partea civilă iar elementele constitutive ale infracțiunii sunt întrunite.

În ce-l privește pe inculpatul T. C. D. acesta a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, pe considerentul că nu s-a dovedit existența unui înțelegeri în sensul comiterii infracțiunii de lipsire de libertate și nu a avut cunoștință de cele întâmplate în bar, existând dubiu, care-i profită.

S-a solicitat de asemenea a se reține că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de complicitate la lipsire de libertate prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 205 al. 1 C.p.

În subsidiar inculpatul a solicitat, în condițiile reținerii vinovăției inculpatului, menținerea sentinței penală atacată că fiind legală și temeinică și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Așa cum s-a arătat mai sus fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 205 al. 1 și 5 C.p., pentru considerentele expuse.

În ce privește vinovăția s-a dovedit cu actele de la dosar că inculpatul a asistat la momentul scoaterii din club a părții civile, a avut posibilitatea de a constata personal modalitatea în care ceilalți doi inculpați au urcat partea civilă în mașina pe care o conducea, astfel că nu există dubiu în cauză asupra vinovăției sale.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor:

P. și partea civilă au solicitat aplicarea unor pedepse mai consistente inculpaților, pedepse a căror executare să fie în detenție, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante, partea civilă solicitând și reținerea circumstanțelor agravante prev. de art. 77 lit. a și b C.p.

C., așa cum a arătat mai sus apreciază că nu se impune a se reține în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante, conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii faptelor nefiind de natură a constitui o circumstanță atenuantă în raport de faptele săvârșire,modalitatea săvârșirii acestora și gravitatea lor.

Se apreciază însă că nu se impune nici a se reține circumstanțele agravante solicitate de către partea civilă, inculpatul T. având o contribuție mai redusă la săvârșirea faptelor și nu se apreciază că infracțiunile au fost săvârșite prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante.

Față de încadrările juridice date faptelor reținute în sarcina inculpaților C. va condamna pe inculpatul G. A. G., la

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 193 al. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p. și la

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

Constatându-se că legea penală mai favorabilă în cauză referitoare la concursul de infracțiuni este legea penală veche, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p. se va dispune contopirea pedepselor stabilite, în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.

Inculpatul D. S. N. va fi condamnat la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 193 al. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

Inculpatul T. C. D. va fi condamnat la:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 48 C.p. rap. la art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

În aplicarea acestor pedepse C. a ținut seama de faptele săvârșite, gravitatea acestora și modalitatea de săvârșire a acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și de persoana inculpaților și ținând seama de toate criteriile de individualizare a pedepselor așa cum sunt prev. în disp. art. 74 C.p.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor C. apreciază că în ce privește pe inculpații G. și D. se impune ca pedepsele să fie executate în regim de detenție, aceasta fiind singura modalitate considerată de instanță aptă a realiza reeducarea acestora.

În ce-l privește pe inculpatul T., pentru fapta săvârșită și gradul său de participare, se apreciază că executarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia ( ca lege penală mai favorabilă ) este suficientă pentru a garanta că pe viitor inculpatul se va abține în a mai săvârși fapte penale.

Sub aspectul laturii civile partea civilă a solicitat admiterea acesteia așa cum a fost formulată și obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune civile.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată se solicită și acordarea sumei de 500 lei, aferente expertizei efectuate, sumă în mod greșit neacordată de către instanța de fond.

Întrucât s-a dovedit prejudiciul moral suferit de partea civilă C. va obliga în baza art. 19 rap. la art. 397 din C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. pe inculpații G. A. G. și D. S. N. să plătească în solidar părții civile suma de 100.000 lei daune morale.

Se apreciază că această sumă este în măsură să compenseze suferința psihică a părții civile, fără a-l îmbogăți injust pe acesta.

De asemenea, în baza art. 19 rap. la art. 397 din C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. va obliga pe inculpații G. A. G., D. S. N. și T. C. D. să plătească în solidar părții civile suma de 3.000 lei daune materiale.

În baza art. 276 al. 4 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p., va obliga inculpații să plătească părții civile S. S. N., cheltuieli judiciare la fond după cum urmează: câte 1210 lei inculpații G. A. G. și D. S. N. și 1000 lei inculpatul T. C. D..

În baza art. 274 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. va obliga inculpații să plătească fiecare câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei - onorariu apărătorului din oficiu la fond se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Față de cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. apelurile declarate de P. de pe lângă J. Orăștie, partea civilă S. S. C. și inculpații G. A. G., D. S. N. și T. C. D. vor fi admise în limitele arătate.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpați, în sumă totală de 225 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Orăștie, partea civilă S. S. C. și inculpații G. A. G., D. S. N. și T. C. D. împotriva sentinței penale nr. 106/_ pronunțată de J. Orăștie și în consecință:

Desființează sentința penală atacată și în rejudecare:

1. Condamnă pe inculpatul G. A. G., fiul lui A. și M., născut la data de 17.11.1985, în mun. Orăștie, județul Hunedoara, CNP_, domiciliat în Comuna Beriu, ., jud. Hunedoara, la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 193 al. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p. dispune contopirea pedepselor stabilite, în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G. A. G. perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 08.10.2012.

2. Condamnă inculpatul D. S. N., fiul lui I. și V., născut la data de 24.10.1986, în Orăștie, domiciliat în Orăștie, ., jud. Hunedoara, CNP_, la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 193 al. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D. S. N. perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 08.10.2012.

3. Condamnă inculpatul T. C. D., cetățean român, fiul lui A. și V., născut la data de 31.03.1982, în Bîrlad, jud. V., domiciliat în Orăștie, .. 37A, jud. Hunedoara, CNP_, la:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped de art. 48 C.p. rap. la art. 205 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 81, 82 C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 83 C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p. atrage atenția inculpatului T. C. D. asupra posibilității revocării suspendării executării pedepsei în eventualitatea săvârșirii unei noi infracțiuni.

Deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada de 24 de ore a reținerii inculpatului, începând cu data de 10.09.2012 și până la data de 11.09.2012.

În baza art. 19 rap. la art. 397 din C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. S. C. cu domiciliul în Orăștie, .. 37, jud. Hunedoara, și în consecință obligă pe inculpații G. A. G. și D. S. N. să plătească în solidar părții civile suma de 100.000 lei daune morale.

În baza art. 19 rap. la art. 397 din C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. admite în parte acțiunea civilă formulată de aceeași parte civilă și în consecință obligă pe inculpații G. A. G., D. S. N. și T. C. D. să plătească în solidar părții civile suma de 3.000 lei daune morale.

În baza art. 276 al. 4 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p., obligă inculpații să plătească părții civile S. S. N., cheltuieli judiciare la fond după cum urmează: câte 1210 lei inculpații G. A. G. și D. S. N. și 1000 lei inculpatul T. C. D..

În baza art. 274 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. obligă inculpații să plătească fiecare câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei - onorariu apărătorului din oficiu la fond se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 7 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, obligă inculpații la prevalarea de probe biologice.

În baza art. 7 al. 3 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, obligă pe inculpatul T. C. D. să se prezinte la Inspectoratul Județean de Poliție Hunedoara în vederea prelevării de probe biologice.

În baza art. 276 al. 4 C.p., cu aplic. art. 5 C.p. obligă inculpații să plătească părții civile S. S. N., cheltuieli judiciare în apel după cum urmează: câte 800 lei inculpații G. A. G. și D. S. N. și 400 lei inculpatul T. C. D..

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpați, în sumă totală de 225 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9.04.2014.

Președinte, Judecător,

D. G. L. C.

Grefier

L. B.

Red/tehn DG/15.05.2014/2 exp.

Jud fond I. N.

← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA