Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr. 4/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 4/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. F.
Pe rol judecarea cererii de contopire pedepse și recunoaștere hotărâre străină formulată de condamnatul Z. G. N. în dosar _ al Judecătoriei D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul Z. G. N. aflat în stare de deținere în P. B. M. D. asistat de avocat M. D. apărător ales pentru condamnat, lipsă fiind avocat C. G. desemnată apărător din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care președintele completului de judecată, în temeiul disp. art.91 alin.4 Cod procedură penală constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, prin prezentarea apărătorului ales, urmând a face aplicarea în cauză a protocolului încheiat între M. J. și U.N.B.R. privind plata onorariului parțial cuvenit apărătorului din oficiu .
Președintele completului de judecată, din oficiu pune în discuție excepția privind competența materială a Curții de A. A. I. în soluționarea cererii de contopire a pedepselor formulate de către condamnat în care, pe cale principală solicită și recunoașterea hotărârii străine.
Apărătorul ales al condamnatul având cuvântul susține că inițial au sesizat J. Sibiu apreciind că instanța din raza de domiciliu a condamnatului este competentă să judece cererea acestuia cererea principală de contopirea pedepselor și situație accesorie respectiv recunoașterea hotărârii străine și în prezent se află în fața curții care este competentă.
Președintele completului de judecată precizează că în urma verificărilor efectuate în programul ECRIS în dosarul nr._ * s-a ridicat aceiași problemă de drept iar instanța a dispus declinarea cauzei pentru soluționare Judecătoriei D., s-a constatat existența conflictului negativ de competență și și s-a sesizat ICCJ pentru soluționarea conflictului.
Apărătorul ales al condamnatului solicită acordarea unui termen pentru pronunțarea în cauza cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentanta parchetului având cuvântul susține că are aceiași părere și în prezenta cauză competența aparține Judecătoriei D. și nu Curții de A. A.-I., pe considerentul că judecătoria este instanța de executare și cererea petentului a fost de contopire a pedepselor iar C. de apel era competentă să judece doar dacă avea de soluționat o cerere de recunoaștere a autorităților străine formulată în baza Legii nr.302/2004 de cooperare internațională, pe cale principală. C. de apel fiind sesizată cu cererea de contopire a pedepselor care este cererea principală și pe cale subsidiară și cererea de recunoaștere a hotărârii străine pe care o are condamnatul, curtea nu este competentă să judece cererea condamnatului și pe cale de consecință solicită declinarea competenței în favoarea Judecătoriei D. și fiind vorba de o declinare succesivă solicită sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție .
În ce privește cererea de amânare formulată de apărătorul condamnatului arată că nu se opune.
Condamnatul Z. G. N. în ultimul cuvânt solicită contopirea pedepselor .
C. DE A.
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2109 din 18.11.2014 pronunțată de J. D. în dosar nr. unic_ s-a dispus în temeiul art. 47 alin. 2 Cod procedură penală admiterea excepției de necompetență materială a judecătoriei și în baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 140 ind. 1 și art. 142 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 s-a declinat competența de soluționare a cererii de contopire pedepse și recunoaștere hotărâre străină formulată de condamnatul Z. Gheoghe N., fiul lui I. C. și L., născut la data de 05.12.1989, deținut în P. B. M., în favoarea Curții de A. A. I..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut și motivat următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. dosar_, la data de 12.09.2014, s-a solicitat de către condamnatul Z. Gheoghe N. contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 660/2010 a Judecătoriei Tenerife 8 Spania și sentința penală nr. 470/2012 a Judecătoriei Almeria 1, Spania, cu sentința penală nr. 76/04.02.2013 modificată prin decizia penală nr._ și recunoașterea sentințelor penale menționate mai sus.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost încarcerat în PNT Madrid în executarea sentinței penale nr. 660/2010 a Judecătoriei Tenerife 8 Spania și a sentinței penale nr. 470/2012 a Judecătoriei Almeria 1, Spania, în executarea a 22 luni, executate în integralitate, fiind pus în libertate de către autoritățile spaniole începând cu data de 12.08.2014.
S-a mai învederat că a fost încarcerat în PNT Rahova în executarea pedepsei la care a fost condamnat în dosar nr._ al Judecătoriei Sibiu.
În final solicită contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 76/04.02.2013 a Judecătoriei Sibiu definitivă prin decizia penală nr. 530/14.05.2013 a Curții de A. A.-I. cu pedeapsa de 22 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 660/2010 a Judecătoriei Tenerife 8 Spania și sentința penală nr. 470/2012 a Judecătoriei Almeria 1, Spania.
În drept, a invocat art. 585 alin. 1 lit. a) și b) C.p.p. și art. 130-134 din Legea nr. 302/2004.
Prin sentința penală nr.449/29.09.2014, J. Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 15.10.2014.
Analizând cererea petentului, prin prisma excepției invocate, instanța constată că prin cererea formulată petentul condamnat a solicitat și recunoașterea hotărârii judecătorești nr. 660/2010 a Judecătoriei Tenerife 8, Spania și a sentinței penale nr. 470/2012 a Judecătoriei Almeria 1 Spania.
Petentul se află încarcerat în P. B. M., în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 76/04.02.2013 pronunțată de J. Sibiu ( fila 61 dosar).
Recunoașterea hotărârilor penale străine este reglementată de Legea nr. 302/2004. Această lege a fost modificată substanțial prin Legea nr. 300/2013, iar forma modificată a Legii nr. 302/2004 este aplicabilă din data de 01.02.2014, conform art. IV din Legea nr. 300/2013.
Cu privire la cererea de recunoaștere a hotărârilor penale străine, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 și nu dispozițiile art. 140 ind. 1 din Legea nr. 302/2004, întrucât petentul condamnat se află încarcerat în P. B. M. în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aflându-se în executarea mandatului nr. 91/16.05.2013 emis în baza sentinței penale nr. 76/04.02.2013 pronunțată de J. Sibiu, iar dispozițiile legale vizează recunoașterea – pe cale principală sau incidentală – a hotărârilor judecătorești străine în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, ci nu cele care sunt în executarea în regim de detenție, astfel cum este cazul de față.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în două spețe similare, pe calea soluționării unei conflict negativ de competență – încheierea penală nr. 465/15 mai 2014 și nr. 466/15 mai 2014.
Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art. 47 alin. 2 C.proc pen instanța apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, urmând a o admite și în temeiul art. 50 C.proc pen raportat la art. 140 ind. 1 și art. 142 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de A. A. I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de A. la data de 11.12.2014.
La termenul de judecată acordat în cauză, 14.01.2015, C., din oficiu a pus în discuția părților excepția privind competența materială a curții de apel în soluționarea cererii de contopire a pedepselor formulate de către condamnatul Z. Gheoghe N. în care solicită, printre altele, și recunoașterea hotărârii străine, concluziile petentului, prin avocatul ales și ale reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
C. de apel analizându-și competența materială raportat la dispozițiile legale incidente în cauză reține următoarele:
Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, modificată, reglementează procedura de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârilor penale și a actelor judiciare străine.
Potrivit art. 140 ind. 1 alin. (2) din lege ,,(2) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.”
Art. 142 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 prevede că „Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de A. București. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere”.
Din economia acestor dispoziții rezultă că recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către procuror în faza de urmărire penală și de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte.
În aceeași ordine de idei se reține, din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, că recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate se face în principal, pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, situație în care competența materială aparține instanței de judecată sesizată de către condamnat, dar că, în egală măsură, această operațiune juridică poate avea loc și pe cale principală, caz în care competentă este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul.
În ipoteza în care aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, întrucât titularul cererii de recunoaștere a hotărârii străine nu este statul emitent ci persoana condamnată, aceasta atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.140 ind. 1 din Legea nr.302/2004, astfel cum a fost modificată și completată ulterior.
Întrucât obiectul principal al cererii formulate de condamnat îl reprezintă contopirea pedepselor, recunoașterea hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești din Spania fiind o cerere incidentală, solicitată în vederea producerii altor efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, competența de soluționare a cauzei este reglementată de prevederile art. 140ind. 1 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată, și aparține instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 9/2010 pronunțată într-un recurs în interesul legii când a statuat că în cadrul unui proces penal în curs, recunoașterea hotărârii judecătorești poate fi realizată și pe cale incidentală, de instanța fața căreia cauza este pendinte, fără nicio distincție cu privire la obiectul cauzei supuse examinării, recunoașterea hotărârii străine, pe cale incidentală, putându-se face și în faza de punere în executare a hotărârilor penale definitive.
De asemenea instanța supremă în soluționarea unui conflict de competență ivit între Judecătoriei C. și C. de A. C. prin încheierea nr. 449 /13 mai 2014 pronunțată în dosar nr. _ a stabilit competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și contopirea pedepselor în favoarea Judecătoriei C..
În prezenta cauză cum J. D. este instanță de executare, în raport de condamnarea petentului la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 76/2013 a Judecătoriei Sibiu, fiind totodată competentă din punct de vedere teritorial, câtă vreme condamnatul este deținut la P. B. M., județul Hunedoara, rezultă că declinarea competenței în favoarea Curții de A. A. I. este lipsită de temei legal.
Pentru considerentele expuse, C. de apel, constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul disp. art.50 din Codul de procedură penală va declină competența de soluționare a cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul Z. G. N. în favoarea Judecătoriei D..
În baza art.51 C.pr.pen. se va constata ivit conflictul negativ de competență și se va înainta cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 25 lei va fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.50 C.pr.pen. rap. la art. 140/1 din Legea nr. 302/2004 declină competența de soluționare a cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul Z. G. N. în favoarea Judecătoriei D..
În baza art.51 C.pr.pen. constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 25 lei va fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.
Președinte,
S. T. Grefier,
A. B.
Red./tehnored.S.T.
2e_ J.f.M. N. T.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
