Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 258/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 171/2014 din 19.11.2014 pronunțată de J. C. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 25.02.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
1.Prin sentința penală nr. 171/2014 din 19.11.2014 pronunțată de J. C. în dosar nr._ a fost condamnată inculpata G. L. la pedeapsa de:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 108 alin.1 lit.”c” din Legea 46/2008;
- 1.800 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 110 alin.1 lit.”a” din Legea 46/2008.
Potrivit art. 38 al. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art.91 - 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere stabilind un termen de supraveghere de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a) și e) Cod penal, supravegherea respectării măsurilor de supraveghere fiind atribuită Serviciul de Probațiune în condițiile arătate la art. 94 Cod penal.
I s-au pus în vedere inculpatei condițiile și cazurile în care se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 96 Cod penal.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile O. S. G. suma de 2.736,80 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Potrivit art. 274 Cod procedură penală va fi obligată inculpata să achite în favoarea statului suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din faza judecății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C., emis la data de 30.07.2014, în dosar nr. 252/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei G. L., sub aspectul comiterii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 108 alin. 1 lit. „c” din Legea 46/2008 în condițiile art. 38 al. 1 cod penal și pentru comiterea infracțiunii de furt arbori prev. de art. 110 alin. 1 lit. „a” din Legea 46/2008 în condițiile art. 38 al. 1 cod penal.
În instanță s-a procedat la ascultarea inculpatei, acesta solicitând ca judecarea cauzei să se facă în procedura prevăzută la art. 274 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv prin recunoașterea vinovăției, inculpata exprimându-și acordul să presteze și muncă în folosul comunității.
Din actele și lucrările de la dosar instanța reține, în fapt, în esență, că inculpata G. L., la data de 17.02.2014, a tăiat, fără drept, 8 arbori de esență rășinoase, specia molid, din pădurea statului, situată pe raza corn. Scărișoara, în U.P. VII, u.a. 58 A, locul numit „ F.’’ jud. A. și a creat, prin tăiere, un prejudiciu de peste 20 ori mai mare, decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, material lemnos pe care l-a transportat la domiciliul său, valoarea materialului lemnos sustras fiind de peste 5 ori mai mare, decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, care la data constatării era de 105,4 lei, cu T.V.A. (preț unitar stabilit în baza O.M. nr.. 3283 din 23.08.2012 al M.M.P.).
În drept s-a reținut că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzută de art. 108 alin. l lit. c) din Legea nr. 46/2008 și prevăzută de art. 110, alin. l lit. a) din Legea nr. 46/2008, faptele săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepselor instanța are în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 cod penal și constatând că faptele au fost comise în concurs real, potrivit art. 38 alin. 1, pedepsele se vor contopi, și se va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea pedepsei sub supraveghere potrivit art. 91 - 92 Cod penal,
Potrivit art. 19 - 20 Cod procedură penală, și art. 397 Cod procedură penală, raportat art. 1357, art. 1358 cod civil, se va admite acțiunea părții civile O. S. G. și va obliga pe inculpată să plătească suma de 2736,80 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin infracțiune.
Potrivit art. 274 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite în favoarea statului suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din faza judecății.
2. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de lege, motivat în scris P. de pe lângă J. C., criticând-o sub aspectul laturii penale privind omisiunii aplicării următoarelor prevederi: art. 61 alin. 2 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal privind și art. 93 alin. 2 și 3 Cod penal .
În expunerea motivelor de apel parchetul susține că în mod greșit instanța de fond a omis a aplica prevederile art. 61 alin. 2 Cod penal privind stabilirea cuantumului amenzilor prin sistemul zilelor-amendă pentru infracțiunea prevăzută de art. 110 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 46/2008; că a aplicat greșit art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, omițând a aplica sporul obligatoriu de contopire și a omis a face aplicarea art. 93 alin. 2 și 3 Cod penal privind executarea uneia dintre obligațiile prevăzute de lege .
3. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în apel de către Ministerul Public, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 C.pr.pen., dar în limitele prevăzute de art. 418 alin. 1 C. pr.pen., C. de A. constată că apelul formulat în cauză este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, C. constată că situația de fapt și vinovăția inculpatei G. L. au fost corect reținute, aceasta solicitând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 19.11.2014, după ce s-a dispus, potrivit încheierii camerei de consiliu din 24.09. 2014 începerea judecății cauzei privind pe inculpată pentru infracțiunile prevăzute de art. 108 alin. l lit. c) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. l lit. a) din Legea nr. 46/2008, fapte săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin.1 Cod penal, să fie judecată potrivit dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, întrucât a recunoscut în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și a solicitat să fie judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe cale și le-a însușit, fiind de acord în ipoteza unei condamnări cu suspendarea executării pedepsei să presteze muncă în folosul comunității ( f. 13 ds. jud. ).
Astfel, fapta inculpatei G. L., care la data de 17.02.2014, a tăiat, fără drept, 8 arbori de esență rășinoase, specia molid, din pădurea statului, situată pe raza corn. Scărișoara, în U.P. VII, u.a. 58 A, locul numit „ F.’’ jud. A. și a creat, prin tăiere, un prejudiciu de peste 20 ori mai mare, decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, material lemnos pe care apoi l-a transportat la domiciliul său, valoarea materialului lemnos sustras fiind de peste 5 ori mai mare, decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, care la data constatării era de 105,4 lei, cu T.V.A. (preț unitar stabilit în baza O.M. nr.3283 din 23.08.2012 al M.M.P.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 108 alin. l lit. c) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. l lit. a) din Legea nr. 46/2008, faptele săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin.1 Cod penal.
Relativ la individualizarea judiciară a pedepselor, C. reține că sub aspectul pedepsei stabilite pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 108 alin.1 lit.,,c” din Legea nr. 46/2008 prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei raportat la criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal .
Cât privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.110 alin. l lit. a) din Legea nr. 46/2008, se apreciază că amenda stabilită corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Însă, în acord cu critica parchetului, în mod greșit instanța de fond nu a stabilit numărul zilelor amendă și nici cuantumul unei zile –amendă, astfel cum se prevede expres în art. 61 Cod penal .
Astfel, potrivit art. 61 alin. 1 și 2 Cod penal amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului, cuantumul amenzii urmând a fi stabilit prin sistemul zilelor-amendă.
Potrivit alin. (3) și (4) ,, Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.’’
În cauză, instanța a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa amenzii de 1.800 lei pentru comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 110 alin.1 lit.,,a” din Legea nr.46/2008, fără a stabili numărul zilelor amendă și nici cuantumul unei zile –amendă, astfel cum se prevede expres dispozițiile legale citate anterior.
În mod legal instanța trebuie să stabilească cuantumul amenzii în sistemul zilelor amendă raportat la art. 61 alin. 4 lit. c) Cod penal, având în vedere că legea specială prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani. Neprocedând astfel instanța a pronunțat o soluție nelegală fiind suspusă desființării sub acest aspect.
Astfel, se va admite apelul parchetului și în baza art. 61 alin. 2 raportat la art. 61 alin. 4 lit. c) Cod penal se va stabili 180 zile-amendă și un cuantum de 10 lei pentru o zi-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 110 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 46/2008.
Fondată se privește critica Ministerului Public și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni.
În concret, potrivit art. 39 alin. (1) lit. d) Cod penal în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că în urma contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs, real sau formal, aplicarea alături de pedeapsa închisorii a pedepsei cu amenda este obligatoriu și nu facultativă, așa cum greșit a apreciat judecătorul de fond.
În concret, instanța de fond după contopirea celor două pedepse în mod legal trebuia să aplice alături de pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare în întregime pedeapsa amenzii de 1.800 lei, astfel cum se prevede imperativ în art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal .
Așa fiind, C. va admite apelul parchetului și sub acest aspect.
Relativ la modalitatea de executare a pedepsei, este de observat că parchetul nu critică acest aspect, singura critică invocată se referă la omisiunea judecătorului de fond de a impune inculpatei una din obligațiile prevăzute de art. 92 alin. 2 și 3 Cod penal.
Examinând actele dosarului, se constată, în adevăr, că individualizând modalitatea de executare a pedepsei rezultante prin aplicarea în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 91 și urm. Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani, prima instanță avea obligația de a impune inculpatei și una sau mai multe obligații prevăzute de art. 93 alin. 2 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 92 alin. 2 Cod penal ,, (2) Instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.’’
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că impunerea uneia sau mai multor obligații prevăzute de art. 92 alin. 2 Cod penal este obligatorie, fiind lăsată la latitudinea instanței doar alegerea obligației, raportat la elementele concrete ale cauzei și la persoana inculpatului.
În cauză, C. apreciază raportat la faptele comise, infracțiuni la regimul silvic că se impune stabilirea în sarcina inculpatei a obligației prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. d) din Codul penal respectiv, impune condamnatei obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.
Relativ la critica parchetului privind omisiunea instanței de a impune inculpatei obligația prevăzută de art. 92 alin. 3 Cod penal privind prestarea unei munci în folosul comunității, se apreciază că și aceasta este fondată .
În acord cu opinia parchetului prima instanță trebuia să impună inculpatei în baza art. 93 alin.3 Cod penal să presteze, pe parcursul termenului de supraveghere, o muncă în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile la Primăria Comunei Scărișoara, pentru a se crea în mentalitatea inculpatei o atitudine corectă față de respectarea ordinii de drept.
În aceeași ordine de idei, regimul sancționator aplicat de prima instanță respectiv amânarea executării pedepsei, fără a se impune în sarcina inculpatei ca baza art. 93 alin.3 Cod penal să presteze, pe parcursul termenului de supraveghere, o muncă în folosul comunității reprezintă o soluție fără nicio eficiență în planul reeducării inculpatei și al asigurării prevenției speciale. Apreciem că doar prin stabilirea unei atari obligații se asigură prevenția generală și specială și reeducarea inculpatei .
Față de aceste considerente, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală va admite apelul formulat de P. de pe lângă J. C. și se va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării următoarelor prevederi:
- art. 61 alin. 2 Cod penal privind stabilirea cuantumului amenzilor prin sistemul zilelor-amendă pentru infracțiunea prevăzută de art. 110 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 46/2008;
- art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni;
- art. 93 alin. 2 și 3 Cod penal privind executarea unei obligații și prestarea unei munci în folosul comunității
și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art. 61 alin. 2 raportat la art. 61 alin. 4 lit. c) Cod penal se va stabili 180 zile-amendă și un cuantum de 10 lei pentru o zi-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 110 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 46/2008.
În baza art. 38 alin. 1 cu aplicarea art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal se va aplica inculpatei pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni la care adaugă în întregime pedeapsa amenzii de 1.800 lei, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1.800 lei amendă.
Se va menține aplicarea art. 91 și urm. Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d din Codul penal se va impune condamnatei să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin.3 Cod penal se va dispune ca inculpata G. L. să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o muncă în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile la Primăria Comunei Scărișoara.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 171/2014 din 19.11.2014 pronunțată de J. C. în dosar nr._ și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării următoarelor prevederi:
- art. 61 alin. 2 Cod penal privind stabilirea cuantumului amenzilor prin sistemul zilelor-amendă pentru infracțiunea prevăzută de art. 110 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 46/2008;
- art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni;
- art. 93 alin. 2 și 3 Cod penal privind executarea unei obligații și prestarea unei munci în folosul comunității
și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art. 61 alin. 2 raportat la art. 61 alin. 4 lit. c) Cod penal stabilește 180 zile-amendă și un cuantum de 10 lei pentru o zi-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 110 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 46/2008.
În baza art. 38 alin. 1 cu aplicarea art. 39 alin. 1 lit. d ) Cod penal aplică inculpatei pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni la care adaugă în întregime pedeapsa amenzii de 1.800 lei.
Inculpata va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1.800 lei amendă.
Menține aplicarea art. 91 și urm. Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d din Codul penal impune condamnatei să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin.3 Cod penal dispune ca inculpata G. L. să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o muncă în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile la Primăria Comunei Scărișoara.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2015.
Președinte, Judecător,
G. L. O. S. T.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.S.T.
2ex/19.03.2015
J.F.C. Șt. D.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
