Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 262/A/2015

Ședința publică de la 05 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C.

Judecător A. L.

Grefier N. M.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de

Procuror A. F.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpații F. T., B. I. M. și B. M. V. împotriva Sentinței penale nr. 1632/31.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă:

-apelantul inculpat F. T., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. F., și apărătorul său ales, avocat G. O.;

-apelantul inculpat B. I. M., asistat de apărătorul său ales, avocat B. C.;

-apelantul inculpat B. M. V., asistat de apărători aleși, avocat B. C. și avocat R. A.;

-intimata inculpată C. D. L., asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat G. I., și de apărătorul său ales, avocat R. A.;

-intimata parte responsabilă civilmente C. E.,

lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare nu este îndeplinită cu intimatul persoană vătămată M. T., nefiind restituită dovada de primire a citației.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat G. O., apărător ales al inculpatului apelant F. T., apreciază cauza în stare de amânare față de lipsa de procedură cu intimatul persoană vătămată M. T..

Instanța arată că M. T. este intimat persoană vătămată și nu are interes în cauză pentru că nu s-a constituit parte civilă, iar prima instanță nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la acesta.

Pentru aceste motive, instanța lasă cauza spre a fi strigată la rând, în ordinea înscrisă pe lista cauzelor aflate pe rol la acest termen.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă:

-apelantul inculpat F. T., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. F., și apărătorul său ales, avocat G. O.;

-apelantul inculpat B. I. M., asistat de apărătorul său ales, avocat B. C.;

-apelantul inculpat B. M. V., asistat de apărători aleși, avocat B. C. și avocat R. A.;

-intimata inculpată C. D. L., asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat G. I., și de apărătorul său ales, avocat R. A.;

-intimata parte responsabilă civilmente C. E.,

lipsă fiind celelalte părți.

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.

Avocat P. F. solicită încetarea mandatului de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant F. T. față de prezentarea apărătorului ales, avocat G. O..

Avocat G. I. solicită încetarea mandatului de apărător desemnat din oficiu pentru inculpata intimată C. D. L. față de prezentarea apărătorului ales, avocat R. A..

Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatelor avocatelor P. F. și G. I. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant F. T., respectiv a inculpatei intimată C. D. L. față de prezentarea apărătorilor aleși, avocat G. O. și, respectiv, avocat R. A. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.

Instanța întreabă inculpații prezenți dacă doresc să dea declarație în fața instanței de apel.

Întrebat fiind, inculpatul apelant F. T. arată că nu dorește să fie audiat în fața instanței de apel și își menține declarațiile date anterior.

Întrebat fiind, inculpatul apelant B. M. V. arată că își menține declarațiile date anterior dar dorește să dea declarație și în fața instanței de apel.

Se procedează la audierea inculpatului apelant B. M. V., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, care se va atașa separat la dosarul cauzei.

Întrebat fiind, inculpatul apelant B. I. M. arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Se procedează la audierea inculpatului apelant B. I. M., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, care se va atașa separat la dosarul cauzei.

Întrebată fiind, inculpata intimată C. D. L. arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Se procedează la audierea inculpatei intimată C. D. L., declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal, care se va atașa separat la dosarul cauzei.

Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au cereri de formulat.

Avocat B. C., apărător ales al inculpaților apelanți B. M. V. și B. I. M. depune motivele de apel formulate în scris, anexată fiind împuternicirea avocațială, precizând că nu mai susține motivul principal de apel.

Mai depune ancheta socială privind situația psiho socială a familiei inculpatului B. I. M., caracterizări cu privire la persoana inculpatului B. I. M. de la serviciu, de la vecini, contractul de muncă fișa postului, certificat de calificare profesională, un bilet de externare/scrisoare medicală în susținerea motivului subsidiar de apel.

Avocat A. R., apărător ales al inculpatului apelant B. M. și a inculpatei intimate C. D. L. depune motivele de apel pentru inculpatul apelant B. M., precizând că nu mai susține capătul principal, anexate fiind certificate de calificare profesională emise pe numele inculpaților C. D. L. și B. M. V..

Avocat G. O., apărător ales al inculpatului apelant F. T., depune motivele de apel formulate în scris, anexate fiind adeverința de venit pe anul 2015 și un bilet de ieșire din spital.

Reprezentanta Parchetului, față de motivele depuse astăzi, văzând că se susține doar subsidiarul, prin care se solicită aplicarea art. 91 din Codul penal consideră că se impune a fi luat acel consimțământ al inculpaților, în sensul dacă sunt de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității.

Instanța întreabă pe fiecare dintre inculpații prezenți F. T., B. I. M., B. M. V. și C. D. L. dacă sunt de acord în cazul în care se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

Inculpații F. T., B. I. M., B. M. V. și C. D. L., pe rând, declară că sunt de acord ca în cazul suspendării pedepsei sub supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorii inculpaților și reprezentanta Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat în cauză de P. de pe lângă J. A. așa cum a fost formulat și motivat pe larg în scris.

În susținerea orală a apelului arată că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală.

Netemeinicia privește măsura educativă dispusă față de inculpata minoră C. D. considerând că nu a fost corect aleasă o asemenea măsură neprivativă de libertate față de această inculpată în raport de poziția nesinceră și oscilantă a inculpatei pe parcursul derulării procesului penal. Această inculpată a recunoscut faptele în maniera în care au fost descrise în rechizitoriu și așa cum s-au probat de altfel. D. atâta timp cât a fost arestată și până la momentul punerii sale în libertate de sub puterea mandatului de arestare, luându-se față de aceasta măsura controlului judiciar, inculpata minoră a început să-și schimbe poziția. Nu a mai recunoscut faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu, a revenit din nou asupra declarației în fața instanței de apel, probabil urmare a celor solicitate prin motivele de apel raportat la situația sa procesuală.

Un alt motiv pentru care apreciază netemeinică această măsură educativă neprivativă de liberate sunt cele arătate în referatul întocmit de S. de Probațiune cu privire la această inculpată minoră din care rezultă că riscul de a comite noi fapte de natură penală este unul mediu, nicidecum scăzut, raportat și la mediul familial din care provine inculpata, și se face referire la situația mamei inculpatei, care și aceasta a suferit condamnări, referat în care se opinează că s-ar recomanda a fi aplicată față de inculpata minoră o măsură educativă privativă de libertate, care este mai sigur că-și va atinge scopul.

Un alt aspect este faptul că la data săvârșirii infracțiunii minora avea o vârstă apropiată de vârsta majoratului, respectiv 17 ani și 10 luni, și nu în ultimul rând gravitatea faptelor comise și implicarea efectivă a minorei în săvârșirea infracțiunii.

Față de toate aceste considerente, apreciază netemeinică măsura educativă neprivativă de libertate luată față de inculpata minoră, solicitând a se dispune ca urmare a rejudecării cauzei o soluție față de această inculpată minoră de luare a măsurii educative a internării într-un centru educativ pe durată de minim 1 an și 6 luni.

Un alt aspect pentru care este criticată sentința pronunțată de instanța de fond este o nelegalitate în sensul că s-a omis dispunerea prelevării probelor biologice de la inculpații majori condamnați conform dispozițiilor Legii nr. 77/2008.

Avocat G. O., apărător ales al inculpatului apelant F. T. solicită raportat la apelul parchetului să fie respins ca nefondat și netemeinic.

Cu privire la apelul depus de inculpatul F. T. solicită să fie admis așa cum a fost formulat și procedând la o nouă rejudecare a cauzei, în baza probelor existente la dosar, să se aplice o pedeapsă sub supraveghere a cărei limite de pedeapsă să fie sub 3 ani de zile.

Susține că inculpatul a avut un comportament de recunoaștere încă din faza de urmărire penală, a fost cel care s-a prezent primul în fața organelor judiciare, a regretat săvârșirea faptei și a recunoscut săvârșirea acesteia. A încercat să depună eforturi pentru recuperarea prejudiciului, dar datorită faptului că s-a aplicat măsura controlului judiciar sub forma interzicerii de a părăsi județul, față de împrejurarea că acest dosar a fost mediatizat multe persoane au refuzat să-l angajeze pe inculpat.

Apărătorul apreciază că inculpatul a depus eforturi pentru a acoperii prejudiciul datorită faptului că s-a încheiat și acea tranzacție care există la dosar.

Apreciază, de asemenea, că instanța în mod greșit nu a reținut circumstanțele atenuante în baza art. 74, respectiv 75 și urm. Arată, în ce privește persoana inculpatului, că acesta are vârsta de 38 de ani, iar până la momentul săvârșirii faptei la 37 de ani, nu s-a confruntat niciodată cu legea penală, nu a fost cercetat, nu a fost sancționat administrativ. Este prima dată când se confruntă cu legea penală, practic inculpatul a avut un moment de cădere. În viață, inculpatul este o persoană matură, responsabilă, are un copil minor în întreținere, are un tată bolnav la pat, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Consideră că instanța de apel poate să dea dovadă de clemență și poate să aplice pedepse orientate sub 2 ani, iar în baza contopirii să aplice pedepse în final pedeapsa rezultantă cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere până în 3 ani de zile.

Avocat B. C., apărător ales al inculpatului apelant B. M. V., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în subsidiar, astfel că, baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului cu consecința desființării sentinței instanței de fond și rejudecând cauza să se rețină prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal ca și circumstanță atenuantă, astfel că se impune reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond cu 1/3.

Având în vedere conduita inculpaților prestată azi în fața instanței de apel, care și-au recunoscut faptele descrise în rechizitoriu consideră că este admisibilă reținerea acestui text de lege prevăzut de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și se impune reducerea pedepsei cu 1/3.

Apreciază că în mod greșit instanța de fond nu a reținut prevederea art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal deoarece se poate observa din tot probatoriul administrat în cauză, sub aspectul laturii civile, că inculpații au depus toate eforturile pentru a se înlătura consecințele infracțiunii pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, achitând părților civile G. I. și . SRL, încheind cu aceștia tranzacții, cu alte cuvinte împăcându-se, astfel că se impunea ca instanța să reține această circumstanță atenuantă cu consecința reducerii pedepsei cu 1/3.

Consideră, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 91Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ce privește persoana inculpatului arată că acesta a suferit o intervenție chirurgicală pe cord iar întoarcerea în penitenciar i-ar agrava starea de sănătate. De asemenea, este suficientă lecția primită, a luat contact cu poliția atât din arest cât și din penitenciar și dorește ca pe viitor astfel de fapte să nu se mai repete și cu siguranță nu o să mai facă.

De asemenea, inculpatul a încercat și încearcă să se reintegreze în societate, a efectuat și efectuează o . cursuri de pregătire profesională. Scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere.

Avocat R. A., apărător ales al inculpatului apelant B. M., solicită admiterea apelului în baza art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală și, pe cale de consecință, desființarea în parte a sentinței atacate sub aspectul laturii penale și pronunțarea unei noi hotărâri doar în ceea ce privește subsidiarul apelului, respectiv admiterea cererii prin recunoașterea vinovăției prevăzută de art. 374 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și, de asemenea, să se rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a și b din noul Cod penal și, ca și consecință, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru fapta săvârșită și pronunțarea unei soluții de suspendare a pedepsei sub supraveghere potrivit art. 91 Cod penal.

Avocat B. C., apărător ales al inculpatului apelant B. I. M., arată că menține aceleași concluzii ca și la inculpatul B. M. V., cu precizarea că instanța de fond în mod greșit a reținut că inculpatul B. I. M. nu s-ar fi încadrat într-o societate pentru a-și desfășura munca. Susține că s-a făcut dovada și la instanța de fond și în fața instanței de apel că inculpatul s-a angajat imediat după ce a fost liberat, acesta își desfășoară activitatea la societatea Transavia, societate de la care a primit o . caracterizări, în sensul că este un muncitor exemplar, nu a întârziat niciodată la serviciu. S-au mai depus suplimentar o . caracterizări de la vecini, rude și o anchetă socială de la primărie care arată faptul că este o familie onestă și cinstită în comunitate. De asemenea, s-a depus o caracterizare de la preotul comunității care relevă aceste aspecte, în sensul că este o persoană cinstită și onestă și s-a angajat.

Suplimentar, arată că între timp tatăl inculpatului, care este grav bolnav, a suferit o . intervenții chirurgicale și are nevoie atât de sprijin moral, cât și material, inculpatul fiind cel care se preocupă de hrana zilnică, de medicamente, de cele necesare și, pentru că fratele său este plecat în străinătate, a rămas singurul susținător a familiei.

Ca și modalitate de individualizare a pedepsei apreciază că și la acest inculpat se impune suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Sub aspectul laturii civile arată că inculpatul s-a împăcat cu partea civilă G. I., căruia i-a achitat toată suma, iar față de societatea parte civilă s-a angajat că-i plătește lunar. Dacă inculpatul va fi în libertate cu siguranță îi va fi mult mai ușor să achite acele rate lunare la care s-a obligat pentru a se recupera prejudiciul. Apreciază că și sub acest aspect se impune suspendarea pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Avocat R. A., apărător ales al inculpatei intimate C. D. L. solicită respingerea apelului declarat de P. de pe lângă J. A. și menținerea dispozițiilor primei instanțe cu privire la inculpata C. D. și de asemenea menținerea măsurii luate de către prima instanță.

Instanța, la luarea acestei măsuri, a avut în vedere dispozițiile art. 114 din noul Cod penal, cât și dispozițiile art. 74 având în vedere gravitatea faptelor, a participării inculpatei și persoana inculpatului B..

Solicită a se avea în vedere că inculpata nu a săvârșit alte infracțiuni, nu are antecedente penale, și-a recunoscut fapta, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a conștientizat ceea ce a făcut. Inculpata este o persoană integrată în societate, a făcut cursuri de calificare, iar perioada petrecută în penitenciar a fost suficientă pentru a-și da seama de ceea ce a făcut.

Mai mult, în raportul de evaluare s-a arătat că există o motivație în sensul că inculpata are inclinație pentru a-și schimba comportamentul infracțional.

Apreciază că măsura luată de către instanță este o măsură corectă și nu se impune luarea unei măsuri privative de libertate.

Reprezentanta Parchetului, față de apelurile declarate de inculpați, solicită respingerea acestora ca nefiind fondate.

Consideră că solicitarea de a li se aplica și inculpaților B. I. M. și B. M. V. prevederile legale privind procedura simplificată nu mai pot fi luate în considerare. Ei au fost întrebați și la instanța de fond și au arătat inițial că recunosc faptele, dar ulterior au negat starea de fapt, în sensul că au susținut o altă stare de fapt față de cea reținută în actul de sesizare al instanței și, prin urmare, instanța le-a respins această cerere și a dispus administrarea de probațiune.

Față de aceste împrejurări consideră că, chiar dacă ei au recunoscut acum în fața instanței de apel faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu, această procedură simplificată nu mai poate fi acum reținută în favoarea inculpaților.

De asemenea, nefondată apreciază și solicitarea de a se reține circumstanțe atenuante, întrucât toate motivele expuse de apărătorii aleși ai inculpaților în susținerea posibilității aplicării de circumstanțe atenuante au fost avute în vedere de instanța de fond, care a aplicat inculpaților pentru infracțiunile grave pe care aceștia le-au comis pedepse situate la minimul prevăzut de lege, în sensul că a aplicat 3 ani și 1 an pentru infracțiuni pedepsite de lege de la 3 la 10 ani și de la 1 la 7 ani. Față de aceste împrejurări consideră că nu se impune a mai fi aplicate și circumstanțe atenuante în virtutea acelorași argumente.

Inculpatul F. T., având ultimul cuvânt, arată că dorește să primească o pedeapsă cu suspendare pentru că are o fetiță de 16 ani, a fost în pușcărie și nu mai vrea să ajungă acolo.

Inculpatul B. M. V., având ultimul cuvânt, solicită să i se aplice o pedeapsă cu suspendare pentru că nu mai vrea să ajungă la închisoare.

Inculpatul B. I. M., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru faptele comise.

Inculpata C. D. L., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru ce a făcut.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 1632/2014 pronunțată de judecătoria A. în dosar nr._ s-a dispus:

I.Respingerea cererilor formulate de către inculpații B. M. V. și B. I. M. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2, lit. b, c, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunea de tăinuire prev de art. 270 Cod penal.

Respingerea cererilor formulate de către inculpații B. M. V. și B. I. M. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2, lit. b, c, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev de art. 229 Cod penal.

Respingerea cererii formulată de inculpata C. D. L. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2, lit. b, c, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev de art. 229 Cod penal.

II.În baza art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal și cu aplicarea.art.396 alin.10 Cod pr pen a fost condamnat inculpatul F. T. – fiul lui E. și V., născut la data de 27.05.1977 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale domiciliat în A. ., nr. 63, Jud. A., CNP_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.67 alin.1 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.65 alin.1 C. pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 205 alin 1 Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal și cu aplicarea.art.396 alin.10 Cod pr pen a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art.38 alin.1 C. pen., art.39 alin.1 lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 2 ani = 8 luni), rezultând o pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.65 alin.1 C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 22.12.2013 până la 31.03.2014.

În baza art. 399 alin 1 Cod pr pen a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr. 17/31.03.2014 a Tribunalului A..

III.În baza art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. M. V. - fiul lui T. V. și M., născut la data de 08.09.1991 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Ciuguzel nr. 49, Jud. A., CNP_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.65 alin.1 C. pen.au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 48 rap. la art. 205 alin 1 Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.65 alin.1 C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.38 alin.1 C. pen., art.39 alin.1 lit. b C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an = 4 luni), rezultând o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.67 alin.1 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.65 alin.1 C. pen. i-at fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 22.12.2013 până la 31.03.2014.

În baza art. 399 alin 1 Cod pr pen s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr. 17/31.03.2014 a Tribunalului A..

IV.În baza art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. I. M. - fiul lui A. și M., născut la data de 10.07.1989 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Ciuguzel nr. 108, Jud. A., CNP_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.65 alin.1 C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.38 alin.1 C. pen., art.39 alin.1 lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an = 4 luni), rezultând o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art.65 alin.1 C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 22.12.2013 până la 31.03.2014.

În baza art. 399 alin 1 Cod pr pen a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr. 17/31.03.2014 a Tribunalului A..

V.În baza art. 115 Cod penal raportat la art. 120 alin 1, 2 Cod penal și cu aplicarea art. 134 alin 1 Cod penal a fost luată față de inculpata C. D. L. - fiica lui D. și E., născută la data de 27.01.1996 în A., jud. A., cetățean român,domiciliată în Rădești nr. 229, Jud. A., CNP_ măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea în concurs real prev de art. 38 alin 1 Cod penal a infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 114 și urm Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal și de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 48 rap. la art. 205 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 114 și urm Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal

În baza art. 120 alin. 2 Cod Penal s-a dispus ca supravegherea inculpatei să fie coordonată de către S. de Probațiune de pe lângă T. A..

În baza art. 121 alin. 1 lit. a, b, d și e Cod Penal instanța a stabilit următoarele obligații în sarcina inculpatei pe durata măsurii educative:

 de a urma un curs de pregătire școlară sau de formare profesională

 de a nu depăși fără acordul Serviciului de Probațiune limita teritorială a județului A.

 de a nu se apropia și a nu comunica cu inculpații F. T., B. M. V., B. I. M.

 de a se prezenta la S. de Probațiune de pe lângă T. A. la datele fixate de acesta.

S-a atras atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 123 alin. 1 lit c și alin 3 lit c Cod Penal privind posibilitatea înlocuirii măsurii educative neprivative de libertate cu internarea într-un centru educativ în cazul nerespectării cu rea-credință a condițiilor de executare sau a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În baza art. 511 C.pr.pen., s-a dispus ca după rămânerea definitivă a sentințe, să se fixeze termen pentru punerea în executare a măsurii educative.

În baza art. 70 alin. 5 din Legea nr. 253/2013s-a dispus că executarea obligațiilor impuse începe de la data aducerii la cunoștința inculpatei minore a conținutului concret al obligațiilor, stabilit de către consilierul de probațiune pentru obligațiile prev de art. 121 alin 1 lit. a și e și de la data rămânerii definitive a hotărârii pentru obligația prev de art. 121 alin 1 lit. b, d Cod penal.

În baza art. 407 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 70 alin. 1, alin 2 din Legea nr. 253/2013 s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentința rămasă definitivă către S. de Probațiune de pe lângă T. A., persoanelor și instituțiilor prev de art. 29 alin 1 lit. n din Legea nr. 253/2013 precum și către IPJ A..

S-a constatat că inculpata minoră a fost arestată preventiv în perioada 22.12._14.

În baza art. 399 alin 1 Cod pr pen a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpată prin încheierea nr. 17/31.03.2014 a Tribunalului A..

VI.În baza art. 397 Cod. pr. pen. rap la art. 23 alin 1 Cod. pr. pen. s-a luat act de tranzacția încheiată între partea civilă . SRL și inculpații F. T., B. M. V., B. I. M. și C. D. L..

În baza art. 397 Cod. pr. pen. rap la art. 23 alin 1 Cod. pr. pen. s-a luat act de tranzacția încheiată între partea civilă G. I. C. și inculpații B. M. V., B. I. M..

În baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. aplicarea art. 1357 și urm. Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. C. și au fost obligați în solidar inculpații F. T. și C. D. L., inculpata minoră în solidar și cu părțile responsabile civilmente C. D. și C. E. la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale.

În baza art. 272 rap la art. 274 alin 2 Cod. pr. pen. a fost obligat inculpatul F. T. la plata sumei de 228 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 rap la art. 274 alin 2 Cod. pr. pen. a fost obligat inculpatul B. M. V. la plata sumei de 228 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 rap la art. 274 alin 2 Cod. pr. pen. a fost obligat inculpatul B. I. M. la plata sumei de 228 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 rap art. 274 alin 1, 3 Cod. pr. pen. a fost obligat inculpata C. D. L. în solidar cu părțile responsabile civilmente C. D. și C. E. la plata sumei de 228 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin 1 teza finală rap la art. 272 alin. 2 Cod pr. pen. s-a dispus ca suma 2400 de lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. din data de 07.01.2014 dat în dos. nr. 2019/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților F. T. – fiul lui E. și V., născut la data de 27.05.1977 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale domiciliat în A. ., nr. 63, Jud. A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 B. M. V. - fiul lui T. V. și M., născut la data de 08.09.1991 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Ciuguzel nr. 49, Jud. A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969, B. I. M. - fiul lui A. și M., născut la data de 10.07.1989 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Ciuguzel nr. 108, Jud. A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 C. D. L. - fiica lui D. și E., născută la data de 27.01.1996 în A., jud. A., cetățean român,domiciliată în Rădești nr. 229, Jud. A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 07.01.2014 sub nr. dosar _ .

În fapt s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că la data de 19.12.2013, la inițiativa inculpatului F., între cei patru inculpați a avut loc o înțelegere pentru a sustrage bunuri de la stația de alimentare carburant din localitatea Vama Seacă prin violență și legarea angajatului de serviciu. Astfel, în data de 19.12.2013, în jurul orei 19.00, inculpații B. și B., împreună cu martorul V. M. F., s-au deplasat la stația de alimentare carburant aparținând . SRL din localitatea Vama Seacă, . pentru a vedea locul faptei, au cumpărat un suc, observând când au efectuat plata că sunt bani în casa de marcat, că este un singur angajat care nu are o constituție robustă, și au văzut de asemenea că locul este dotat cu camere de supraveghere. Aceste aspecte au fost relatate telefonic inculpatului F. care se afla la acel moment în București,care le-a spus că pleacă din București spre Vama Seacă, iar când ajunge în apropierea locului faptei, să se întâlnească și să meargă să sustragă bunuri din benzinărie . Inculpatul F. i-a solicitat inculpatului B. să ia de acasă mai multe obiecte necesare săvârșirii faptei: o sfoară pentru a-l lega pe angajatul de serviciu, o pereche de mănuși pentru a nu lăsa urme, o bluză mai închisă la culoare și o bâtă să-l bată pe angajat. Astfel, inculpatul B. a plecat de acasă spre locul săvârșirii faptei, împreună cu prietena sa ,inculpata C. ,cu autoturismul condus de inculpatul B., luând de acasă, într-o plasă, în scopul arătat mai sus: o bluză, o sfoară și o pereche de șosete (dat fiind că nu avea mănuși), pe care a înmânat-o inculpatului F. la momentul întâlnirii lor anterioare săvârșirii faptei în localitatea Ciuguzel, toate aceste aspecte fiind cunoscute și de inculpații C. și B..

Ca urmare a acestei înțelegeri, în noaptea de 19 / 20.12.2013, în jurul orelor 03.00, cei patru inculpați s-au deplasat cu două autoturisme, conduse de inculpații F. și B., la stația alimentare mai sus menționată. Inculpații B. și B. au rămas în autoturismul condus de inculpatul B., la aproximativ 200 m de benzinărie pentru a nu fi înregistrați de camerele de supraveghere și pentru a asigura paza. În interior au pătruns inculpatul F. și inculpata minoră C., unde inculpatul F. a aplicat mai multe lovituri angajatului de serviciu al stației G. I. C., în prezența inculpatei C., apoi l-a legat de mâini și de picioare, după care l-a târât în grupul sanitar al stației, adresându-i amenințări cu moartea pentru a înfrânge rezistența acestuia și pentru a-l determina să rămână în grupul sanitar și să nu reacționeze. În această modalitate inculpatul F. a sustras din stația de carburant mai multe bunuri: suma de 2000 de lei, bunuri electronice (o unitate de calculator cu program, un monitor de calculator, un televizor, o sursă UPC, un scanner, cabluri ) un raft pe care se aflau pachete de țigări, și un telefon fix, cauzând un prejudiciu total de 22.200. Bunurile au fost încărcate de inculpatul F. în autoturismul taxi cu care acesta venise din București, și care era parcat în stația de carburant, în prezența celorlalți trei inculpați care așteptau în autoturismul inculpatului B. . După ce inculpatul F. a terminat de încărcat bunurile, cele două autoturisme au părăsit împreună locul faptei, în față mergând autoturismul condus de inculpatul B..

Pe drum, la o distanță de aprox. 5 km de locul faptei, între localitatea Vama Seacă și Hopârta, pe direcția Vama Seacă – Hopârta, autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ echipat ca și taxi, condus de inculpatul F. a intrat într-un cap de pod, fiind abandonat în șanț. Inculpatul F. a solicitat telefonic celorlalți inculpați să se întoarcă și să-l ajute, aceștia au încercat, dar au renunțat întrucât pe drum s-au întâlnit cu un autovehicul de la SMURD cu luminile în funcțiune,și s-au speriat crezând că este un autoturism de poliție.

Inculpatul F. a încercat acoperirea urmelor infracțiunii dând foc autoturismului taxi, acesta fiind găsit de organele de poliție incendiat în zona banchetei din spate, în interiorul acestuia fiind identificate mare parte din bunurile sustrase din stația de carburant, care au fost restituite persoanei vătămate.

Persoana vătămată G. a rămas legată de mâini și de picioare în baie aproximativ o oră, până a reușit să se elibereze și a sunat la poliție.

Starea de fapt enunțată se arată că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă:

 proces verbal de cercetare la fața locului

 proces verbal de cercetare la locul unde a fost găsit abandonat autoturismul taxi condus de inculpatul F.

 declarații persoană vătămată G. I. C.

 declarații ale numitului C. G. C. – reprezentantul părții civile . SRL

 adresa nr._/2013 a IPJ A.

 constatare medicală preliminară remisă prin adresa nr. 3589/2013 a SML A.

 adresă de la IPJ- S. Criminalistic privind verificările din sistemul Imagetrek pe baza semnalmentelor autorului indicate de persoana vătămată G.

 proces verbal de recunoaștere după planșe foto

 declarația martorului F.

 declarație martor V. M. F.

 declarație martoră M. M.

 proces verbal de vizionare imagini surprinse de camerele video ale benzinăriei la data de 19.12.2013 în jurul orei 19.00

 proces verbal de vizionare imagini surprinse de camerele video ale benzinăriei la data de 19/20.12.2013 în jurul orei 03.28 împreună cu planșe foto

 proces verbal de ridicare a imaginilor video din unitatea DVR de stocare a acestuia amplasată în stația Peco și de ridicare a acestei unități

 CD-uri conținând imaginile video surprinse de camerele de supraveghere din incinta stației Peco din 19.12.2013 și 19/20.12.2013

 fotografii redând imaginile surprinse de camera video din incinta stației Peco

 dovada de restituire a bunurilor ridicate din autoturismul condus de inculpatul F. reprezentantului stației de alimentare

 declarații inculpați

Desfășurarea cercetării judecătorești:

La termenul de judecată din data de 04.06 2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații F. T., B. M. V., B. I. M., C. D. L., prezenți personal în fața instanței, au învederat că doresc să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 375 Cod. pr. pen. și că recunosc săvârșirea faptei.

După ascultarea acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin 1 Cod. pr. pen. (declarații f. 136-143), instanța a încuviințat cererea inculpatului F. T. și a dispus ca judecarea cauzei să aibă loc în ce-l privește pe acesta potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției.

La același termen de judecată, au fost respinse cererile inculpaților B. M. V., B. I. M. și C. D. L. care au solicitat de asemenea judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției, instanța apreciind că aceștia nu au recunoscut faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare.

În cursul judecății, pentru stabilirea antecedenței penale, s-au depus la dosarul cauzei fișele de cazier ale inculpaților (f. 102-106).

Având în vedere starea de minoritate a inculpatei C. D. L. a fost efectuat și depus la dosar referat de evaluare de către S. de Probațiune de pe lângă T. A. (f. 107-110).

Instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit art. 377 Cod. pr. pen. în ce-l privește pe inculpatul F. T.; inculpatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, probă încuviințată de instanță.

În ce-i privește pe inculpații B. M. V., B. I. M. și C. D. L. instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești în baza art. 376 Cod. pr. pen., încuviințând proba testimonială cu martorii O. V. (fila 203), P. C. (fila 205), S. A. S. (fila 207), audiați la termenul de judecată din data de 02.07.2014 și proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

Au fost audiați la termenul de judecată din 02.07.2014 inculpații B. M. V., B. I. M. și C. D. L. (f. 192-193).

Starea de fapt reținută de către instanță:

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și de judecată a reținut instanța următoarea stare de fapt:

În data de 19.12.2013 a avut loc o discuție telefonică între inculpatul F. care la acel moment se afla în București și inculpatul B., în prezența inculpaților B. și C. care au asistat la discuții; inculpatul F., care avea nevoie de bani, l-a întrebat pe inculpatul B. dacă are cunoștință de vreun loc de unde ar putea să fure bani. Inculpatul B. i-a indicat stația de alimentare carburant situată în localitatea Vama Seacă și la sugestia inculpatului F., împreună cu martorul V. și cu inculpatul B. a mers în aceeași seară la benzinăria respectivă, pentru a studia locul; au cumpărat un suc observând cu această ocazie, când au efectuat plata că există bani în casa de marcat, că este un singur angajat care nu are o constituție robustă, și au văzut de asemenea că locul este dotat cu camere de supraveghere.

Toate acestea i-au fost relatate telefonic inculpatului F. de către inculpatul B., iar inculpatul F., care se afla la acel moment în București, le-a comunicat că va pleca din București spre Vama Seacă, urmând a se întâlni cu ceilalți inculpați în momentul în care va ajunge în apropierea locului faptei, urmând să plece apoi împreună pentru a sustrage bunuri din benzinărie .

Inculpatul F. i-a solicitat inculpatului B. să ia de acasă mai multe obiecte, respectiv o sfoară pentru a-l lega pe angajatul de serviciu, o pereche de mănuși pentru a nu lăsa urme, o bluză mai închisă la culoare și o bâtă să-l bată pe angajat. Astfel, inculpatul B. a plecat de acasă spre locul săvârșirii faptei, împreună cu prietena sa ,inculpata C., cu autoturismul condus de inculpatul B., luând de acasă într-o plasă o bluză, o sfoară și o pereche de șosete, plasă care însă a rămas pe bancheta din spate a mașinii condusă de inculpatul B., nemaifiindu-i remisă inculpatului F..

Ca urmare a acestei înțelegeri, în noaptea de 19/20.12.2013, în jurul orelor 03.00, cei patru inculpați s-au deplasat cu două autoturisme, conduse de inculpații F. și B., la stația alimentare mai sus menționată. Inculpații B. și B. au rămas în autoturismul condus de inculpatul B., la aproximativ 200 m de benzinărie pentru a nu fi înregistrați de camerele de supraveghere și pentru a asigura paza iar în interior au pătruns inculpatul F. și inculpata minoră C., unde inculpatul F. a aplicat mai multe lovituri angajatului de serviciu al stației G. I. C., în prezența inculpatei C., apoi l-a legat de mâini și de picioare, după care l-a târât în grupul sanitar al stației, adresându-i amenințări cu moartea în tot acest timp. Inculpata C. a rămas o perioadă în interiorul stației, după ce inculpatul F. l-a agresat pe angajat, ulterior părăsind locul și deplasându-se la mașina unde se aflau ceilalți doi inculpați. Inculpatul F. a sustras din stația de carburant mai multe bunuri, respectiv suma de 2000 de lei, bunuri electronice (o unitate de calculator cu program, un monitor de calculator, un televizor, o sursă UPC, un scanner, cabluri) un raft pe care se aflau pachete de țigări și un telefon fix, cauzând un prejudiciu total de 22.200 lei. Bunurile au fost încărcate de inculpatul F. în autoturismul taxi cu care acesta venise din București, autoturism parcat în stația de carburant, părăsind apoi locul. La fel au procedat și ceilalți trei inculpați, cu celălalt autoturism.

Pe drum, la o distanță de aprox. 5 km de locul faptei, între localitatea Vama Seacă și Hopârta, pe direcția Vama Seacă – Hopârta, autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ echipat ca și taxi condus de inculpatul F. a intrat într-un cap de pod, fiind abandonat în șanț. Inculpatul F. a solicitat telefonic celorlalți inculpați să se întoarcă și să-l ajute, aceștia au încercat, dar au renunțat întrucât pe drum s-au întâlnit cu un autovehicul SMURD cu luminile în funcțiune și s-au speriat, crezând că este un autoturism de poliție.

Persoana vătămată G. a rămas legată de mâini și de picioare în baie aproximativ o oră, până a reușit să se elibereze și să anunțe organele de poliție.

Analiza mijloacelor de probă:

Starea de fapt așa cum a fost expusă mai sus este susținută de probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, probe necontestate sub aspectul legalității în faza de cameră preliminară.

La termenul de judecată din data de 02.07.2014 apărătorul ales al inculpaților B. M. V. și B. I. M. a solicitat reaudierea martorului V., arătând că acesta avea cunoștință de faptul că cei doi inculpați, respectiv B. M. V., B. I. M. știau că mergeau la benzinărie pentru ca inculpatul F. să fure bani, nu să comită o tâlhărie, solicitare respinsă la același termen de instanță. A apreciat instanța, analizând declarația dată în fața organelor de urmărire penală de către susnumitul martor, că acesta niciun moment nu a folosit cuvântul „tâlhărie” martorul arătând doar, referindu-se la inculpații B. și B. că „cei doi au discutat să dea o spargere”nefăcând niciun fel de afirmații referitoare la faptul că inculpații ar fi intenționat să folosească violența; prin urmare instanța a apreciat ca neutilă reaudierea acestui martor, câtă vreme în mod evident inculpații nu au contestat nimic din ceea ce acesta declarase; mai mult, la momentul încuviințării probatoriului, la termenul din data de 04.06.2014 când au fost puse în discuție probele administrate în cursul urmăririi penale, inculpații nu au contestat declarația dată de acest martor.

Starea de fapt este dovedită prin urmare din analiza coroborată a declarațiilor date de inculpați atât în faza de urmărire penală (filele 61-97 dos up), cât și în fața instanței (fila f. 136, f. 192-193 dosar instanță), de declarațiile părții civile G. I. C. (filele 96-106 dos urmărire penală și filele 25-27 vol II dos inst), declarații din care rezultă modul de comitere al faptei, aceste declarații coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv V. M. F. și M. M. (filele 116-117, 131-133 dos up), cu constatările tehnico științifice efectuate, (adresa nr._/2013 a IPJ A. –S. Criminalistic) din care rezultă că fragmentul de urmă papilară ridicat de la fața locului a fost creat de degetul inelar de la mâna stângă a inculpatului F., precum și cu imaginile surprinse de camerele video din incinta stației Peco.

Referitor la inculpatul F. T., faptele săvârșite de acest inculpat sunt dovedite prin coroborarea declarațiilor acestuia, (inculpatul recunoscând de altfel starea de fapt așa cum a fost expusă în rechizitoriu, instanța încuviințând judecarea sa conform procedurii prev de art. 375 Cod. pr. pen.), cu declarațiile celorlalți trei inculpați precum și declarațiile părții civile G. I. C., ale martorilor M. M., martoră care a primit pe telefonul mobil mesajul trimis de inculpat prin care acesta recunoștea fapta, și V. M. F., care arată că acest inculpat a avut inițiativa săvârșirii faptei, cu imaginile surprinse pe camerele de luat vederi din incinta stației Peco care redau exact modul în care inculpatul a acționat în interiorul stației, de la momentul în care a intrat până în momentul în care a încărcat bunurile sustrase în autoturism și a părăsit locul, cu procesele verbale de cercetare la fața locului și cu adresa nr._/2013 a IPJ A. –S. Criminalistic – din care rezultă că fragmentul de urmă papilară ridicat de la fața locului a fost creat de degetul inelar de la mâna stângă a inculpatului F.. Instanța a reținut că acest inculpat a recunoscut și faptul că ar fi solicitat inculpatului B. sfoara, mănușile și bluza de culoare închisă, în scopul de a-l lega pe angajatul stației Peco, așa cum s-a reținut în rechizitoriu.

Analizând probatoriul administrat cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată ceilalți trei inculpați, respectiv B. M. V., B. I. M. și C. D. L. instanța a reținut următoarele:

Martorul V. M. F. arată în declarația dată că în data de 19.12.013, după masa în jurul orei 18.30, s-a întâlnit cu inculpații B. și B., deplasându-se cu autoturismul condus de inculpatul B. la benzinăria din localitatea Vama Seacă, de unde inculpatul B. a cumpărat un suc cu scopul de a vedea dacă sunt bani în casa de marcat; cei doi inculpați l-au sunat pe inculpatul F. și i-au spus că sunt bani în casa de marcat și există 2 camere de supraveghere a benzinărie, propunând și martorului să participe, martorul însă refuzând.

Declarațiile acestuia se coroborează integral cu declarațiile inculpaților cât și cu imaginile surprinse de camerele de luat vederi amplasate în incinta stației Peco, referitor la momentul la care inculpații pregăteau săvârșirea faptei.

Instanța a constatat că inculpații B. și B., împreună cu martorul V., s-au deplasat în seara zilei de 19 decembrie 2013 la stația Peco din localitatea Vama Seacă pentru a studia atât împrejurimile cât și dacă existau bani în casa de marcat care să poată fi sustrași și de asemenea să observe dacă existau camere de luat vederi.

Ulterior, cele observate de cei doi inculpați au fost relatate inculpatului F..

Aceste aspecte nu au fost de altfel contestate de niciunul dintre inculpați, cu excepția faptului că, au susținut inculpații B. și B., inițiativa săvârșirii faptei a avut-o și martorul V., alături de inculpatul F.. Instanța a apreciat că este nerelevant dacă acest martor ar fi avut vreo inițiativă alături de inculpatul F., câtă vreme în mod cert inculpații au fost de acord să participe la sustragerea bunurilor din interiorul stației Peco.

Referitor la susținerile celor trei inculpați, respectiv B. M. V., B. I. M. și C. D. L. cum că niciunul dintre ei nu ar fi avut nevoie de bani și de altfel nici nu au primit și nici nu li s-a promis vreo sumă de bani de către inculpatul F., instanța a reținut că aceștia au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tâlhărie nu a infracțiunii de tâlhărie, pentru reținerea acestei forme de participație penală fiind suficient simplul ajutor dat pentru săvârșirea infracțiunii, sau pentru a asigura scăparea autorului. În cauză instanța a remarcat faptul că cei trei inculpați au dat încă de la început ajutor inculpatului F., observând locul faptei și ulterior, ajutându-l efectiv pe acesta, inculpata C. intrând în incinta stației, cu scopul declarat și recunoscut de altfel de inculpați, de a-l ajuta pe inculpatul F. să distragă atenția angajatului stației Peco.

Din întreaga atitudine anterioară dar și concomitentă a celor trei inculpați a rezultat în mod explicit și expres intenția acestora de a da ajutor inculpatului F. în a obține banii de care avea nevoie. Motivația pe care ar fi avut-o (probabil prietenia existentă între ei, apreciază instanța), sau eventual lipsa oricărei motivații (inculpații nereușind să explice instanței ce anume i-a determinat să acționeze așa cum au făcut-o), nefiind de natură să-i exonereze de răspundere penală.

În ce privește încercarea inculpaților B. și B. de a sugera că martorul V. ar fi avut și el inițiativa săvârșirii faptei, alături de inculpatul F., instanța a considerat-o ca fiind o modalitate găsită de inculpați de a încerca să prezinte faptele într-o altă lumină, în speranța de a se dispune schimbarea încadrării juridice în ce-i privește, aceștia susținând constant că nu au cunoscut faptul că inculpatul F. urma a folosi violența împotriva angajatului stației Peco. Instanța a reținut că folosirea violenței a fost inițiativa inculpatului F., ceilalți fiind însă de acord și nerespingând un atare mod de operare, fapt care rezultă din luarea de către inculpatul B. în respectiva plasă a obiectelor solicitate de inculpatul F., destinația obiectelor fiind cunoscută de ceilalți doi inculpați, respectiv B. și C.; prin urmare faptul că ar exista posibilitatea ca inculpatul V. să fi avut inițiativa săvârșirii unei fapte de furt nu prezintă importanță, de vreme ce inculpații au ales să-l ajute pe inculpatul F., participând la săvârșirea faptei în modalitatea propusă de acesta.

Sub aspectul faptului că cei trei inculpați susțin că au avut reprezentarea faptului că vor participa la săvârșirea unei fapte de furt și nu de tâlhărie, instanța a găsit greu de crezut că la momentul respectiv inculpații au analizat încadrarea juridică a faptei pe care urmau a o săvârși, apreciind că în mod evident s-au limitat la a pregăti fapta, probabil fără a conștientiza că a imobiliza angajatul și a-și însuși bunuri reprezintă fapta de „tâlhărie”, o faptă mai gravă decât aceea prin care s-ar fi limitat doar la a-și însuși bunuri, însă atâta vreme cât modul de operare le era în mod evident clar cunoscut, faptul că aceștia considerau că mergeau la un „furt” nu are nicio relevanță asupra încadrării juridice a faptei săvârșite.

S-a arătat că s-a încercat a se susține de inculpați faptul că declarațiile luate în faza de urmărire penală au fost date la presiunea organelor de poliție. Nu au reușit inculpații însă să explice de ce aceleași lucruri le-au declarat și în fața procurorului câtă vreme nu au afirmat că și la P. ar fi fost supuși vreunei presiuni.

Mai mult, inculpatul B. în declarația dată în fața instanței afirmă că procurorul l-a întrebat doar dacă-și menține declarațiile date anterior, afirmă acesta că a spus da întrucât „nu aveam ce să fac”, fără să explice și de ce nu avea ce face și, mai mult, nu explică nici de ce a semnat declarația care i-a fost prezentată, câtă vreme era evident că nu conținea doar fraza „mențin declarațiile date” în cuprinsul acesteia fiind detaliate faptele săvârșite. În ce privește faptul că nu știa în seara zilei de 19 decembrie 2013 de ce merge la benzinărie cu inculpatul B. și cu martorul V., așa cum afirmă în declarația dată în fața instanței, această afirmație este contrazisă de inculpata C. care relatează în declarația dată în fața instanței că la momentul în care s-a purtat discuția telefonică între inculpatul F. și inculpatul B. cu privire la săvârșirea faptei era de față și inculpatul B.. Mai mult, și inculpatul B. afirmă la rândul său în declarația dată în fața instanței că el le-a spus atât inculpatului F. cât și martorului V., fiind de față inculpatul B. că el nu vrea bani. P. urmare, de vreme ce martorul V. nu a participat la săvârșirea faptei în noaptea de 19/20 decembrie 2013, discuția relatată de inculpatul B. este evident că a avut loc anterior momentului în care cei trei, respectiv inculpații B. și B. și martorul V. s-au deplasat la benzinărie spre a observa împrejurimile.

Cu privire la obiectele solicitate de către inculpatul F. a fi luate de către inculpatul B., instanța a reținut că inculpații se contrazic atunci când încearcă să explice rolul acestora.

Dacă în faza urmărire penală și în fața procurorului de altfel, e adevărat, la acel moment fiind în stare de arest preventiv, descriu amănunțit cum inculpatul F. a cerut inculpatului B. să ia o sfoară, cu care urma a fi legat angajatul stației Peco, mănuși pentru a nu lăsa urme și un tricou, precum și o bâtă pentru a-l lovi pe același angajat, inculpații revin în fața instanței, găsind și argumentele necesare: inculpatului F. îi curgea ceva la mașină, și era necesar să lege ceva, nu explică inculpații ce anume. Nu reușesc deci inculpații să explice ce anume ar fi curs și nici în ce fel inculpatul F. ar fi reușit să rezolve o problemă tehnică la mașină cu ajutorul unei sfori și a unui tricou (de remarcat că pentru șosetele puse în respectiva plasă, nu au găsit inculpații o explicație).

Analizând aceste declarații și prin prisma celorlalte probe precum și coroborându-le cu declarațiile date de inculpata C. instanța a ajuns la concluzia că sunt nesincere, unele din aspectele susținute fiind evident neverosimile și se raportează instanța la afirmațiile privind presiunile exercitate de organele de poliție, de inexistența unor explicații plauzibile pentru afirmarea acelorași aspecte ca și în fața organelor de cercetare penală și în declarațiile date în fața procurorului, precum și explicația privitor la obiectele luate la solicitarea inculpatului F..

Instanța a reținut în ce o privește pe inculpata C. că în cursul urmăririi penale, la fel ca și ceilalți inculpați, recunoaște modalitatea de săvârșire a faptei, din momentul pregătirii până la săvârșirea efectivă. În declarația dată în fața instanței (fila 198 dos inst) după ce afirmase inițial că nu cunoaște motivul pentru care inculpatul B. luase plasa cu respectivele obiecte, întrebată cum explică contradicțiile existente între declarațiile date la urmărire penală și în fața instanței, inculpata afirmă că de fapt prietenul său, inculpatul B., pe drum în timp ce se aflau în mașină i-ar fi spus că obiectele urmau să-i servească inculpatului F. pentru a-l lega pe angajatul benzinăriei. Câtă vreme în mașină se afla și inculpatul B., este evident că măcar la acel moment dacă nu anterior și acesta a cunoscut modalitatea în care urma a fi săvârșită fapta.

A mai reținut instanța și atitudinea ulterioară a inculpatei, care în mod expres, la același termen de judecată, a solicitat să dea o nouă declarație, solicitare încuviințată de instanță; afirmă apoi inculpata la unison cu ceilalți doi inculpați că la poliție a fost amenințată și că obiectele din plasă au fost luate pentru că inculpatului F. îi curgea ceva la mașină. Nu are vreo explicație pentru afirmațiile anterior făcute în fața instanței.

Raportându-se la declarația inculpatei, instanța a considerat că vârsta fragedă a acesteia și lipsa de experiență au determinat-o ca în momentul în care i s-a solicitat de către instanță să explice neconcordanța declarațiilor date, supusă fiind și întrebărilor din partea celorlalte părți să „uite” lecția învățată și să spună adevărul. În prima declarație dată, a reținut instanța că niciun moment nu a făcut vreo referire la vreo presiune făcută de organele de cercetare penală asupra sa. Semnificativ e și faptul că în a doua declarație reia varianta inculpaților B. și B., fără a explica de ce în prima parte a primei declarații a arătat că nu cunoștea destinația obiectelor din plasă, pentru ca apoi să declare că inculpatul B. i-a spus că urmau a fi folosite pentru a-l lega pe angajat și apoi în a doua declarație revine și arată că au fost luate pentru că inculpatului F. îi curgea ceva la mașină.

Concluzionând, instanța a reținut că destinația obiectelor din plasa luată de inculpatul B. la solicitarea inculpatului F., respectiv sfoara, tricoul și șosetele, au fost luate în scopul legării angajatului stației Peco și a ascunderii urmelor săvârșirii faptei (tricoul pentru ca inculpatul să nu fie recunoscut pe camere, șosetele – în lipsa mănușilor solicitate – pentru a nu lăsa amprente).

În ce o privește pe această inculpată, instanța a reținut că din înregistrarea video surprinsă de camerele de luat vederi din interiorul stației Peco nu se poate susține că aceasta ar fi fost foarte surprinsă de modul în care au decurs faptele; ceea ce a întărit convingerea instanței că știa că urmau a se exercita violențe asupra angajatului. Mai mult, instanța a remarcat că inculpata nu a părăsit imediat încăperea, așa cum a susținut, ci a ieșit și a intrat apoi de câteva ori.

Instanța a precizat raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii că atâta vreme ce banii ce urmau a fi sustrași erau în casa de marcat, casa de marcat neputându-se deschide precum un sertar, în condițiile în care existau în stația Peco camere de supraveghere de care inculpații erau conștienți întrucât anterior observaseră locul și a apreciat că în mod evident a lua banii din casa de marcat implica o activitate de imobilizare a angajatului, care să dea posibilitatea și timpul necesar autorului de a deschide acea casă de marcat. Nu s-a susținut niciun moment că inculpatul F. urma a lua doar produse de pe rafturi, caz în care s-ar fi putut eventual susține afirmația privind „distragerea atenției” angajatului fără a implica vreo violență asupra acestuia. Însă instanța a reținut că inculpatul F. avea nevoie de bani, iar în momentul în care au observat locul, inculpații au vizat în principal casa de marcat și dacă existau bani în ea iar pentru a fi însușiți acești bani, era necesară imobilizarea angajatului.

Sub aspectul infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate, pentru aceleași considerente analizate mai sus instanța a apreciat că cei trei inculpați B. M. V., B. I. M. și C. D. L. au acceptat implicit și lipsirea de libertate a angajatului stației. Având în vedere camerele de luat vederi și sistemul de alarmă existent și de care inculpații aveau cunoștință instanța a apreciat că aceștia cunoșteau că angajatul urma a fi imobilizat și lăsat așa după părăsirea stației Peco de către inculpatul F.. Este evident că inculpatul nu s-ar fi preocupat să-l dezlege, riscând să fie recunoscut sau ca angajatul să anunțe autoritățile mai înainte ca inculpații să fi putut să părăsească în siguranță locul faptei. În concluzie, acceptând să săvârșească fapta în modalitatea propusă de inculpatul F., instanța a apreciat că inculpații erau conștienți și de faptul că imobilizarea angajatului va dura până la momentul în care acesta s-ar fi eliberat singur sau eventual ar fi fost găsit de cineva, deci mai mult decât timpul necesar pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În ce privește martorii încuviințați de instanță la solicitarea inculpaților B., B. și C., din analiza declarațiilor date de aceștia s-a arătat că nu rezultă aspecte de natură să determine instanța a aprecia că inculpații nu au avut cunoștință de modalitatea în care urma a fi săvârșită infracțiunea. P. urmare instanța le-a considerat ca nefiind relevante sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați, și le-a avut în vedere doar în circumstanțiere.

Încadrarea juridică:

La termenul de judecată din data de 03.10.2014, inculpații B. M. V., B. I. M. precum și inculpata C. D. L. a solicitat, iar instanța a pus în discuție, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie, în infracțiunea tăinuire, și în subsidiar de complicitate la furt calificat, primii doi, și în infracțiunea de complicitate la furt calificat, inculpata C..

Motivând cererea de schimbare a încadrării din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat, au susținut inculpații că ei au considerat că merg să-l ajute pe inculpatul F. să fure, nu să săvârșească o infracțiune de tâlhărie.

Instanța a apreciat că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că cei trei inculpați aveau cunoștință de modalitatea în care urma a fi săvârșită fapta, respectiv prin imobilizarea și exercitarea de violențe asupra angajatului stației Peco. În consecință, observând instanța că încadrarea juridică dată faptei nu presupune ca inculpatul să cunoască cu certitudine denumirea infracțiunii pe care o săvârșește, fiind suficient a fi întrunite elementele constitutive ale respectivei infracțiuni, remarcând că nu au reușit inculpații să dovedească faptul că folosirea violenței de către inculpatul F. ar fi fost o surpriză pentru ei, din contră din întreg probatoriul rezultând faptul că știau în amănunt modul în care urma a se desfășura fapta, pe care de altfel o și pregătiseră în detaliu, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat formulată de cei trei inculpați, respectiv B. M. V., B. I. M. și C. D. L..

Față de cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, cerere formulată de inculpații B. M. V., B. I. M. instanța a reținut că infracțiunea de tăinuire prev de art. 270 Cod penal presupune primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia.

Instanța a reținut că pentru existența infracțiunii de tăinuire, o condiție este ca tăinuitorul să nu fie participant la infracțiunea din care provine bunul sau să aibă orice fel de înțelegere prealabilă sau concomitentă săvârșirii faptei, în acest ultim caz reținându-se complicitatea, ca formă a participației penale.

Instanța a remarcat faptul că în prezenta cauză inculpații B. și B. au cunoscut încă de la început fapta pe care inculpatul F. urma a o săvârși, mai mult, ajutându-l efectiv pe acesta atât anterior, prin activitatea de recunoaștere a locului faptei cât și concomitent, deplasându-se împreună cu acesta și așteptându-l în apropierea stației Peco.

Mai mult, infracțiunea de tăinuire presupune ca autorul să dobândească un folos material; cei doi inculpați la unison au declarat în fața instanței că nu au pretins, nu li s-a promis și nu au dorit să obțină vreun folos material și nici nu au obținut în urma participării la infracțiunea săvârșită de inculpatul F..

P. urmare, față de aceste aspecte, instanța a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire formulată de inculpații B. M. V., B. I. M..

În consecință instanța a reținut că faptele inculpaților F. T., B. M. V., B. I. M. și C. D. L. care în noaptea de 19/20.12.2013 s-au deplasat cu două autoturisme la stația de alimentare carburant aparținând . SRL, situată în localitatea Vama Seacă, pentru a sustrage bunuri prin violență și legarea angajatului de serviciu, inculpații B. și B. rămânând în autoturism în apropierea stației pentru a asigura paza, iar inculpații F. și C. au intrat în interior, unde inculpatul F. a amenințat și a lovit în prezența inculpatei C., angajatul benzinăriei, partea civilă G. I. C., apoi l-a legat și l-a dus în grupul sanitar, mai apoi sustrăgând mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu de 22.200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 în ce-l privește pe inculpatul F. T., complicitate la tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969, și cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal din 1969 față de inculpatul B. M. V., complicitate la tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 față de inculpatul B. I. M., complicitate la tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 și art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 față de inculpata C. D. L.. Va reține instanța de asemenea că inculpații F. T. și B. I. M. nu o cunoșteau bine pe inculpata C. prin urmare nu au avut cunoștință de vârsta acesteia, constituția fizică a acesteia fiind cea a unei persoane adulte; prin urmare față de aceștia nu a fost reținută circumstanța agravantă prev de art. 75 lit c Cod penal, reținută în schimb pentru inculpatul B., prietenul inculpatei C., care în mod evident cunoștea vârsta acesteia.

Având în vedere că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile dispoziții ale Codului penal, la termenul de judecată din data de 03 octombrie 2014 instanța a acordat cuvântul în dezbateri, punând în discuție în același timp și aplicarea legii mai favorabile conform dispozițiilor art. 5 Cod penal.

În vederea determinării legii penale mai favorabile, instanța a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri penale, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpaților și pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

Având în vedere că reglementarea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de Cod penal din 1969 este identică cu cea prevăzută de Cod penal din 2009, sub aspectul conținutului infracțiunii, care rămâne o infracțiune complexă, ce absoarbe în conținutul său infracțiunile de furt, amenințare, lovire sau alte violențe instanța a apreciat că nu se impune o schimbare a încadrării juridice, realizându-se doar o recalificare a faptei prin prisma aplicării prevederilor art. 5 Cod penal referitor la legea penală mai favorabilă.

Pentru identitate de rațiune instanța a procedat și în ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În ce-i privește pe inculpații F. T., B. M. V., B. I. M., într-o primă etapă instanța a determinat legea mai favorabilă având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare a faptelor săvârșite potrivit Cod penal din 1969 și potrivit Codului penal actual, iar apoi într-o a doua etapă a comparat pedeapsa care poate fi aplicată in concreto inculpaților majori, având în vedere că niciunul dintre aceștia nu are antecedente penale.

Potrivit art. 5 al. (1) Cod penal, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea incidenței acestei dispoziții legale, având în vedere că: succesiunea de legi penale a intervenit între momentul comiterii faptei (19/20.12.2013) și momentul judecării definitive; fiecare dintre legile succesive incriminează faptele de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal; legile succesive sancționează diferit fapta comisă și anume:

Pentru infracțiunea de tâlhărie,

Codul penal din 1969 la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a prevede o pedeapsă de la 7 ani la 20 ani închisoare
Codul penal incriminează această infracțiune la art. 233 și art. 234 alin 1 lit. d și prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
Față de prevederile legale care sancționează fapta respectivă, instanța apreciază ca fiind mai favorabile prevederile art. 234 alin 1 lit. d din Codul penal actual sub aspectul limitelor de pedeapsă, atât minime cât și maxime, chiar și în condițiile în care se impune aplicarea obligatorie a pedepsei complementare.

Pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal,

Codul penal din 1969 la art. 189 alin 1 și 2 prevede o pedeapsă de la 7 ani la 15 ani închisoare.
Codul penal incriminează această infracțiune la art. 205 alin 1, prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 an la 7 ani închisoare.
Față de prevederile legale care sancționează fapta respectivă, instanța a apreciat ca fiind mai favorabile prevederile art. 205 alin 1, alin 3 lit. a din Codul penal actual, sub aspectul limitelor de pedeapsă, atât minime cât și maxime.

În ce privește concursul de infracțiuni, s-a arătat că, Codul penal din 1969 nu presupune în art. 33 și art. 34 lit. b un spor obligatoriu. Cod penal actual, prevede însă un spor obligatoriu, de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate; față de aceste dispoziții, raportat la pedepsele considerabil mai mici prevăzute de Cod penal actual pentru infracțiunile săvârșire, instanța urmează a aprecia că și din acest punct de vedere legea mai favorabilă ar reprezenta-o dispozițiile Cod penal actual.

Apreciind asupra prevederilor legale incidente în mod global, instanța a stabilit în concret, ca fiind mai favorabile pentru inculpații F. T., B. M. V., B. I. M. prevederile Codului penal actual, pentru următoarele considerente:

În primul rând, limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale care incriminează infracțiunile săvârșite sunt mai reduse, atât în ce privește minimul cât și maximul care ar putea fi aplicat.

În al doilea rând, chiar dacă Cod penal actual prevede sporul obligatoriu în cazul concursului de infracțiuni, stabilită în concret pedeapsa este mai mică decât cea la care s-ar putea ajunge prin aplicarea în mod global a dispozițiilor Cod penal din 1969.

Pentru a aprecia asupra legii mai favorabile în ce o privește pe inculpata minorăC. D. L., instanța a avut în vedere regimul de răspundere penală pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității potrivit noii legi penale. Astfel, potrivit art. 114 alin. (1), față de inculpatul minor care la data săvârșirii faptei avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se va lua o măsură educativă neprivativă de libertate. Mai mult, chiar și în condițiile art. 114 alin 2 lit. b Cod penal, minorei i-ar putea fi aplicată cel mult măsura educativă a internării în centru educativ, prin urmare nu o pedeapsă.

Față de prevederile legale menționate mai sus, instanța a apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile Cod penal actual, care permit aplicarea măsurii educative inculpatului și nu aplicarea unei pedepse.

În concluzie, instanța a recalificat faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații: F. T. – din tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 în tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal și din lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 în lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin 1 Cod penal; B. M. V. – din complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 în complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal și din complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 rap la art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 în complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 48 rap la art. 205 alin 1 Cod penal, B. I. M. – din complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 în complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal și din complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 rap la art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 în complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 48 rap la art. 205 alin 1 Cod penal, C. D. L. – din complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c și alin 2/1 lit a Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 în complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal și din complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 rap la art. 189 alin 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 în complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 48 rap. la art. 205 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 114 și urm Cod penal.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.pr.pen. întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni, instanța a dispus condamnarea inculpaților F. T., B. M. V., B. I. M., C. D. L..

Individualizarea judiciară a pedepsei:

Pedeapsa principală.

În ce-i privește pe inculpațiiF. T., B. M. V., B. I. M., la individualizarea judiciară a pedepsei pe care instanța a aplicat-o acestora, au fost avute în vedere, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială a acestora.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele celor trei inculpați prezintă un grad concret deosebit de ridicat de periculozitate, dedus din împrejurarea și modul efectiv de comitere a infracțiunii, respectiv din aceea că au acționat fără a da dovadă de vreo reținere, după o pregătire prealabilă a infracțiunii, pe timp de noapte, prin exercitarea de violențe de către inculpatul F. T., acesta acționând cu îndrăzneală sporită prin prisma faptului că era conștient că ceilalți doi inculpați asigurau paza și fiind însoțit în interiorul stației Peco de inculpata C.; instanța a reținut că modul de săvârșire a faptei a fost acceptat și de către inculpații B. M. V., B. I. M. și C. D. L., aceștia cunoscând modalitatea în care inculpatul F. urma să sustragă bunurile, respectiv prin imobilizarea angajatului benzinăriei. Instanța a mai reținut raportat la modul de săvârșire al faptei și teroarea psihică la care a fost supusă partea civilă G. de către inculpatul F., acesta, așa cum rezultă din declarația părții civile dată în fața instanței, amenințându-o constant cu moartea în condițiile în care ar încerca să se opună; partea civilă imobilizată fiind complet lipsită de apărare. Instanța a remarcat în acest context sângele rece de care a dat dovadă inculpatul care, chiar și după ce a pornit alarma casei de marcat – așa cum rezultă din declarația părții civile G., a continuat activitatea, transportând la mașina aflată în fața stației bunurile sustrase.

Sub aspectul naturii și gravității rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit instanța a reținut că prin săvârșirea faptei s-a produs un prejudiciu material de mai mult de_ lei precum și vătămarea părții civile G. I. (după cum rezultă din constatarea medico – legal depus la dosar – fila 106 dos.u.p), aceasta fiind supusă unei reale stări de teroare psihică pe durata cât a fost imobilizată și amenințată constant de către inculpatul F., stare care a continuat și ulterior pentru aceasta, așa cum se desprinde din declarațiile date de partea civilă dar și de reprezentantul legal al părții civile . SRL (filele13, 25 vol III dos inst) În ce privește motivele săvârșirii faptei, acestea au fost reprezentate de nevoia de bani a inculpatului F., scopul fiind însușirea bunurilor din stația Peco.

 În ce privește persoana inculpatului F. T., acesta este în vârstă de 36 ani, studii școală profesională. Reține instanța că acesta este integrat social având un domiciliu stabil și la momentul săvârșirii faptei era angajat ca șofer de taxi în București. Instanța a constatat, analizând fișa de cazier a inculpatului (fila 102-103) că acesta a avut anterior contact cu legea penală, fiindu-i aplicată amendă administrativă de către P. de pe lângă T. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.27 alin 1 lg 365/2002. De asemenea, instanța a reținut că inculpatul obișnuiește să practice jocurile de noroc, așa cum rezultă din declarațiile date în cauză atât de acesta cât și de ceilalți inculpați, acesta fiind de altfel motivul pentru care acest inculpat avea nevoie de bani deși, așa cum am arătat, avea un loc de muncă și deci o sursă de venit.

Raportat la atitudinea pe care acest inculpat a avut-o ulterior săvârșirii faptei, instanța a reținut că a adoptat o poziție de recunoaștere – având în vedere imaginile surprinse de camerele de luat vederi precum și urmele papilare găsite în interiorul stației și care-i aparțineau această poziție apare ca firească inculpatul neputând nega evidența – dar instanța a reținut lipsa oricărei empatii privind partea civilă G., vătămată prin activitatea sa infracțională. Instanța a reținut că acesta nu s-a preocupat să încerce să despăgubească partea civilă deși în fața instanței s-a declarat de acord cu plata daunelor civile solicitate de aceasta și deși de la momentul săvârșirii faptei și până la pronunțarea hotărârii în prezenta cauză au trecut mai bine de zece luni. Instanța a apreciat efortul inculpatului de a ajunge la o înțelegere cu partea civilă . SRL, dar nu a putut să nu remarce că victima reală a acestei infracțiuni a fost în fapt partea civilă G., angajat al stației Peco. Din întreg comportamentul inculpatului instanța nu a reușit să ajungă la concluzia că inculpatul a înțeles cu adevărat gravitatea acțiunilor sale.

Având în vedere toate aspectele mai sus expuse instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, limitele pedepsei fiind reduse cu o treime, urmare încuviințării cererii formulate de inculpat de a fi judecat conform procedurii recunoașterii vinovăției.

Chiar dacă inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, dat fiind faptul că a înțeles să recunoască fapta, instanța a apreciat că simpla recunoaștere a faptei, cu atât mai mult cu cât probele administrate în cauză o dovedeau pe deplin, nu justifică lăsarea în libertate a inculpatului. Modul concret în care acesta a înțeles să săvârșească fapta, atitudinea acestuia față de fapta săvârșită, au format convingerea instanței că doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în penitenciar, se poate asigura scopul și în aceeași măsură funcția ei educativă și mai mult, nu se justifică în ce-l privește pe acest inculpat nici aplicarea unei pedepse în minimul redus cu 1/3 prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite. Instanța a ținut seama de înscrisurile depuse în circumstanțiere și nu s-a orientat către maximul pedepsei prevăzut de lege.

Astfel, în baza art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal și cu aplicarea.art.396 alin.10 Cod pr pen instanța a condamnat inculpatul F. T. – fiul lui E. și V., născut la data de 27.05.1977 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale domiciliat în A. ., nr. 63, Jud. A., CNP_5la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, individualizarea pedepsei fiind realizată între limitele de 2 ani – 6 ani și 8 luni provenite din reducerea cu 1/3 în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod. pr. pen. a limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv de la 3 ani la 10 ani.

În baza art. 205 alin 1 Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal și cu aplicarea.art.396 alin.10 Cod pr pen a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, individualizarea pedepsei fiind realizată între limitele de 8 luni – 4 ani și 8 luni provenite din reducerea cu 1/3 în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod. pr. pen. a limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv de la 1 an la 7 ani.

Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în baza art.38 alin.1 C. pen., art.39 alin.1 lit. b C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 2 ani = 8 luni), rezultând o pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.

 În ce privește persoana inculpaților B. M. V. și B. I. M. instanța a reținut că aceștia sunt tineri și că în ciuda stării bune de sănătate nu au un loc de muncă. Din fișa de cazier a inculpatului B. M. V. (f. 106 dos inst) instanța a constatat că față de acesta a mai fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 05.12.2012 în dosar nr. 544/P/2012 al P. de pe lângă J. A., pentru o infracțiune de furt calificat. P. urmare, acest inculpat a ales să săvârșească o nouă infracțiune, de același gen, la mai puțin de o lună. În ce-l privește pe inculpatul B. I. M. din fișa de cazier a acestuia (f. 105 dos inst) a constatat instanța că acesta nu a avut anterior vreun contact cu legea penală.

În ce-i privește pe aceștia doi, instanța a reținut atitudinea complet nesinceră, împotriva oricărei evidențe precum și încercarea de a prezenta o cu totul altă situație de fapt, contrară întregului probatoriu administrat probabil în scopul de a-și crea o situație mai ușoară. De altfel este evidentă atitudinea acestora față de fapta săvârșită considerată probabil „o joacă de copii” așa cum s-a exprimat apărătorul celor doi inculpați în concluziile formulate în fața instanței. Cu precizarea, pe care instanța a considerat-o necesar a o face, că această joacă a avut ca urmare traumatizarea fizică și psihică a unei persoane, și provocarea unui prejudiciu material de mai mult de_ lei, precum și un impact mediatic semnificativ la vremea respectivă, fapta fiind prezentată în emisiunile de știri; de această situație inculpații par a nu fi nici măcar la acest moment conștienți. Instanța a afirmat aceasta inclusiv raportându-se la modalitatea în care s-a realizat despăgubirea părții civile G. – de către fratele unuia, respectiv mama altuia dintre inculpați, fără ca aceștia să manifeste cel mai mic regret. Mai mult, nu a putut instanța să nu se întrebe, care a fost motivul pentru care inculpații au înțeles să achite sumele de bani părții civile G. câtă vreme au considerat că nu se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor ci doar de o infracțiune de complicitate la furt.

Sub aspectul reținerii circumstanței atenuante judiciare prev la art 75 alin 2 lit a și b Cod penal instanța a apreciind că achitarea prejudiciului nu a reprezentat în fapt o conștientizare a faptelor săvârșite ci doar un mod prin care inculpații au încercat a-și crea o situație mai ușoară, nu le-a aplicat.

Concluzionând, față de toate aspectele reținute, instanța a apreciat că singura modalitate în care cei doi inculpați ar putea să înțeleagă, măcar pentru viitor, gravitatea unor fapte de asemenea natură, este aplicarea unei pedepse cu executare în penitenciar, doar în acest fel fiind posibil a se asigura scopul și în aceeași măsură funcția educativă a pedepsei. Dar, raportat la contribuția pe care aceștia au avut-o, la comportamentul anterior instanța ținând seama și de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar – s-a orientat către minimul pedepsei prevăzut de textul de lege.

Astfel, în baza art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul B. M. V. - fiul lui T. V. și M., născut la data de 08.09.1991 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Ciuguzel nr. 49, Jud. A., CNP_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată.

În baza art. 48 rap. la art. 205 alin 1 Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.

Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în baza art.38 alin.1 C. pen., art.39 alin.1 lit. b C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an = 4 luni), rezultând o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.

În baza art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul B. I. M. - fiul lui A. și M., născut la data de 10.07.1989 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Ciuguzel nr. 108, Jud. A., CNP_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată.

Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în baza art.38 alin.1 C. pen., art.39 alin.1 lit. b C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an = 4 luni), rezultând o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.

 În ce o privește pe inculpata C. D. L. instanța a reținut că aceasta era minoră la data săvârșirii faptei.

Conform art. 114 alin. 1 Cod penal față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, fiind modificată substanțial răspunderea penală a minorului.

Astfel, legea nouă renunță la posibilitatea aplicării pedepselor pentru faptele săvârșite în timpul minorității în favoarea măsurilor educative privative sau neprivative de libertate. Astfel cum reiese și din denumirea marginală a articolului, ambele tipuri de măsuri educative pot fi luate numai față de minorul care răspunde penal și numai dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune.

Regula impusă de legiuitor este că minorului îi vor fi aplicate măsuri educative neprivative de liberate și numai în cazul în care sunt întrunite cele două situații de excepție prevăzute de alin. (2) lit. a) și b) pot fi luate față de minor măsurile educative privative de libertate. În prezenta cauză inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale însă față de limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev de 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal respectiv de la 3 ani la 10 ani, nu se exclude posibilitatea aplicării unei măsuri educative privative de libertate.

Dar, chiar dacă ar putea fi aplicată o asemenea măsură educativă instanța a considerat că la acest moment, atât având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor cât și persoana inculpatului nu ar fi necesară sau oportună luarea unei asemenea măsuri.

În ceea ce privește măsura educativă care poate fi aplicată minorului, instanța a reținut că potrivit art. 115 alin. 2 Cod penal alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, persoana infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ce privește criteriile prevăzute la art. 74 Cod penal, acestea au fost analizate de instanță la momentul în care a realizat individualizarea judiciară pentru ceilalți trei inculpați, motiv pentru care nu le va relua.

Raportându-se însă la persoana inculpatei minore, instanța a reținut că în ce privește motivația avută, hotărâtoare a fost influența exercitată asupra sa de către prietenul său, inculpatul B., participând la săvârșirea faptei împreună cu acesta datorită afecțiunii pe care o avea față de el.

Această concluzie se desprinde și din referatul de evaluare întocmit în cauză de S. de Probațiune de pe lângă T. A. precum și din declarația martorei S., încuviințată de instanță la solicitarea inculpatei (fila 207 dos inst)

Este evident că inculpata a știut modalitatea în care urma a se săvârși infracțiunea. Dar nu e mai puțin evident că în lipsa anturajului, mai precis a inculpatului B., față de care avea sentimente de afecțiune, locuind împreună cu acesta, inculpata nu ar fi săvârșit o asemenea faptă. Comportamentul nesincer pe care inculpata l-a adoptat ulterior, pe parcursul procesului, instanța apreciază că s-a datorat aceleiași influențe.

Inculpata a respectat însă măsurile impuse în cadrul controlului judiciar, prezentându-se la organul desemnat cu supravegherea sa și, de asemenea fiind prezentă la fiecare termen de judecată.

Instanța a apreciat, de această dată în dezacord cu consilierul de probațiune, ca riscul ca inculpata să reitereze comportamentul infracțional este redus în condițiile în care inculpata va conștientiza gravitatea și urmările faptelor săvârșite și în condițiile în care nu ar mai fi supusă influenței negative exercitate de inculpatul B..

Din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză rezultă că riscul de săvârșire a unor noi infracțiuni este unul mediu iar prin prisma factorilor de risc, sunt identificați ca factori principali anturajul și prezența prietenului său, fiind identificați și factori protectivi de natură a inhiba comportamentul infracțional și, cel mai important apreciază instanța, este acela că inculpata își asumă și conștientizează gravitatea faptelor și de asemenea că prezintă motivație pentru schimbarea comportamentului infracțional.

În ce privește măsura educativă care ar urma a fi aplicată inculpatei, din concluziile referatului de evaluare întocmit rezultă că ar fi necesară o măsură educativă privativă de libertate.

Cu privire la comportamentul anterior săvârșirii faptei, instanța a constatat că aceasta nu are antecedente penale și nu a creat probleme în comunitate. Are 10 clase și așa cum se reține și în referatul de evaluare dorește să-și continue studiile.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 63 alin. 1 din Legea nr. 253/2013 potrivit cărora măsurile educative neprivative de libertate se execută în comunitate, pe durata executării acestora asigurându-se menținerea și întărirea legăturilor minorului cu familia și comunitatea, dezvoltarea liberă a personalității minorului, precum și implicarea acestuia în programele derulate, în scopul formării sale în spirit de responsabilitate și respect pentru drepturile și libertățile celorlalți.

Față de aceste aspecte instanța a apreciat că în condițiile în care inculpata își asumă și conștientizează gravitatea faptelor, câtă vreme își manifestă disponibilitatea de a-și continua studiile și a obține un loc de muncă, mai mult, față de faptul că este puțin probabil ca perioada chiar scurtă de timp petrecută în stare de arest să nu-i fi oferit un moment de reflecție asupra comportamentului infracțional și a consecințelor la care se expune, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni este suficientă. Această măsură îi va permite inculpatei să rămână în comunitate, să-și continue studiile și să obțină un loc de muncă. Având în vedere că i se va impune și obligația de a nu intra în legătură cu niciunul dintre ceilalți inculpați, instanța a apreciat că astfel se va înlătura și factorul negativ reprezentat de influența inculpatului B. asupra sa.

În concluzie, în baza art. 115 Cod penal raportat la art. 120 alin 1, 2 Cod penal și cu aplicarea art. 134 alin 1 Cod penal a luat față de inculpata C. D. L. - fiica lui D. și E., născută la data de 27.01.1996 în A., jud. A., cetățean român,domiciliată în Rădești nr. 229, Jud. A., CNP_ măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea în concurs real prev de art. 38 alin 1 Cod penal a infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 48 rap la art. 233 – 234 alin 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 114 și urm Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal și de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 48 rap. la art. 205 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 114 și urm Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal

În baza art. 120 alin. 2 Cod Penal a dispus ca supravegherea inculpatei să fie coordonată de către S. de Probațiune de pe lângă T. A..

În baza art. 121 alin. 1 lit. a, b, d și e Cod Penal instanța a stabilit următoarele obligații în sarcina inculpatei pe durata măsurii educative:

 de a urma un curs de pregătire școlară sau de formare profesională

 de a nu depăși fără acordul Serviciului de Probațiune limita teritorială a județului A.

 de a nu se apropia și a nu comunica cu inculpații F. T., B. M. V., B. I. M.

 de a se prezenta la S. de Probațiune de pe lângă T. A. la datele fixate de acesta.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 123 alin. 1 lit c și alin 3 lit c Cod Penal privind posibilitatea înlocuirii măsurii educative neprivative de libertate cu internarea într-un centru educativ în cazul nerespectării cu rea-credință a condițiilor de executare sau a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

Pedeapsa accesorie și complementară:

În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare care s-au aplicat inculpaților F. T., B. M. V., B. I. M. pe lângă pedeapsa cu închisoarea, instanța a precizat că va avea în vedere dispozițiile art. 12 al. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă. Totodată, au fost avute în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV/2007, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii sub imperiul Codului penal din 1969 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst c. Marii Britanii), astfel că interzicerea drepturilor nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi supusă aprecierii instanței de judecată.

Conform textului legal anterior menționat, pedepsele accesorii și complementare s-au aplicat în conformitate cu dispozițiile Cod penal actual.

În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare ce se vor aplica pe lângă pedeapsa cu închisoarea, conform art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a arătat că instanța are posibilitatea de a aplica pedeapsa complementară indiferent de durata pedepsei cu închisoarea și chiar dacă executarea acesteia a fost suspendată sub supraveghere.

Față de infracțiunea de tâlhărie calificată, respectiv complicitate la tâlhărie calificată săvârșită de inculpat, s-a arătat că instanța este obligată să aplice pedeapsa complementară, având în vedere că aceasta este prevăzută expres a fi aplicată în textul de lege prin care este incriminată respectiva infracțiune. În ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal respectiv de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, instanța a apreciat că este necesară aplicarea unor pedepse complementare.

S-a reținut că atât circumstanțele personale ale celor trei inculpați, cât și natura faptei săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. P. urmare, în baza art. 67 alin 1 Cod penal au fost interzise celor trei inculpați exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.

Instanța a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de a conduce anumite categorii de vehicule, de a părăsi teritoriul României, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de a se afla în anumite localități, de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări publice, de a comunica cu anumite persoane ori de a se apropia de acestea și de a se apropia de sediul persoanei vătămate, întrucât o atare pedeapsă complementară nu ar respecta principiul proporționalității, motiv pentru care nu a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. d, h, i, j, k, l, m, n și o Cod penal.

Având în vedere faptul că împrejurările comiterii infracțiunii sunt independente de aspectele referitoare la exercitarea drepturilor de către străini, exercitarea funcției și profesiei și exercitarea autorității părintești sau a funcției de tutore ori curator, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. c, e, f și g Cod penal

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a dedus din prevederile art. 65 alin. 1 Cod penal că pentru a putea aplica pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, este necesară stabilirea unei pedepse principale privative de libertate, precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. S-a arătat că dacă sunt întrunite ambele condiții, instanța de judecată va putea aplica pedeapsa accesorie numai cu privire la drepturile care au fost interzise și ca pedeapsă complementară.

Pentru aceleași motive arătate pentru aplicarea pedepsei complementare, instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

Măsuri preventive:

Instanța a constatat că cei patru inculpați au fost reținut prin ordonanță de către organele de cercetare penală în data de 22.12.2013 pe o durată de 24 de ore și arestați preventiv ulterior, la data de 22.12.2013, pe o durată de 29 zile, în ce-i privește pe inculpații majori și pe o durată de 19 zile în ce o privește pe inculpata minoră C., prin încheierea de ședință din data de 22.12.2013 a Judecătoriei A..

La data de 15.02.2014 a fost pusă în libertate inculpata minoră C., fiind înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar prin încheierea din data de 15.02.2014 a Judecătoriei A..

În data de 31 martie 2014 inculpații B. M. V. B. I. M. și F. T. au fost puși în libertate, fiind înlocuită în ce-i privește măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar prin încheierea pronunțată la aceeași dată de T. A..

Având în vedere cele mai sus reținute, în baza art.72 alin.1 C.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpaților B. M. V. B. I. M. și F. T. începând cu data de 22.12.2014 până la 31.03.2014 și a constatat că inculpata minoră s-a aflat în stare de arest preventiv în perioada 22.12._14.

Constatând că temeiurile pentru care față de cei patru inculpați a fost luată măsura controlului judiciar se mențin și în prezent, cu atât mai mult cu cât față de cei trei inculpați majori, respectiv B. M. V. B. I. M. și F. T. instanța a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare, în baza art. 399 alin 1 Cod pr pen a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpați.

Latura civilă și cheltuielile judiciare:

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că între inculpații B. M. V. și B. I. M. pe de o parte și partea civilă G. I. C. pe de altă parte a fost încheiată o tranzacție, depusă la dosar (fila 158 vol I dos inst). P. urmare, în baza art. 397 Cod. pr. pen. rap la art. 23 alin 1 Cod. pr. pen. va lua act de tranzacția încheiată între partea civilă G. I. C. și inculpații B. M. V., B. I. M..

A constatat de asemenea că între inculpații B. M. V. B. I. M., F. T. și C. D. L. pe de o parte și partea civilă . SRL pe de altă s-a încheiat tranzacție depusă la dosar (f. 32-34 vol III dos inst).

În baza art. 397 Cod. pr. pen. rap la art. 23 alin 1 Cod. pr. pen. a lua act de tranzacția încheiată între partea civilă . SRL și inculpații F. T., B. M. V., B. I. M. și C. D. L..

Instanța a constatat că în ce privește partea civilă G. I. C., acesta s-a constituit parte civilă față de toți inculpații în cursul urmăririi penale. La termenul de judecată din data de 01.10.2014, la momentul audierii sale, a declarat partea civilă că-și menține constituirea de parte civilă pentru suma de_ lei reprezentând daune morale, față de inculpatul F. și inculpata C., având în vedere tranzacția încheiată cu ceilalți doi inculpați.

Sub aspectul existenței condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța a constatat că fapta există, este imputabilă inculpaților F. și C. și, în același timp că în mod cert există prejudiciul cauzat părții civile fiind de asemenea dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

S-a reținut, în ceea ce privește daunele morale, art. 1391 alin.1 C. Civ., care prevede că în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății, că poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială iar art. 253 alin. 4 C. Civ. prevede că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

S-a arătat că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată iar în acest sens, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Suma acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte o reparare pe cât posibil a acestuia, în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale presupune o anumită doză de subiectivism a instanței, raportată însă la circumstanțele concrete ale cauzei. Mai mult, acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să ducă la o îmbogățire a persoanei vătămate ci reprezintă, pe cât posibil o compensare a suferințelor acesteia provocate prin săvârșirea faptei ilicite.

Raportându-se la circumstanțele concrete ale cauzei instanța a reținut că în urma agresiunii la care a fost supusă, partea civilă G. I. C. a suferit leziuni traumatice care pot data din noaptea în care a fost săvârșită fapta și s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente și contenția membrelor superioare prin intermediul unui corp semi-dur așa cum rezultă din constatarea medicală preliminară remisă prin adresa nr. 3589/2013 a SML A..

Mai mult decât suferințele fizice, instanța a reținut suferințele psihice la care a fost supusă partea civilă. Astfel, așa cum aceasta a arătat în declarația dată, coroborată cu declarația reprezentantului legal al . SRL C. G. C. (f. 13 vol III dos inst) și a martorului B. S. (f. 28 vol III dos inst) după săvârșirea faptei a urmat o perioadă în care a experimentat stări de teamă profundă, atât pentru sine cât și pentru familie; mai mult, avea rețineri de a merge neînsoțit la serviciu, o bună perioadă de timp fiind însoțit atunci când se deplasa la serviciu.

S-a arătat că starea de profundă teamă insuflată părții civile este de înțeles câtă vreme aceasta în mijlocul nopții, la locul de muncă, a fost agresată, legată și amenințată permanent cu moartea, fiind conștientă că persoana care o agresează nu este singură, că afară stau de pază alte persoane, și că nu are cine să-i vină în ajutor.

P. urmare instanța a apreciat că suma de_ lei pretinsă de partea civilă G. I. C. reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele la care a fost supusă.

În consecință în baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art. 1357 și urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. C. și a obligat în solidar inculpații F. T. și C. D. L., inculpata minoră în solidar și cu părțile responsabile civilmente C. D. și C. E. la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale.

Motivat de culpa infracțională exclusivă a inculpaților în baza art. 274 alin 1 Cod. pr. pen. a obligat fiecare dintre inculpați, inculpata minoră în solidar și cu părțile responsabile civilmente C. D. și C. E. la plata sumei de câte 228 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu, instanța a constatat că în temeiul art. 274 alin. 1 teza finală, sumele avansate de către stat pentru plata avocatului din oficiu sau a interpretului rămân întotdeauna în sarcina statului, chiar și în situația în care instanța pronunță soluția de condamnare. P. urmare, a dispus ca suma 2400 de lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală să fie avansată din fondurile Ministerului de Justiție și să rămână în sarcina statului.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel P. de pe lângă J. A. și inculpații F. T., B. I. M. și B. M. V..

Apelurile au fost declarate în termen și au fost motivate în scris.

În motivarea apelului parchetul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind pe inculpata C. D. L., susținându-se că în mod greșit față de inculpata minoră s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate, ținând seama de gravitatea infracțiunilor, de lipsa de sinceritate a inculpatei după ce a fost pusă în libertate, precum și de concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă T. A., care apreciază că riscul comiterii de noi fapte penale este mediu din cauza anturajului nefast și a condamnării mamei inculpatei.

De asemenea, parchetul a criticat sentința penală atacată, susținând că în mod greșit prima instanță a omis să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpații majori potrivit Legii nr. 76/2008.

Inculpatul F. T. a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate și suspendarea acesteia sub supraveghere, deoarece a recunoscut săvârșirea faptelor, nu are antecedente penale și are în întreținere un copil minor.

Inculpatul B. M. V. a criticat sentința penală atacată, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat și achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) C.pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

S-a susținut că inculpatul nu a avut cunoștință că inculpații urmează să săvârșească infracțiunea de tâlhărie și de lipsire de libertate în mod ilegal.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 lit. a) și b) Cod penal, reducerea pedepsei aplicate și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ținând seama de faptul că nu are antecedente penale, a avut o comportare sinceră în timpul procesului penal și este bolnav, fiind operat pe cord.

Inculpatul B. I. M. a criticat sentința penală atacată, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat și achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) C.pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 lit. a) și b) Cod penal, reducerea pedepsei aplicate și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ținând seama de faptul că nu are antecedente penale, este angajat în muncă și a făcut o tranzacție cu părțile civile.

Apelul parchetului este fondat din următoarele considerente:

Gravitatea infracțiunilor la care a participat inculpata minoră, comportamentul nesincer al acesteia după înlocuirea măsurii arestării preventive, concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă T. A., care a concluzionat că este necesară luarea unei măsuri educative privative de libertate pentru a asigura distanțarea inculpatei de anturajul infracțional, constituie temeiuri suficiente care justifică luarea față de inculpata minoră a măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni, unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială.

Critica parchetului prin care se solicită dispunerea prelevării de probe biologice de la inculpații majori F. T., B. M. V. și B. I. M. este întemeiată, deoarece dispozițiile de la punctul nr. 12 și 22 din Anexa la Legea nr. 76/2008 republicată prevăd, în mod expres, că se dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații care au săvârșit infracțiunile enumerate în anexă.

Apelurile inculpaților sunt nefondate din următoarele considerente:

La termenul de judecată din 05.03.2015 inculpații B. I. M., B. M. V. și inculpata minoră C. D. L. au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu și au solicitat să beneficieze de reducerea cu o treime a pedepselor potrivit art. 386 alin. 10) C.pr.pen..

Cererea inculpaților de judecare în procedura recunoașterii învinuirii potrivit art. 375 C.pr.pen. este tardivă și nu poate să-și producă efectul, deoarece această manifestare de voință trebuie făcută potrivit art. 374 C.pr.pen. la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată.

Criticile inculpaților prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat sunt neîntemeiate, deoarece din probatoriul administrat rezultă că inculpații B. M. V., B. I. M. și C. D. aveau cunoștință de modalitatea în care urma să fie săvârșită fapta, respectiv prin imobilizarea și exercitarea de violențe asupra angajatului stației peco.

În acest sens, inculpatul B. M. V. pe timpul deplasării a afirmat că a luat plasa cu respectivele obiecte să-i servească inculpatului F. T. pentru a-l lega pe angajatul benzinăriei.

Din coroborarea înregistrărilor video cu declarația inculpatului F. T., care a recunoscut învinuirea din rechizitoriu, din acceptarea sprijinirii inculpatului F. T. la imobilizarea victimei, precum și din împrejurarea că victima a fost lăsată imobilizată, rezultă că inculpații B. M. V., B. I. M. și C. D. au săvârșit infracțiunea de complicitate la lipsirea de libertate în mod ilegal.

Luând în considerare circumstanțele reale ale comiterii faptei, gravitatea faptelor săvârșite, instanța de apel apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

Pedepsele aplicate inculpaților majori sunt bine individualizate, fiind de natură a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor pedepsei.

Excluderea temporară a inculpaților majori din comunitate și detenția acestora în penitenciar este de natură a asigura caracterul aflictiv a pedepsei, constituind un exemplu pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni de acest gen în viitor, ținând seama și de mediatizarea intensă a acestui caz.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 1632/2014 pronunțată de judecătoria A. în dosar nr._ .

Va desființa sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind măsura educativă luată față de inculpata minoră C. D.-L. și omisiunea prelevării probelor biologice de la inculpații majori și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

Va lua față de inculpata minoră C. D.-L. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

Va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații majori F. T., B. M. V. și B. I. M..

Vor fi menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

În temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., instanța va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații F. T., B. M. V. și B. I. M. împotriva sentinței penale nr. 1632/2014 pronunțată de judecătoria A. în dosar nr._ .

În temeiul art. 424 alin. 2 raportat la art. 399 alin. 1 C.pr.pen., instanța va constata încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpații C. D.-L., F. T., B. M. V. și B. I. M..

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor fi suportate de inculpații apelanți.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 1632/2014 pronunțată de judecătoria A. în dosar nr._ .

Desființează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind măsura educativă luată față de inculpata minoră C. D.-L. și omisiunea prelevării probelor biologice de la inculpații majori și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

Ia față de inculpata minoră C. D.-L. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

Dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații majori F. T., B. M. V. și B. I. M..

Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații F. T., B. M. V. și B. I. M. împotriva sentinței penale nr. 1632/2014 pronunțată de judecătoria A. în dosar nr._ .

Constată încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpații C. D.-L., F. T., B. M. V. și B. I. M..

Obligă pe inculpații F. T., B. M. V. și B. I. M. să plătească statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata minoră C. D.-L., în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05.03.2015.

Președinte, Judecător,

L. C. A. L.

Grefier,

N. M.

Red. L.C.

Tehnored. N.M.-2 ex/11.03.2015

Jud fond V.M.

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 254/2015. Curtea de... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA