Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 10/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 10/2012
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. F.
Judecător M. A. M.
Judecător S. T.
Grefier V. C. V.
DIICOT – ST A. I. a fost reprezentat de
Procuror-I. D. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul Ș. A. R. împotriva încheierii penale nr. 8/13 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în ședința camerei de consiliu.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat oficiu B. N..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind, inculpatul a precizat instanței că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și procedând la rejudecarea cauzei a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar astfel cum a fost formulată de către inculpat apreciind că sunt îndeplinite cerințele prev. de art . 160/2 alin.1 C.pr.penală, nu există date sau indicii că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau că ar pregăti săvârșirea altor infracțiuni. A mai precizat că inculpatul va respecta toate obligațiile care-i vor fi impuse.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat susținând că din actele dosarului se justifică în conformitate cu disp. art. 160/2 alin.2 C.pr.penală motivul pentru care nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere procesul verbal din care rezultă că partea vătămată a fost contactată de către inculpat și a fost intimidată.
Inculpatul Ș. A. R. având ultimul cuvânt a solicitat a fi cercetat în stare de libertate precizând că are 1 copil minor și se va prezenta la instanță la fiecare termen.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față,
constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 8/CC/13.01.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția penală în dosarul nr._, în baza art. 1608a al. 6 C.p.p. raportat la art. 1602 C.p.p., a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul inculpat Ș. A. R. - fiul lui P. și S., născut la data de 18.11.1986 în Sibiu, jud. Sibiu, dom în Cisnădie, ., jud. Sibiu, necăsătorit, fără ocupație, studii învățământ primar, posesor al C.I. ., nr._ eliberată de SPCLEP Cisnădie, C.N.P._, în prezent deținut în Arestul I.P.J. Sibiu.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, petentul Ș. A. R. a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, motivând că privarea sa de libertate nu se mai impune, întrucât a săvârșit faptele în cursul anului 2009, iar trecerea timpului a redus impactul și gravitatea acestora. S-a argumentat că nu există posibilitatea comiterii unor alte infracțiuni, iar ancheta este aproape finalizată, neexistând pericolul unor ingerințe în desfășurarea procesului, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. 2 C.pr.pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. 1 C.p.p. tribunalul a constatat că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu și cuprinde mențiunile prev. de art.1606c.p.p. motiv pentru care, în baza art. 1608 C.p.p. a admis în principiu cererea.
În ceea ce privește temeinicia cererii formulate, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, astfel că, în baza art. 1608a al. 6 C.p.p., a respins-o, pentru următoarele considerente:
Inculpatul Ș. A. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 50/CC/27.12.2011 a Tribunalului Sibiu întrucât, în cursul anului 2009, l-a racolat pe partea vătămată S. B. A., prin inducere în eroare, asigurându-l că va avea un loc de muncă legal în Polonia constând în vânzarea de articole de menaj, l-a transportat împreună cu B. V. în Polonia, unde i-a adus la cunoștință faptul că, în realitate, va spăla parbrize. A cazat partea vătămată într-un camping din localitatea Varșovia unde se mai aflau și alte persoane aflate în aceeași situație și l-a condus în fiecare zi în locația în care urma să spele parbrize, l-a supravegheat și și-a însușit toți banii câștigați de acesta, partea vătămată reușind . fugă deși a fost amenințat în repetate rânduri atât de Ș. A. cât și de G. P.. În cursul anului 2009, l-a racolat pe partea vătămată P. C. prin inducere în eroare, asigurându-l că va avea un loc de muncă legal în Polonia constând în vânzarea de articole de menaj, l-a transportat împreună cu B. V. în Polonia,unde i-a adus la cunoștință faptul că, în realitate,va spăla parbrize. Deși partea vătămată nu a fost de acord cu oferta acestuia, Samu A. l-a cazat . localitatea Varșovia unde se aflau mai mulți cetățeni români care cerșeau,spălau parbrize sau se prostituau pentru membrii familiei Ș., l-a condus în locația din orașul Varșovia unde, sub amenințare, l-a obligat să presteze activitatea de spălare a parbrizelor autoturismelor și și-a însușit banii obținuți de către acesta.
Instanța a reținut, cu privire la acest inculpat, că sunt incidente dispozițiile art. 143 c.p.p. și 148 lit. f c.p.p. în sensul că există indicii temeinice ale săvârșirii, de către inculpat, a faptelor pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta constând în natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul– fapte care aduc atingere libertății persoanei și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 de ani, de modalitatea și împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite faptele – prin inducerea în eroare a părților vătămate cu privire la activitatea pe care o vor desfășura, cu privire la câștigul pe care îl vor realiza, cu privire la condițiile de cazare, sau prin amenințarea sau agresarea părților vătămate, de perioada mare de timp în care se presupune că au fost săvârșite faptele, de scopul urmărit - de a obține venituri importante prin exploatarea unui număr mare de persoane, dar și de atitudinea față de faptele imputate.
Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a apreciat că aceasta trebuie să se raporteze atât la circumstanțele reale ale faptei cât și la circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, s-a reținut că natura pericolului social al faptelor pentru care este cercetat inculpatul, deși nu poate constitui un criteriu care să-l excludă pe acesta de la beneficiul liberării provizorii, trebuie avută în vedere la examinarea unei astfel de cereri.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că activitatea infracțională a acestui inculpat a fost desfășurată în cursul anului 2009 iar de la acel moment a trecut un interval de timp în care impactul acesteia s-a estompat, însă, această activitate trebuie privită prin raportare la activitatea celorlalți inculpați și a întregului grup. Astfel, unii dintre inculpați se află în străinătate existând posibilitatea ca aceștia să continue activitatea infracțională deși pe numele acestora au fost emise mandate de arestare în lipsă. Din acest punct de vedere tribunalul a apreciat că există posibilitatea ca inculpatul, odată lăsat în libertate, să reitereze comportamentul infracțional, în condițiile în care, deși are un minor în întreținere, nu are loc de muncă stabil și nu poate justifica, într-o manieră credibilă, sursa veniturilor sale.
Pe de altă parte, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar au fost apreciate relevante și circumstanțele personale al inculpatului, respectiv cele privitoare la caracterul persoanei, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile de familie (cauza Neumeister contra Austriei ). Astfel, inculpatul, deși are domiciliul în țară, călătorește frecvent în străinătate, aflându-se, pentru intervale mari de timp pe teritoriul altor state. Deși inculpatul a invocat ruperea legăturilor de familie fapt ce ar putea justifica imposibilitatea luării legăturii cu ceilalți inculpați, tribunalul a apreciat că această împrejurare nu este suficientă pentru a garanta faptul că inculpatul nu va relua activitatea infracțională în eventualitatea punerii sale în libertate. Este adevărat că acesta nu are antecedente penale, însă, mobilitatea mare de care a dat dovadă inculpatul, lipsa unui loc de muncă și a unor venituri stabile, sunt elemente care au justificat opinia instanței că activitatea anterioară desfășurată de inculpat reprezintă un modus vivendi care poate fi reiterat oricând în cazul punerii în libertate a inculpatului.
În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, tribunalul a constatat că acesta, cu ocazia audierii în fața instanței, a minimalizat pericolul faptelor pentru care este cercetat și a încercat să transfere culpa în sarcina părților vătămate, fără a putea să ofere o explicație logică față de atitudinea și declarațiile contrare ale părților vătămate, astfel că, lipsa de vinovăție invocată de inculpat urmează a fi stabilită în urma efectuării cercetării judecătorești.
S-a reținut că la acest moment procesual urmează a fi audiați toți inculpații și a fi finalizată urmărirea penală, iar punerea în libertate a inculpatului ar putea influența mersul anchetei prin posibilitatea influențării unor martori sau a părților vătămate. De altfel, procesul verbal întocmit la data de 21.12.2011 de organele S.C.C.O. Sibiu (f. 130 dos. Nr._ ) relevă faptul că partea vătămată D. M. N. a fost contactată telefonic de către inculpat, care l-a așteptat, ulterior, aproape de domiciliul părții vătămate pentru a discuta cu acesta, partea vătămată învederând faptul că se teme de eventuale represalii ale membrilor familiei Ș.. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că este îndeplinită și a doua condiție negativă impusă de dispozițiile art. 160 ind. 2 alin.2 C.p.p. aceea a existenței datelor din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți vătămate.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, și, în baza ar. 160 ind. 8a al. 6 C.p.p. a respins-o, în condițiile în care inculpatul nu a fost în măsură să ofere garanții potrivit cărora scopul măsurii preventive luate de către instanță poate fi realizat și prin liberare provizorie sub control judiciar. Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că detenția provizorie a inculpatului este legitimă și necesară la acest moment procesual, ea fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat al inculpatului .
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. inculpatul, fiind în culpă procesuală, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul Ș. A. R., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând punerea sa în libertate sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile legale, fiind reiterate motivele expuse în susținerea cererii.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 6 al. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul inculpatului Ș. A. R. este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 160 ind. 2 al. 1 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform al. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea reține că deși formal, condițiile prevăzute de al. 1 al textului arătat sunt întrunite în speță, simpla îndeplinire a cerințelor legale menționate nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței investite cu soluționarea cererii, iar nu o obligație.
Acordarea beneficiului liberării provizorii este supusă analizei judecătorului care, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale speței, apreciază dacă garanțiile ferme prev. de art. 160 ind. 2 al. 3 sunt suficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive, astfel cum prevede art. 136 C.pr.pen.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, la pedeapsa aplicată de prima instanță pentru infracțiunile care au determinat arestarea și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea apreciază că lăsarea inculpatului în liberate, chiar subordonată controlului impus de art. 160 ind. 2 al. 3 C.pr.pen., cel puțin în acest moment procesual, la scurt timp de la luarea măsurii preventive, nu este oportună.
Curtea nu neagă dreptul acuzatului de a fi lăsat în libertate în cursul procedurilor, însă apreciază, analizând circumstanțele concrete ale speței, prin raportare la acuzațiile aduse inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptelor imputate și amploarea activității infracționale, prin raportare inclusiv la acuzația de săvârșire a infracțiunii reglementate de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p.,că garanțiile ferme prev. de art. 160 ind. 2 al. 3 nu sunt suficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive, astfel cum prevede art. 136 C.pr.pen.
Deși inculpatul a invocat în motivarea cererii diminuarea pericolului pentru ordinea publică prezentat de lăsarea sa în libertate, având în vedere data săvârșirii faptelor imputate, Curtea reține că tocmai acesta a fost argumentul determinant la luarea măsurii arestării preventive, or acordarea liberării provizorii sub control judiciar se circumscrie existenței arestării preventive, luate în condiții de legalitate.
Pe de altă parte, la luarea măsurii preventive pericolul social concret a fost evaluat prin raportare la gravitatea infracțiunilor imputate, la modalitatea comiterii acestora și la impactul avut asupra societății de activitatea infracțională, astfel că nici în prezent acest pericol nu poate fi minimalizat.
Curtea constată de asemenea că toate aceste temeiuri, care legitimează și în prezent privarea de libertate a inculpatului, determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, necesitatea ocrotirii interesului general al societății primând asupra celui personal al inculpatului.
Nu în ultimul rând, analizând și condițiile prev. de al. 2 al art. 160 ind. 2 C.pr.pen., Curtea reține că la dosar se regăsește procesul verbal întocmit de organele de poliție, din care rezultă că inculpatul a încercat contactarea părții vătămate D. M. N., care a și învederat faptul că se teme de eventuale represalii ale membrilor familiei Ș., situație în care riscul de influențare a procedurilor, în ipoteza lăsării inculpatului în libertate, este deosebit de ridicat.
Față de toate considerentele expuse, constatând nefondate criticile aduse de inculpatul recurent încheierii atacate, soluția adoptată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, iar în baza art. 192 al. 2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul Ș. A. R. împotriva încheierii penale nr. 8/CC/13.01.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. F. F. M. A. M. S. T.
Grefier,
V. C. V.
Red/tehnored. MFF
2 ex/18.01.2011
j.f. DM C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 9/2012. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 28/2012. Curtea... → |
|---|
