Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 740/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 740/A/2015
Ședința publică din 7 septembrie 2015
Președinte: A. P. - judecător
O. M. P. - judecător
D. M. H. - grefier
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin: I. N. – procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.
Pe rol se află soluționarea apelului penal declarat de inculpatul R. R. împotriva sentinței penale nr.18/5.03.2015 pronunțată de J. S. în dosar nr._ .
La primul apel nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului apelant R. R..
Instanța, față de lipsa inculpatului apelant R. R. lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant R. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, inculpatul apelant R. R. precizează că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Inculpatul menționează că a declarat apel pentru că este nemulțumit de obligațiile pe care trebuie să le respecte și solicită pronunțarea unei soluții de condamnare cu suspendare condiționată, deoarece dorește să meargă la muncă în străinătate.
Inculpatul apelant R. R. solicită acordarea unui alt termen în vederea angajării unui apărător. Precizează că nu a mai putut să-și angajeze apărător în prezenta cauză, întrucât mama sa a murit și nu a avut bani să plătească un avocat. Depune la dosar copia certificatului de deces al mamei sale.
Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul R. R..
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune admiterii cererii.
Instanța, în deliberare, respinge cererea formulată de inculpatul apelant R. R., întrucât au mai fost acordate două termene în acest sens, dispozițiile art. 356 alin. 3 Cod procedură penală prevăzând că amânarea cauzei se poate dispune o singură dată pentru angajare de apărător.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Inculpatul și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Inculpatul apelant R. R. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune o soluție cu suspendarea condiționată fără a se dispune alte obligații. Precizează că este singur la părinți și dorește să muncească în Germania. Arată că în trecut a mai muncit în Spania.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Inculpatul apelant R. R., având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 18/5.03.2015 pronunțată de J. S. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală, raportat la art. 83 CP s-a stabilit pedeapsa de 1 an în sarcina inculpatului R. R., fiul lui R. și S., născut la data de 26.02.1985 în S., jud. A., domiciliat în S., ..3, jud. A., având CNP_, cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 CP, cu aplicarea art.5 CP și art.396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 CP, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) CP s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C.P s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În baza art. 85 alin. (2) C.P. s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară – CONDUCĂTOR AUTO –categoria B și să depună diligențe în promovarea examenului auto;
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art.274 alin.1 raportat la art.272 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din dosarul nr.1035/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 23.07.2013, cunoscând faptul ca nu poseda permis de conducere pentru autovehicule, inculpatul R. R. s-a urcat la volanul autoutilitarei marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a condus pe drumurile publice.
S-a constatat că situația de fapt descrisă în rechizitoriu se susține cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat de către organele de poliție din care rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic pentru control și s-a constatat că nu posedă permis de conducere, adresa SPCRPCIV A. nr._/PI din 02.08.2013 din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor de permis, declarația olografă a inculpatului din data de 23.07.2013 în care a recunoscut comiterea faptei procesul-verbal de consemnare a declarației verbale a martorului B. A., care s-a aflat în autovehiculul condus de inculpat la momentul opririi în trafic de către organele de poliție.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, aducându-i-se la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar în urma răspunsului pozitiv al acestuia a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 23 iulie 2013, ora 11:55 inculpatul a fost oprit în trafic pe . conducând o autoutilitară Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, circulând dinspre . și, din verificarea bazei de date, s-a constatat că nu posedă permis de conducere.
Adresa SPCRPCIV A. nr._/PI din 02.08.2013 confirmă că inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor de permis. De față a fost concubina inculpatului, B. A., care s-a aflat în autovehiculul condus de inculpat la momentul opririi în trafic de către organele de poliție.
Prin declarația dată în fața instanței, inculpatul R. R. a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, fiind de acord cu probele administrate în cursul urmăririi penale și solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzute de art.375 CPP.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului, pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză și recunoscută integral de acesta, întrunește pe elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 CP.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 5 CP, în privința infracțiunii prevăzute de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu corespondent art.335 alin.1 din Noul Cod penal, instanța a analizat aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește categoria pedepselor și limitele maxime de pedeapsă.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani. În privința regimului sancționator, s-a avut în vedere că potrivit art.396 CPP, instanța are posibilitatea de a amâna aplicarea pedepsei, în condițiile art.83-90 CP, în cazul în care constată dincolo de orice îndoială că fapta există și a fost săvârșită de inculpat, iar vechea reglementare are în aceeași ipoteză exclusiv varianta condamnării, cu posibilitatea suspendării executării pedepsei, în condițiile art.81-82 CP de la 1969.
Astfel, instanța a apreciat că legea nouă este mai favorabilă urmând a fi aplicată în privința inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a auvt în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii.
De asemenea s-a avut în vedere starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit. Instanța a constatat că inculpatul este fără antecedente penale și a avut în vedere conduita sa după săvârșirea infracțiunii, respectiv atitudinea conciliantă din fața instanței de judecată, recunoscând săvârșirea faptei, dând eficiență dispozițiilor art. 396 alin.10 CPP, chiar dacă pe parcursul desfășurării urmăririi penale nu a dat nicio declarație și nu s-a prezentat în fața organului de cercetare penală.
În ceea ce privește starea de fapt, instanța a apreciat că inculpatul minimalizează starea de pericol creată prin fapta sa ilicită, în condițiile în care a susținut că făcea doar manevre cu autoutilitara în parcare, atâta timp cât concubina sa, a declarat în fața echipajului de poliție care l-a oprit în trafic, că intenția lor era să meargă de la piață către casă.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, instanța a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului R. R., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 CP, cu aplicarea art.5 CP și art.396 alin. 10 Cod procedură penală, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.3 din Legea nr.254/2013 - de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și, prin art.3 din Legea nr.253/2013 - de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate, prin observarea criteriilor generale de individualizare anterior menționate.
În baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) CP pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C.P s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În baza art. 85 alin. (2) C.P. s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară – CONDUCĂTOR AUTO –categoria B și să depună diligențe în promovarea examenului auto.
Instanța a apreciat această obligație ca pe un avantaj viitor al inculpatului, care se va trebui să urmeze cursurile de pregătire și să studieze legislație rutieră asiduu, pentru ca să promoveze când este pregătit examenul auto pentru dobândirea permisului categoria B.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Instanța nu a considerat întemeiate concluziile inculpatului, prin apărător, potrivit căruia sunt incidente dispozițiile art. 19 din L. 255/2013 raportat la art. art. 181 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, cu consecința achitării, întrucât gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și al inculpatului nu pot fi considerate că ar fi adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite și că prin conținutul ei concret ar fi lipsită în mod vădit de importanță.
S-a reținut că inculpatul a circulat într-o zonă foarte aglomerată din S., zona Pieței, la o oră de vârf, iar susținerea că ar fi circulat doar 50 de metri este fără relevanță, în condițiile în care a circulat doar atât deoarece a fost oprit în trafic de poliție, însă intenția acestuia era să ajungă acasă, deci să străbată centrul orașului. Instanța a reținut că deși ipotetic s-ar putea imagina o soluție de achitare întemeiată de dispozițiile invocate de apărător, în concret, raportat la fapta săvârșită și la persoana inculpatului, dispozițiile nu sunt incidente.
În privința cheltuielilor judiciare, în baza art. 274 alin.1, raportat la art.272 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul R. R., solicitând desființarea hotărârii și pronunțarea unei soluții de condamnare cu suspendare condiționată, apreciind că legea penală veche este mai favorabilă.
În susținerea acestei solicitări inculpatul a arătat că dorește să meargă la muncă în străinătate, fiind împiedicat de obligațiile care i s-au impus urmare a amânării aplicării pedepsei.
Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Inculpatul R. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.
Cauza a fost soluționată potrivit procedurii de judecată în baza recunoașterii învinuirii, potrivit art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere poziția exprimată de inculpat la termenul de judecată din data de 5 martie 2015, când a arătat că recunoaște fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare și dorește ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Procedând la propria analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, Curtea constată că starea de fapt a fost reținută în mod corect de instanța de fond, rezultând că în data de 23.07.2013, fără a deține permis de conducere pentru autovehicule, inculpatul R. R. s-a urcat la volanul autoutilitarei marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a condus pe drumurile publice.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, Curtea constată că instanța de fond a procedat la încadrarea juridică a faptei în baza legii penale noi, reținând articolul 335 Cod penal, reținând că aceasta este mai favorabilă inculpatului, apreciere făcută strict teoretic raportat la faptul că amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o soluție de condamnare față de suspendarea condiționată care poate fi aplicată în baza art. 81 Cod penal din 1969.
Curtea reține că determinarea legii penale mai favorabile presupune analizarea în concret a situației inculpatului, prin prisma tuturor consecințelor pe care le poate produce pronunțarea unei soluții asupra sa. Nu se poate reține automat caracterul mai favorabil al amânării aplicării pedepsei, prin faptul că aceasta nu reprezintă o soluție de condamnare, ci se impune compararea celor două instituții prin prisma condițiilor de aplicare, al obligațiilor pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare, prin raportare la aspectele care caracterizează persoana inculpatului. Dacă legiuitorul ar fi considerat automat mai favorabilă instituția amânării aplicării pedepsei comparativ cu suspendarea condiționată, în legea de punere în aplicare a noului Cod penal, ar fi fost inclusă o asemenea dispoziție legală.
Analizând însă prevederile legii de punere în aplicare a Codului penal s-ar putea trage concluzia inversă, derivată din dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 care prevăd că măsura suspendării condiționate aplicată în baza Codului penal 1969 se menține și după . Codului penal. Evident însă că determinarea legii penale mai favorabile presupune o analiză in concreto a situației fiecărui inculpat, iar în cauza de față, raportat la aspectele invocate de inculpat, prezintă relevanță faptul că amânarea aplicării pedepsei presupune impunerea și respectarea măsurilor de supraveghere care au caracter obligatoriu, față de suspendarea condiționată dispusă în baza art. 81 Cod penal, care nu presupune instituirea unor măsuri/obligații în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare. Inculpatul a învederat faptul că dorește să plece la muncă în străinătate pentru a realiza venituri, instituirea măsurilor de supraveghere în sarcina sa îngreunându-i această posibilitate.
Faptul că durata termenului de încercare este mai mare în cazul suspendării condiționate nu influențează aprecierea prin comparație a celor două instituții, în acest sens fiind dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 care prevăd că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Concluzionând, Curtea de apel apreciază ca întemeiată critica formulată de apelantul inculpat cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, urmând a reține încadrarea juridică a faptei în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea corelativă a dispozițiilor Codului penal din 1969, pentru a răspunde cerinței de aplicare globală a legii penale mai favorabile potrivit celor statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014.
În drept, fapta inculpatului R. R., care în data de 23.07.2013, fără a deține permis de conducere pentru autovehicule, s-a urcat la volanul autoutilitarei marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a condus pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de o persoană care nu deține permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, Curtea va pronunța o soluție de condamnare a acestuia, procedând la o nouă individualizare judiciară a pedepsei prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, reduse cu 1/3 în baza art.396 alin. 10 Cod procedură penală, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea și persoana inculpatului.
Raportat la aceste criterii, Curtea de apel apreciază că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, este de natură a duce la atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal și pe cale de consecință îi va aplica inculpatului R. R. această pedeapsă, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea de apel constată că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, scopul sancționator și preventiv al pedepsei putând fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Din aceste motive, în urma admiterii apelului declarat de inculpat se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea de Apel va admite apelul declarat de inculpatul R. R. împotriva sentinței penale nr. 18/5 martie 2015 pronunțată de J. S., pe care o va desființa în parte, sub aspectul determinării legii penale mai favorabile în baza căreia a fost încadrată fapta săvârșită de inculpat și al modalității de individualizare a executării acesteia și rejudecând:
Cu aplicarea art. 5 Cod penal se va constata că în concret dispozițiile legii penale vechi, respectiv ale OUG nr. 195/2002 sunt mai favorabile inculpatului R. R. și că fapta săvârșită de acesta se încadrează în dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală inculpatul R. R. va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
I se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul R. R. împotriva sentinței penale nr. 18/5 martie 2015 pronunțată de J. S., pe care o desființează în parte, sub aspectul determinării legii penale mai favorabile în baza căreia a fost încadrată fapta săvârșită de inculpat și al modalității de individualizare a executării acesteia și rejudecând:
Cu aplicarea art. 5 Cod penal constată că în concret dispozițiile legii penale vechi, respectiv ale OUG nr. 195/2002 sunt mai favorabile inculpatului R. R. și că fapta săvârșită de acesta se încadrează în dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă inculpatul R. R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. O. M. P.
GREFIER,
D. M. H.
Red. P.A.
Tehnnored. D.M.H.
2 ex/15.09.2015
J. Fond L. R.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 767/2015. Curtea de... → |
|---|
