Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1019/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1019/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 1019/A/2015

Ședința publică de la 28 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător S. T.

Grefier A. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul N. A. N. împotriva sentinței penale numărul 339/21.09.2015 pronunațtă de Juecătoria A.-I. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant N. A. N. asistat de avocat M. R. apărător ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpatului apelant depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere și motive de apel.

Întrebat fiind de instanță inculpatul apelant N. A. N. susține că nu dorește să dea declarație în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.

Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat M. R. având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza chiar în situația aplicării unei pedepse cu închisoarea amânarea aplicării pedepsei.

Inculpatul este șofer profesionist cu categoriile B, C și E, a fost sancționat cu amenda în cuantum de 1400 lei care nu este exact ceea ce trebuia, inculpatul locuiește stabil în Cugir și face naveta la S., momentan face dovada unor probleme grave cu copilul minor care este internat și necesităm tratament de specialitate la Spitalul Județean Sibiu.

Inculpatul a băut must și chiar a și uitat că a băut și a împrumutat mașina de la cineva. Iar în situația în care se cunoștea sau s-ar fi văzut că este băut această persoană nu i-ar fi dat mașina pe mână. Inculpatul avea o alcoolemie de 1,10 și respectiv 0,95% la a doua probă prelevată.

Susține că a depus și practică judiciară și instanța marșează că a condus o dubiță și că a fost o rută intens circulată. Însă inculpatul nu a pus în primejdie viața altor persoane. Față de atitudinea de recunoaștere a inculpatului, de regret a faptei, a faptului că nu are antecedente penale, că face naveta cu autoturismul personal la S. unde este angajat și că merge din două în două zile la Sibiu la spital la soție care stă cu copilul internată în spital, chiar în situația aplicării unei pedepse cu închisoarea solicită aplicarea art.83 Cod penal.

Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului și rejudecând cauza aplicarea art.83 Cod penal, în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru amânarea aplicării pedepsei și care sunt suficiente pentru reeducarea inculpatului raportat la faptul că alcoolemia era redusă și inculpatul a avut o atitudine constantă de recunoaștere a faptei și nici nu s-a produs nici un eveniment rutier .

Inculpatul apelant N. A. N. în ultimul cuvânt solicită admiterea apelului și susține că nu s-a gândit că o cană de must să facă așa ceva.

Instanța reține cauza în pronunțare.

C. DE A.

Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 339 din data de 21.09.2015, pronunțată în dosarul nr._, J. A. I., în baza disp. art. 396 al. 2 Cod procedură penală raportat la art. 396 al. 10 Cod procedură penală și art. 61 al. 1, 2, 3 și 4 lit c noul Cod penal a condamnat pe inculpatul N. A. N., fiul lui N. și M., născut la data de 13.02.1978 în A. I., jud A., domiciliat în Cugir, ., ., ., CNP_, cetățean român, căsătorit, studii profesionale, sortator produse, angajat la ., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1400 lei (echivalentul a 140 zile amendă a câte 10 lei/zi) pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 al. 1 C penal.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Noul Cod penal, respectiv în caz de neexecutare cu rea credință a amenzii în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza disp. art. 272, art. 274 al. 1 Cod procedură a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza disp. art. 114 al.1 din OUG 195/2002 raportat la disp. art. 203 al. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, a dispus comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii sale definitive la Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Serviciul Poliției Rutiere în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință a reținut J. A. I. că prin rechizitoriul nr. 4694/P/2014 emis la data de 08.04.2015 P. de pe lângă J. A. I. a trimis în judecată pe inculpatul N. A. N. pentru săvârșirea infracțiunii conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 al 1 C. penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 14.04.2015 sub nr._ .

În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în data de 16.11.2014, în jurul orei 18:10, inculpatul a condus autovehiculul marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 7, în direcția Cugir – S., având, la momentul conducerii autoturismului, o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,10 g %o la prima probă, 0,95 g %o la a doua probă, 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat) .

Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul – verbal de constatare a infracțiunii încheiat de organele de poliție în data de 16.11.2014; rezultatul testării cu etilotestul nr. 1050/16.11.2014, procesul – verbal de prelevare de probe biologice de la inculpatul N. A. N.; buletinele de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 3098/IX/1536 și nr. 3099/IX/1537 din 19.11.2014 eliberate de Serviciul Județean de Medicină Legală A.; declarațiile inculpatului N. A. N. și declarațiile martorului B. D. R., coroborat cu împrejurarea că la termenul de judecată din data de 14.09.2015 inculpatul a arătat că recunoaște învinuirea așa cum i s-a adus prin actul de sesizare, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 16.11.2014, în jurul orei 18:10, inculpatul N. A. N. conducea autovehiculul marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 7, în direcția Cugir – S., ocazie cu care a fost oprit pentru control de către organele de poliție din cadrul IPJ A. – Serviciul Rutier în zona Km. 348+600m, pe raza localității Șibot, județ A..

Inculpatul N. A. N. a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager . 0420, rezultatul fiind 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 18:11, conform testului nr. 1050, așa cum rezultă și din procesul – verbal de constatare a infracțiunii încheiat în data de 16.11.2014.

De asemenea, din procesul – verbal de constatare a infracțiunii încheiat în data de 16.11.2014 reiese faptul că inculpatul N. A. N. emana miros de alcool și că acesta a afirmat că a consumat must de struguri în perioada orară 17:00 – 17:30.

Inculpatul N. A. N. a fost condus la Spitalul Orășenesc Cugir unde la ora 18:50 i-a fost recoltată prima probă de sânge, iar la ora 19:50 cea de-a doua probă de sânge în vederea stabilirii gradului de alcoolemie.

Conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3098/IX/1536 și nr. 3099/IX/1537 din 19.11.2014, eliberate de Serviciul Județean de Medicină Legală A., rezultă că valoarea alcoolemiei inculpatului N. A. N. a fost de 1,10 g %o alcool pur în sânge la prima probă și respectiv 0,95 g %o alcool pur în sânge la a doua probă.

La spital, inculpatul N. A. N. a declarat că a consumat 250 ml. de must în data de 16.11.2014, în perioada orară 17:00 – 17:30, aspect consemnat în procesul – verbal de recoltare a probelor biologice din data de 16.11.2014, în care se menționează și că susnumitul a arătat că a consumat alimente la ora 13:00.

Din declarația inculpatului N. A. N. rezultă că a luat la cunoștință de rezultatele buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3098/IX/1536 și nr. 3099/IX/1537 din 19.11.2014 eliberate de Serviciul Județean de Medicină Legală A., rezultate pe care nu le contestă. Inculpatul N. A. N. a declarat și că în data de 16.11.2014, în intervalul orar 16:30 – 17:00, a consumat aproximativ 250 ml. de vin, iar în jurul orei 17:00 a mâncat cartofi și friptură. Inculpatul N. A. N. arată că s-a urcat la volanul autovehiculului marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, și a plecat din orașul Cugir spre localitatea A. I., fiind oprit de organele de poliție în zona localității Șibot.

Inculpatul N. A. N. a precizat și că recunoaște și regretă comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

Martorul B. D. R., agent de poliție în cadrul IPJ A. – Serviciul Rutier, declară că în data de 16.11.2014, în jurul orei 18:10, se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe DN 7, ocazie cu care a oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul N. A. N.. Martorul B. D. R. arată că inculpatul N. A. N. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Procedând la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat a reținut J. A. I. că fapta acestuia de a conduce în data de 16.11.2014, în jurul orei 18:10, autovehiculul marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 7, în direcția Cugir – S., având, la momentul conducerii autoturismului, o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,10 g %o la prima probă, 0,95 g %o la a doua probă, 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.P..

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 16.11.2014, în jurul orei 18:10, autovehiculul marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 7, în direcția Cugir – S., având, la momentul conducerii autoturismului, o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge .

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, fiind sub influența alcoolului, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că, deși inculpatul nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de lege.

La termenul de judecată din data de 14.09.2015 instanța, potrivit disp. art.374 alin. 4 C.p.p., a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a unor eventuale înscrisuri prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducând totodată la cunoștința inculpatului și conținutul disp. art.396 alin. 10 C.p.p.

Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea ce i s-a adus prin actul de sesizare. Astfel fiind, s-a procedat la audierea inculpatului, potrivit disp. art.378 – art.379 rap. la art.375 alin. 1 C.p.p., cele declarate fiind consemnate în proces – verbal aparte de ascultare, atașat la dosarul cauzei (f. 44). În raport de declarația inculpatului, care a recunoscut în totalitate învinuirea, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 alin. 2 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p. a admis cererea formulată privind aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, sens în care a procedat la demararea cercetării judecătorești potrivit procedurii prev. de art.377 C.p.p., întrebând inculpatul dacă are de administrat probe cu înscrisuri sau dacă înțelege să solicite acordarea unui singur termen pentru a depune înscrisuri la dosar. Inculpatul a arătat că nu are probe de propus .

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74 Noul Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, orientându-se după criteriile indicate expres de textul legal indicat, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe un drum național, DN 7, la ora 18.10, pe un drum național intens circulat, în direcția Cugir- S., iar raportat la oră, la un moment la care circulația pe drumul respectiv este intensă, iar limita legală a alcoolemiei a fost depășită (1,10 g la mie alcool pur în sânge, la prima probă, respectiv 0,95 g la mie la a doua probă ). În același timp, instanța a reținut faptul că inculpatul a condus cu autovehicul de tonaj relativ mare, respectiv un Ford Tranzit- o dubiță, nu au autoturism mic, astfel că fapta sa de a conduce pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală a fost privită de instanța ca prezentând un real pericol.

În acest context, instanța a apreciat că apariția Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014 prin care s-a declarat neconstituțională sintagma „în momentul prelevării mostrelor biologice” din infracțiunea prev. de art. 336 al. 1 Cp, nu afectează existența infracțiunii reținute în sarcina inculpatului raportat la împrejurarea că de la inculpat s-au recoltat două probe biologice de sânge, la interval de o oră una față de alta, fiind stabilite alcoolemii de 1,10 g la mie alcool pur în sânge, la prima probă, prelevată la ora 18.50, respectiv 0,95 g la mie la a doua probă prelevată la ora 19.20, nefiind astfel afectată existența infracțiunii ori posibilitatea de calcul retroactiv al alcoolemiei. Pe de altă parte, instanța a reținut faptul că inculpatul nu a contestat valoarea alcoolemiilor, nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta tânără a inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, nefiind în trecut nici măcar sancționat administrativ ( conform fișei de cazier judiciar a inculpatului depusă la dosar- fila 42 ) .

De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii).

În același timp, instanța a reținut și faptul că inculpatul se deplasa pe drumurile publice la ora 18.10, când circulația pe drumurile publice este intensă, inculpatul conducând pe un drum național intens circulat, cunoscând faptul că acesta consumase alcool, dar cu precădere având în vedere faptul că inculpatul conducea un autoturism marca Ford Tranzit, practic o dubiță, nu au autovehicul de talie mică.

În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa de 140 zile amendă, în cuantumul unei zile amendă stabilit - de 10 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Noul cod penal, reținând și beneficiul acordat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., ca urmare a recunoașterii vinovăției și a parcurgerii procedurii simplificate, urmând ca în final inculpatul să fie obligat la plata sumei de 1400 lei cu titlu de amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 din Noul cod penal.

Instanța a apreciat că pedeapsa amenzii este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient, apreciind totodată că sancțiunea este una proporțională, raportat la gravitatea faptei reținând în acest sens, toate cele susmenționate.

La alegerea pedepsei, reținând că legiuitorul prevede alternativ pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii, instanța a reținut că pedeapsa ce se aplică este necesar să fie astfel aplicată, atât din punctul de vedere al naturii, cât și al modalității de individualizare, încât să permisă realizarea funcțiilor de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 74 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

Or prin raportare la aceste considerente teoretice și la analiza fiecăruia dintre criteriile generale de individualizare mai sus expuse, ținând cont de toate cele expuse mai sus, reiese că pedeapsa amenzii penale este în măsură să asigure scopul preventiv și funcția educativă a acesteia. Dar asigurarea scopului preventiv și a funcției educative nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a amenzii penale.

În acest context, instanța a apreciat că nu se impune amânarea aplicării pedepsei, astfel că instanța nu a dat curs solicitării inculpatului de a se amâna aplicarea pedepsei, având în vedere împrejurarea că inculpatul, așa cum s-a expus mai sus, a condus pe un drum național intens circulat, sub influența alcoolului și mai mult conducând o dubită, nu un autoturism de talie mică. Mai mult, doar hazardul a făcut ca fapta inculpatului să nu se soldeze cu pagube materiale sau cu vătămarea corporală ori cu decesul unor terțe persoane, fie implicate în traficul rutier, fie în cel pietonal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat și constatând că potrivit art. 66 din Noul cod penal, raportat la art. 67 alin. 1 din Noul cod penal cu referire la art. 65 alin. 1 din Noul cod penal, pedeapsa accesorie se aplică numai în cazul în care instanța a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a), b), și d)-o) iar pedeapsa complementară poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța a constatat că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului această pedeapsă este necesară, instanța apreciind că nu se impune aplicarea de pedepse complementare inculpatului și prin urmare nu va aplica nici pedepse accesorii.

În continuare s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din Noul cod penal, respectiv: în caz de neexecutare cu rea-credință a amenzii în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza disp. art. 272, art. 274 al. 1 Cod procedură a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a inculpatul N. A. N., criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.

În motivarea apelului său a arătat inculpatul că nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a regretat-o. are permis de profesionist și a dobândit cu greu categoriile B,C și E. În ziua incidentului a uitat faptul că a consumat alcool și a împrumutat autoturismul condus.

Mai susține inculpatul că locuiește stabil în Cugir, face naveta zilnic la S., astfel încât lipsa permisului de conducere îl afectează serios în păstrarea locului de muncă. Inculpatul continuă critica sa prin a afirma că are un minor în întreținere care are afecțiuni destul de grave și care este internat în prezent în spital fiind nevoit să efectueze deplasări constante la unitatea spitalicească.

Încheie inculpatul prin a solicita instanței de apel ca, observând și valoarea scăzută a alcoolemiei, să manifeste clemență și să amâne aplicarea pedepsei.

În susținerea celor afirmate în cuprinsul motivelor de apel a depus inculpatul la dosar fotocopiile unor înscrisuri: certificat de naștere al copilului minor, adeverințe medicale eliberate pentru copilul minor, fotocopiile unor hotărâri judecătorești prin care, în cazuri asemănătoare s-a amânat aplicarea pedepsei(filele 9-24).

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul N. A. N. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

Astfel, fapta inculpatului N. A. N. de a conduce în data de 16.11.2014, în jurul orei 18:10, autovehiculul marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 7, pe direcția Cugir – S., având, la momentul conducerii autoturismului, o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,10 g %o la prima probă și 0,95 g %o la a doua probă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 din Cod penal.

Prima instanță, J. A. I. a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și a făcut trimitere la manifestarea de voință a inculpatului din faza de judecată, și anume solicitarea de fi judecat după procedura simplificată aplicabilă în cazul recunoașterii învinuirii.

Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpat, C. de A. A. I. constată că, în mod corect și urmare a unei temeinice analize, judecătoria a stabilit o pedeapsă cu amenda inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod amplu și exhaustiv a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și considerentele ce au determinat-o să aleagă pedeapsa amenzii în dauna celei a închisorii.

Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 272 și 274 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală.

Apelul exercitat în cauză de inculpat prin care acesta critică individualizarea modalității de executare a pedepsei, este fondat și urmează a fi admis.

Inculpatul N. A. N. a fost trimis în judecată și ulterior condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 din Cod penal.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii. Aceste limite de pedeapsă trebuie reduse cu o treime(în cazul închisorii) și respectiv cu o pătrime(în cazul amenzii) ca urmare a faptului că inculpatul a înțeles să uzeze în fața Judecătoriei Alba Iulia de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Ca urmare a aplicării reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă(reducere prevăzută de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală) pedeapsa închisorii ce poate fi aplicată inculpatului trebuie încadrată între un minim special de 8 luni și un maxim special de 3 ani și 4 luni iar pedeapsa amenzii trebuie încadrată între 135 și 225 zile amendă.

Stabilind pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății între aceste limite, J. A. I. s-a orientat în mod absolut întemeiat spre pedeapsa amenzii al cărei cuantum l-a fixat la suma de 1.400 lei(140 zile amendă x 10 lei).

La momentul la care a individualizat pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului, prima instanță a pornit în mod corect de la dispozițiile art. 74 din Codul penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei. Pe baza analizei serioase a fiecărui criteriu de individualizare(analiză ce ne scutește de orice precizări suplimentare), judecătorul fondului a ajuns la stabilirea unui cuantum legal și temeinic al pedepsei.

Opinia noastră se îndepărtează de cea a primei instanțe doar în ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite. Considerăm noi că stabilirea unei pedepse a amenzii în același cuantum cu cel fixat de prima instanță urmată de amânarea aplicării pedepsei, este în măsură a garanta faptul că inculpatul, pe viitor, nu va mai încălca normele ce reglementează circulația pe drumurile publice.

În analiza noastră am pornit de la faptul că inculpatul a condus autoturismul pe un drum național, drum ce nu era intens circulat datorită faptului că marea majoritate a traficului se desfășura la data evenimentului pe autostradă. Ora la care inculpatul a condus autoturismul era una la care se instaurase noaptea astfel încât atenția sa în trafic trebuia să fie una sporită. Este adevărat că atenție inculpatului este posibil să fi fost diminuată de alcoolul ingerat în mod voluntar dar nu putem să nu observăm faptul că inculpatul nu a produs niciun fel de eveniment rutier, oprirea sa în trafic datorându-se unui control de rutină efectuat de organele de poliție.

Pornind de la această ultimă constatare am avut în vedere faptul că actualul Cod penal( spre deosebire de Codul penal din 1969 care îndemna instanța ca la momentul individualizării judiciare a pedepsei să aibă în vedere nu numai urmarea produsă dar și urmarea care s-ar fi putut produce), nu mai face trimitere la urmările ipotetice ci solicită instanței ca la individualizarea judiciară a pedepsei să aibă în vedere doar natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii.

În al treilea rând am avut în vedere faptul că inculpatul nu are nici un fel de antecedente penale(nici măcar sancțiuni contravenționale, așa cum corect a reținut prima instanță), are un copil bolnav în întreținere, are un loc de muncă ce presupune conducerea constantă a unui vehicul. A-l lipsi pe inculpat de dreptul de a conduce vehicule ar însemna să-l văduvim de posibilitatea de a-și întreține familia și de a veghea la sănătatea copilului său.

Fără a susține vreun moment că fapta inculpatului ar fi lipsită de importanță, cele trei elemente mai sus expuse ne-au determinat să apreciem că este întemeiat apelul declarat de inculpat și ne-au convins să optăm, în dezacord cu prima instanță, pentru stabilirea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 1.400 lei, pedeapsă însă a cărei aplicare să o amânăm.

Pentru a ajunge la concluzia că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 83 din Codul penal, pentru a putea decide amânarea aplicării pedepsei, am avut în vedere faptul că pedeapsa stabilită este amenda, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, că și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, judecată și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului(ba dimpotrivă chiar a uzat de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, grăbind practic soluționarea cauzei) și că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mică de 7 ani . Raportându-ne la criteriile ce particularizează persoana infractorului, la conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, conștientizând și dând dovezi de îndreptare chiar pe parcursul procesului penal, am apreciat că aplicarea imediată a pedepsei stabilite nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pentru aceste considerente, apelul exercitat de inculpat împotriva sentinței de condamnare este fondat și urmează a fi admis, în baza art. 421 pct. 2 lit. 1 din Codul de procedură penală.

Prin urmare vom desființa în parte sentința penală atacată sub aspectul laturii penale privind individualizarea judiciară a pedepsei și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

În baza art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 83 din Codul penal von stabili pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.400 lei (echivalentul a 140 zile amendă a câte 10 lei/zi) pentru săvârșirea de către inculpatul N. A. N. a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 al. 1 din Codul penal.

Potrivit art. 84 din Codul penal, vom amâna aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 1.400 de lei pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen de supraveghere care se calculează de la data pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal vom dispune ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. 2 din Codul penal vom impune inculpatului N. A. N. următoare le obligații:

a)să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul

de Probațiune A. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;

b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Cugir - Administrație publică locală - desfundare manuală a șanțurilor, desfundarea și curățarea albiei sub podețe, sub supravegherea Serviciului de Probațiune A..

În baza art. 86 alin. 1 din Codul penal vom desemna Serviciul de Probațiune A., cu verificarea și supraveghere executării obligațiilor impuse condamnatului N. A. N..

În baza art. 404 alin. 3 din Codul procedură penală vom atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Vom dispune ca la data rămânerii definitive a prezentei să fie comunicată prezenta hotărâre la I.P.J. A. pentru a lua măsuri, art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 actualizată.

Lipsind culpa procesuală a inculpatului, vom face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală și vom lăsa cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de inculpatul N. A. N. împotriva sentinței penale nr. 339/2015 pronunțată la 21.09.2015 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .

Desființează în parte sentința penală atacată sub aspectul laturii penale privind individualizarea judiciară a pedepsei și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

În baza art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 83 din Codul penal stabilește pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.400 lei (echivalentul a 140 zile amendă a câte 10 lei/zi) pentru săvârșirea de către inculpatul N. A. N. a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 al. 1 din Codul penal.

Potrivit art. 84 din Codul penal, amână aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 1.400 de lei pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen de supraveghere care se calculează de la data pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal dispune ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. 2 din Codul penal impune inculpatului N. A. N. următoare le obligații:

a)să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul

de Probațiune A. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 86 alin. 1 din Codul penal Serviciului de Probațiune A., este desemnat cu verificarea și supraveghere executării obligațiilor impuse condamnatului N. A. N..

În baza art. 404 alin. 3 din Codul procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Dispune ca la data rămânerii definitive a prezentei să fie comunicată prezenta hotărâre la I.P.J. A. pentru a lua măsuri, art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 actualizată.

Menține dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.10.2015.

Președinte, Judecător,

G. L. O. S. T.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored. G.L.O.

2ex/12.11.2015

J.F. P. D. E.

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 333/2013. Curtea... →

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1019/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1019/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA