Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 157/2015
Sedința publică de la 19 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. M.
Grefier: T. C.
D.- Serviciul T. A. I. a fost reprezentat de procuror
D. Magdea
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de D. – B. T. H. împotriva încheierii penale din 8.10.2015 pronunțate de Tribunalul H. în dosarul nr._ 3.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat Cupețiu D. E. I., asistat de avocat S. H. V., în substituirea avocatului M. G., apărător ales și avocat M. V., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat S. H. V., în substituirea avocatului M. G., apărătorul ales al inculpatului intimat Cupețiu D. E. I. depune la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în vedere avocatului M. V. să precizeze dacă a depus la dosar delegație de reprezentare a inculpatului intimat Cupețiu D. E. I..
Avocat M. V. învederează că îl reprezintă pe inculpatul intimat Cupețiu D. E. I. și precizează că împuternicirea se află la dosarul de fond. Mai relevă că acest fapt se poate confirma de către inculpatul prezent.
Instanța ia act de împrejurarea că inculpatul intimat Cupețiu D. E. I. este reprezentat și de avocat M. V..
Instanța solicită participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul D. – ST A. I. și apărătorii inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul D. – Serviciul T. A. I. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, a se admite solicitarea D. și a se lua față de inculpatul Cupețiu D. E. I. măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.215alin.1 Cod procedură penală și, în special, cu referire la art.215 alin.2 lit.b Cod procedură penală, aceasta fiind singura în măsură, în acest moment, aptă să asigure scopul prev. de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, întrucât, în mod neîntemeiat s-a respins această solicitare.
În susținere, arată următoarele:
Inculpatul a solicitat reaudierea martorilor audiați în faza de urmărire penală. La termenul din 24.09.2015 când a fost audiat în fața instanței de fond, martorul D. D. T. deși a afirmat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, a făcut precizarea că o menține doar în oarecare parte, după ce a recitit-o, cu câteva zile în urmă, la el acasă și a văzut că au apărut în declarație anumite lucruri care nu s-au spus, respectiv s-au menționat în declarație împrejurări diferite de ceea ce el ar fi declarat. Martorul a precizat expres că nu a cerut eliberarea unei copii de pe declarație întrucât au făcut acest lucru apărătorii inculpatului Cupețiu D. E. I. și că el a fost cel care i-a dus declarația ca să o citească.
Susținerile martorului sunt în contradicție cu susținerile inculpatului, care arată că are un birou în cadrul societății unde lucrează și, fiind coleg de muncă cu martorul este posibil ca în aceste împrejurări, martorul să fi luat la cunoștință de conținutul declarației pe care a dat-o în faza de urmărire penală.
Ori minte martorul ori minte inculpatul, dar în vederea desfășurării în condiții optime a procesului penal, în această fază a fondului, s-ar fi impus ca instanța să ia măsura controlului judiciar față de inculpat, cu obligația corelativă, prev. de art. 215 alin.2 lit.b Cod procedură penală. Dacă inculpatul ar fi fost de bună credință nu ar fi avut ce să caute cu o fotocopie a declarației martorului, la martor, înainte de audierea acestuia, probabil ca să-i împrospăteze memoria, însă aceasta este doar o supoziție.
În ipoteza în care martorul audiat în fața instanței de fond nu și-ar fi adus aminte declarația dată la urmărire penală, instanța avea la îndemână mijloacele procedurale, în rigorile Codului de procedură penală, astfel încât să poată audia martorul, nu era nevoie ca inculpatul să înmâneze martorului o fotocopie.
Relevă că planează o suspiciune în sensul că inculpatul ar putea să procedeze în aceeași manieră și vis-a –vis de ceilalți martori și să nu se mai poată stabili în condiții optime adevărul judiciar de către instanța de fond.
Trebuie ca instanța să se raporteze și la multitudinea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind vorba despre 15 fapte și astfel, măsura solicitată nu apare deloc disproporționată în condițiile în care s-a făcut dovada faptului că martorul a fost influențat în declarațiile sale, de către inculpat. Se poate observa la dosar declarația martorului prin care arată că nu își mai menține declarația așa cum a dat-o la urmărire penală și că s-ar fi consemnat lucruri diferite de ceea ce ar fi spus el. Martorul nu a contestat cele înscrise, la momentul când i s-a luat declarația, nu a spus că nu este corect și nu a spus că nu semnează declarația.
Susține că pentru evitarea unor evenimente ulterioare, de aceeași natură, solicită admiterea contestației.
Avocat S. H. V., în substituirea avocatului M. G., apărătorul ales al inculpatului intimat Cupețiu D. E. I. solicită respingerea contestației formulate de D. BT H. împotriva încheierii penale din 8.10.2015:
- în principal, în temeiul dispozițiilor art. 425/1 alin.7 pct.1 lit.a Cod procedură penală, ca inadmisibilă.
- în subsidiar, în temeiul art. 425/1 alin.7, pct.1 lit.b Cod procedură penală,ca nefondată.
În susținere, cu privire la solicitarea de a se respinge contestația D. ca inadmisibilă, învederează următoarele:
Invocă dispozițiile art. 425/1 alin.1 teza I Cod procedură penală care prevăd, cu referire la calea de atac a contestației, că aceasta poate fi formulată doar când este prevăzută expres. Din aceste dispoziții legale rezultă o regulă fundamentală pentru desfășurarea procesului penal, respectiv calea de atac a contestației poate fi exercitată doar în condițiile în care dispozițiile legale o prevăd expres.
Din dispozițiile art. 2 Cod procedură penală, care reglementează legalitatea procesului penal, rezultă un principiu fundamental al procedurii penale, respectiv acela că orice cale de atac trebuie să fie prevăzută în mod expres de dispozițiile legale.
În aceste condiții, solicită a se constata că în conținutul Codului de procedură penală nu există nici un text legal care să prevadă în mod expres că împotriva încheierii instanței fondului prin care s-a respins cererea parchetului de a lua măsura preventivă a controlului judiciar, poate fi exercitată calea de atac a contestației. În acest sens, face trimitere la dispozițiile art. 211 și următoarele Cod procedură penală, care reglementează această măsură a controlului judiciar, mai precis art.214 Cod procedură penală care prevede posibilitatea luării măsurii controlului judiciar de către instanța de judecată, unde nu se prevede expres calea de atac a contestației împotriva încheierii instanței prin care s-a respins solicitarea parchetului de luare a unei astfel de măsuri preventive.
per a contrario, în măsura în care legiuitorul a dorit să instituie o astfel de cale de atac a prevăzut-o în mod expres, în acest sens făcând referire la art. 213 Cod procedură penală, în care se prevede în mod expres că împotriva ordonanței procurorului prin care a fost luată măsura controlului judiciar, inculpatul poate formula contestație.
Optica legiuitorului cu privire la această situație, este una foarte clară, și anume că în situația în care instanța fondului respinge cererea parchetului de luare a măsurii controlului judiciar, încheierea nu mai poate fi atacată cu o astfel de contestație.
Instanța solicită apărătorului inculpatului intimat să precizeze dacă în situația în care instanța ar fi luat măsura controlului judiciar față de inculpat, acesta ar fi beneficiat de cale de atac.
Apărătorul inculpatului intimat arată că în prezenta cauză nu este vorba despre o măsură preventivă luată de către instanță, ci instanța de fond s-a pronunțat asupra solicitării parchetului, pe care a respins-o. În situația în care instanța ar fi luat măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpat, apreciază că ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 206 Cod procedură penală.
Arată că, din punctul său de vedere, în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 206 Cod procedură penală.
Solicită a se avea în vedere că art.206 Cod procedură penală prevede expres faptul că împotriva încheierilor prin care instanța de fond dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație în termen de 48 de ore. Ori, sintagma „instanța dispune în primă instanță asupra măsurilor preventive”, se referă la situația în care există o astfel de măsură sau s-a luat o măsură preventivă, iar nu la situația în care se respinge cererea formulată de parchet, de luare a măsurii preventive.
Susține că, în opinia sa, art. 206 Cod procedură penală se referă la existența unei măsuri preventive, cu privire la care instanța fondului poate să dispună menținerea, revocarea, înlocuirea, menținerea de drept a măsurii. În cazul de față nu este vorba despre o măsură preventivă în ființă, nu există la acest moment o măsură preventivă în sarcina inculpatului Cupețiu D. E. I., ci este vorba despre o solicitare a parchetului în acest sens.
Reiterează faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.206 Cod procedură penală și, totodată, face referire la prevederile art. 362 Cod procedură penală, referitor la măsurile preventive în cursul judecății, la fel și aici, nu este prevăzută calea de atac a contestației împotriva încheierii prin care se respinge solicitarea parchetului de luare a unei măsuri preventive.
Solicită a se avea în vedere că această optică a legiuitorului, de a nu prevedea o cale de atac, este în perfectă concordanță cu jurisprudența CEDO, care, analizând garanția constând în dreptul la un recurs în fața unui tribunal,prev. de art. 5 paragraful 4 din Convenție, a statuat, în mod constant, că garanția prevăzută în acest text, este îndeplinită prin intervenția unui organ unic, însă cu condiția ca procedura în fața acestuia să aibă un caracter judiciar și să confere persoanei în cauză garanția naturii privative de libertate la care este supusă.
Mai mult, în acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 12/21.11.2005, publicată în Monitorul Oficial nr.119 din 8 februarie 2006, Convenția nu garantează dreptul la o cale de atac, ci garantează dreptul la un grad de jurisdicție, în fața unei instanțe imparțiale și independente.
Chiar dacă aceste considerente fac referire la măsurile privative de libertate, consideră că aceste argumente nu pot fi excluse din materia măsurilor privative restrictive de libertate.
În baza acestor considerente, solicită a se observa că în prezenta cauză, acest grad de jurisdicție a fost exercitat de către Tribunalul H., ca instanță imparțială și independentă, care a respins cererea formulată de parchet, de luare a măsurii preventive a controlului judiciar.
Având în vedere, faptul că prin încheierea din 8.10.2015 Tribunalul H. nu a luat măsura preventivă a controlului judiciar, fiind respinsă solicitarea parchetului în acest sens, consideră că nu se aplică dispozițiile art.206 Cod procedură penală și solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
În subsidiar, în temeiul art. 425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală solicită respingerea contestației formulate de D. BT H. ca nefondată și a se constata legalitatea și temeinicia încheierii penale din 8.10.2015 a Tribunalului H..
Precizează că reprezentanta D. a solicitat la termenul de judecată din data de 8.10.2015 luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul Cupețiu D. E. I., motivat de faptul că această măsură este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și că aceasta este proporțională cu gravitatea acuzațiilor ce i se aduc acestuia.
În susținerea acestei solicitări s-au făcut referiri la declarația martorului D. D. T., din data de 24.09.2015. Solicită a se constata legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate întrucât există suficiente garanții din partea inculpatului care să asigure buna desfășurare a procesului penal și precizează că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru luarea măsurii controlului judiciar.
În acest sens, art.211 Cod procedură penală prevede că măsura controlului judiciar poate fi luată pentru realizarea scopului prev. de art.202 Cod procedură penală. Articolul 202 Cod procedură penală spune clar că trebuie să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, că este necesară măsura pentru buna desfășurare a procesului penal sau celelalte scopuri, pe care parchetul nu le-a invocat în cauză.
În ceea ce îl privește pe inculpat, arată că nu există nicio probă din care să rezulte că cercetarea în continuare în stare de libertate, fără luarea măsurii preventive a controlului judiciar, ar afecta în vreun fel buna desfășurare a,procesului penal. În acest sens, face referire la argumentele reprezentantului D., care a recunoscut că nu au nimic palpabil, ci că există mai degrabă o simplă suspiciune că inculpatul ar fi încercat să influențeze pe martorul D. T..
Dimpotrivă, solicită a se observa că la dosarul cauzei nu există nicio probă, ori art. 202 Cod procedură penală spune că trebuie să existe probe sau indicii temeinice, în sensul că inculpatul ar fi încercat să influențeze pe martorul D. sau orice alt martor ori inculpat din prezentul dosar.
Solicită a se observa faptul că inculpatul a fost trimis în judecată la data de 1.04.2013, respectiv în urmă cu 2 ani și jumătate, perioadă în care procesul s-a desfășurat în cele mai bune condiții și nu a fost afectată buna desfășurare a acestuia de către inculpat, aspecte reținute și de către instanța de fond, care a apreciat că inculpatul prezintă suficiente garanții în acest sens.
P. susține solicitarea pe baza declarației martorului din data de 24.09.2015, în care acesta a afirmat că domnul Cupețiu a fost cel care i-a adus declarația. Cu toate acestea, în motivele contestației se susține că inculpatul i-ar fi dus acasă martorului, această declarație. Susține că o astfel de afirmație nu corespunde adevărului, întrucât nicăieri în declarația martorului, nu se menționează că inculpatul i-ar fi dus acasă declarația dată în faza de urmărire penală.
Mai mult, afirmația parchetului contrazice cele susținute în sală, la termenul din 8.10.2015, când reprezentanta D. a susținut faptul că inculpatul Cupețiu i-ar fi adus declarația martorului, la birou.
În continuare, arată că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să influențeze martorului. Afirmația martorului din data de 24.09.2015 nu corespunde adevărului, întrucât precizează că a fost în sală la acel moment, iar martorul, după ce a spus că a citit declarația, întrebat fiind de către instanță cum a ajuns în posesia acesteia, a avut o atitudine oscilantă și nu știa ce să răspundă. Inițial a aruncat spre avocați, spunând că avocații inculpatului Cupețiu au fost cei care au obținut copiile, după care, întrebat fiind de către avocatul M. G., să indice expres cu numele avocatul care i-a pus la dispoziție declarația, după un moment de tăcere, a spus că inculpatul i-a pus la dispoziție declarația.
Inculpatul Cupețiu, audiat în fața Tribunalului H., la termenul din 8.10.2015 a oferit o explicație, cu privire la modul în care martorul ar fi avut posibilitatea să ajungă în posesia unei copii a declarației sale de la urmărire penală. Inculpatul Cupețiu domiciliază în municipiul H., dar lucrează în municipiul D., locul unde își are sediul și Tribunalul H.. Toate copiile obținute din dosar le-a păstrat până la locul de muncă până la acest eveniment, în ideea în care în D. inculpatul se întâlnea și cu avocații pentru a pregăti apărarea și mai mult, el ținea toate documentele la el în birou. Nu s-a gândit că cineva i-ar umbla prin documente ca să caute declarații. În plus, toate aceste copii,inculpatul le scanează și le trimite avocaților pe e-mail, pentru pregătirea apărării în prezenta cauză. Totodată, relevă că fiind o societate, calculatoarele sunt legate în . că martorul D. T. D., care este director tehnic, are un calculator în birou. În măsura în care calculatoarele sunt legate în . posibilitatea de a fi accesate acele documente scanate, de pe calculatorul martorului D..
Susține că toate argumentele expuse de inculpat, nu au fost combătute de D. nici la termenul trecut și nici prin motivele contestației, în condițiile în care, cel puțin puteau cere reaudierea martorului D. și a se verifica cine spune adevărul. Cert este faptul că inculpatul nu a discutat și nu i-a dat vreodată
o copie a declarației nici martorului D. și nici unui alt martor din prezenta cauză.
Deși parchetul susține că există suspiciunea că inculpatul ar fi influențat declarația martorului D., acesta, la momentul când a fost audiat, în mod public, în condiții de contradictorialitate, nu a făcut nicio referire în sensul că inculpatul ar fi discutat cu el cu privire la declarația dată în faza de urmărire penală sau referitor la declarația ce urma să o dea în fața instanței de judecată sau că ar fi discutat anterior termenului, cu privire la dosarul penal.
Așa cum a declarat și inculpatul și martorul, aceștia sunt colegi de muncă. În aceste condiții, arată că nu există nici un fel de probă că inculpatul ar fi încercat să influențeze niciun martor.
Mai mult, solicită a se observa că la acel termen, ulterior soluționării sesizării parchetului, a fost audiat un alt martor, numitul C. D. L..
Concluzionând pe acest aspect, învederează că nu există nicio probă că inculpatul ar fi încercat să influențeze vreun martor sau pe martorul D. în prezentul dosar penal.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în luna aprilie 2013 și, astfel cum s-a menționat și în încheierea din 8.10.2015, inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată și a respectat toate obligațiile pe care le-a avut inițial, în baza măsurii preventive a controlului judiciar, ulterior revocării acestei măsuri s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a respectat toate dispozițiile date de către instanța de judecată.
În acești 2 ani și jumătate inculpatul nu a afectat în nici un fel buna desfășurare a procesului și nu există nici un dubiu de influențare a martorilor sau a celorlalți inculpați.
În măsura în care nu există nicio certitudine că inculpatul ar avea intenții pe viitor să influențeze martorii care urmează a fi audiați și având în vedere că de la termenul din 8.10.2015, inculpatul și-a luat toate copiile din dosar și acesta și le-a mutat acasă, astfel că nu mai există posibilitatea ca alți martori să intre în posesia acestor documente.
Concluzionând, având în vedere că nu există nicio probă, în mod concret că inculpatul ar fi influențat vreun martor în prezenta cauză și, în special pe martorul D. T. D., precum și că cercetarea în continuare a acestuia în stare de libertate ar afecta în vreun fel, buna desfășurarea a procesului penal, consideră că luarea măsurii controlului judiciar nu este necesară și este vădit disproporționată, întrucât există suficiente garanții pentru asigurarea scopului prev. de art. 202 Cod procedură penală.
Solicită, în temeiul art. 425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea contestației ca nefondate.
Avocat M. V., apărătorul ales al inculpatului intimat Cupețiu D. E. I. solicită respingerea contestației pe fond, apreciind că în mod corect judecătorul de la instanța de fond a respins cererea parchetului în raport de dispozițiile art. 202 alin.1, 3 Cod procedură penală.
Arată că judecătorul de la instanța de fond, dacă ar fi apreciat că se impune, pentru buna desfășurare a procesului penal, ar fi dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat.
Având în vedere declarația absolut ezitantă a martorului care inițial a spus că avea declarația de la avocați, și întrebat fiind de la care dintre avocați, acesta s-a ferit să spună adevărul și a răspuns altfel. Oricum, judecătorul fondului, în analiza pe care a efectuat-o privind necesitatea luării măsurii preventive în raport de buna desfășurare a procesului penal, a apreciat că față de conduita de până acum a inculpatului care s-a reintegrat, a participat la toate termenele de judecată nu se impune această măsură.
În plus, când a analizat principiul proporționalității, judecătorul a apreciat de asemenea că nu poate fi dispusă măsura pentru că nu s-a ajuns la renegarea de către martor a întregii declarații, iar cele două elemente la care se face referire și în contestația parchetului, sunt împrejurări neesențiale și nu îl privesc pe inculpatul Cupețiu.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și fără a se lua față de inculpat măsura controlului judiciar.
Concluzionează în sensul respingerii contestației.
Avocat S. H. V., solicită a avea instanța în vedere faptul că martorul și-a menținut în cea mai mare parte declarația, singurele două aspecte cu privire la care a revenit, nu au relevanță cu privire la cele 15 fapte care se impută inculpatului Cupețiu. În acest sens, cu privire la chestiunile esențiale în legătură cu acuzațiile, precizează că există identitate de conținut între declarația martorului de la urmărire penală și declarația din 24.09.2015.
Reprezentantul D. ST A. I., în replică, relevă că în prezenta cauză trebuie să ne raportăm la dispozițiile art. 206 alin.1 Cod procedură penală care prevăd că împotriva încheierilor prin care instanța dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație, ceea ce denotă că instanța admite sau respinge o anumită măsură preventivă. Aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate trunchiat sau în mod subiectiv.
Interpretarea făcută de apărare prin care se susține că în situația în care instanța ar fi dispus măsura controlului judiciar s-ar fi putut formula contestație, însă dacă a solicitat parchetul luarea acestei măsuri, nu se poate declara contestație este una subiectivă, fără temei legal și în totală contradicție cu dispozițiile procedurale și care sunt imperative.
Pe fond, apărarea a susținut că parchetul nu a dovedit intențiile inculpatului că pe viitor ar încerca să influențeze declarațiile celorlalți martori. Tot apărarea a spus că inculpatul nu se gândea că cineva o să-i umble în birou să-i caute documente sau că martorul, care este coleg de serviciu, a avut posibilitatea să acceseze declarațiile întrucât inculpatul le-a scanat și le-a pus pe calculator și atunci martorul ar fi cotrobăit în biroul inculpatului sau în calculatorul acestuia. Arată că martorul nu avea nici un interes să facă așa ceva.
Precizează că apărarea nu a făcut dovada faptului că martorul a căutat în biroul sau calculatorul inculpatului, însă se solicită ca parchetul să facă dovada că pe viitor inculpatul ar influența pe ceilalți martori sau să facă dovada parchetul că inculpatul i-a înmânat martorului fotocopia declarației însă afirmația făcută de apărare, în sensul că martorul i-a căutat în calculatorul inculpatului nu pot să o dovedească.
Susține că apărările inculpatului sunt neverosimile, fără nici un suport real, probabil că miza este foarte mare dacă s-a făcut o asemenea apărare. Cert este că a existat o încercare de influențare a martorului. Altfel, martorul sub prestare de jurământ, nu venea să spună că inculpatul i-a înmânat o fotocopie.
Având în vedere și buna credință a inculpatului, respectiv dacă acesta este nevinovat, nu avea nici un interes să ia legătura cu martorul, iar instanța avea capacitatea și știa ce să-l întrebe pe martor, nefiind nevoie ca inculpatul să-l contacteze pe martor și să-i împrospăteze memoria.
Avocat S. H. V., apărătorul inculpatului Cupețiu D. E. I. arată că parchetul a făcut afirmații fără suport probator.
Inculpatul Cupețiu D. E. I., având ultimul cuvânt solicită respingerea contestației D..
Învederează că din afirmația martorului a reieșit faptul că acesta a avut declarația de la avocați, iar ca și o glumă, precizează că se impunea luarea măsurii controlului judiciar față de aceștia.
Precizează că martorul s-a pierdut și susține că acele dosare erau la el în birou. Ceea ce nu a înțeles reprezentantul Ministerului Public, constă în faptul că există trei calculatoare, respectiv a fiecărui inginer tehnolog și dacă se transmite un document, îl văd toți. Pe acele calculatoare se primește toată corespondența și comenzile, astfel că este posibil să fi deschis sau nu și este posibil să le fi luat și de la el de pe birou, să-și fi căutat martorul niște acte, documente, schițe cu care se ocupă ei. Precizează că astfel crede el.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față:
În deliberare, constată:
P. încheierea penală din 8.10.2015 pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._ 3, în baza art. 362 C.proc.pen. rap. la art. 214 C.proc.pen., s-a respins cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. H. având ca obiect luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul CUPEȚIU D. E. I., fiul lui E. și D., născut la data de 06.07.1964 în H., jud. H., dom. în H., . A, jud. H., CNP_.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul Cupetiu D. E. I. a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv (arestat preventiv prin încheierea penală nr. 27/din 9.10.2012 a Tribunalului A.), prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D. – BT H., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din L. nr. 39/2003 (O. F., CUPEȚIU D., B. D., U. C. și ȘIONEI D.); complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 al.1 lit. b,c,d și al. 2 din L. nr. 241/2005, (la . SRL prin reducerea contribuției la prejudiciu cauzat de la 2.560.218 lei la 1.563.163 lei); complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 al.1 lit. b,c și al. 3 din L. nr. 241/2005, (la . SRL); complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 al.1 lit. b,c,d și al. 2 din L. nr. 241/2005, (la .);complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 al.1 lit. b,c din L. nr. 241/2005, (la . SRL); evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. c și al. 2 din L. nr. 241/2005, (la . SA, cu referire la SOLUM TEO); complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. (sumele de bani scoase din . SRL prin folosirea . SA și însușite de Cupețiu D.); complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. (sumele de bani scoase din . prin folosirea . și însușite de Cupețiu D.); complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. (sumele de bani scoase din societate pe contracte de transport, bonificații, diferențe cantitative, vânzare de active – prin folosirea . și însușite de Cupețiu D.); complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. (sumele de bani scoase din . SRL și însușite de Cupețiu D. și O. F. prin folosirea . SA); participație improprie la spălare de bani, prev. de art. 31 al. 2 C.p. rap. la art. 23 al. 1 lit. b din L. nr. 656/2002 nemodificată;fals la legea contabilității, prev. de art. 43 din L. nr. 82/1991 rap. la art. 289 C.p., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. (contractele false de transport și celelalte documente financiar contabile întocmite în fals pentru însușirea sumelor de bani de la .);
fals la legea contabilității, prev. de art. 43 din L. nr. 82/1991 rap. la art. 289 C.p., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. (contractele false de transport și celelalte documente financiar contabile întocmite în fals sau neîntocmite pentru însușirea sumelor de bani de la . SRL); complicitate la refuzul de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, evidențele și documentele . SA, prev. de art. 26 rap. la art. 147 din L. nr. 85/2006; folosirea cu rea credință a bunurilor sau creditului societății în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate, prev. de art. 272, al. 1, lit. b din L. nr. 31/1990 (cu referire la transferurile de active de pe . SA pe .).
La data de 27.05.2013, măsura preventiva a arestului a fost înlocuita cu măsura preventiva a controlului judiciar, măsură care, la rândul ei, a fost revocata la data de 09.10.2014.
La termenul de judecata din 8.10.2015, reprezentanta Parchetului a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, motivat de faptul ca ar fi încercat influențarea declarațiilor martorului D. T. si raportat la declarația dată de acesta la termenul anterior din data de 24.09.2015.
Analizând cererea formulata raportat la motivele invocate, Tribunalul a constatat ca aceasta este neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 202 alin. 1 C.proc.pen., măsurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoană a săvârșit o infracțiune si daca sunt necesare in scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal (…) Alineatul 3 al aceluiași text de lege prevede ca orice măsură preventiva trebuie sa fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse (…) si necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Față de dispozițiile legale menționate si față de situația de fapt rezultată, s-a apreciat măsura solicitată ca disproporționată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada ca martorul D. T., coleg de munca cu inculpatul, ar fi fost influențat în declarațiile sale de către inculpat, în oricare din modalitățile prevăzute la art. 272 C.pen.. De altfel, declarația data de acesta in faza de urmărire penală a fost menținută în parte, iar revenirile asupra unor aspecte declarate urmează sa fie analizate la momentul deliberării cu privire la fondul cauzei. Audiat, inculpatul a încercat sa dea o posibila explicație cu privire la împrejurările care au condus la formularea prezentei cereri de către P., explicație necombătută de P. în niciun fel.
De altfel, de la termenul când martorul D. T. a fost audiat si până la acest termen inculpatul, daca ar fi dorit, ar fi avut oportunitatea sa influențeze si alți martori or, martorul C. D. audiat si întrebat expres de către apărătorul inculpatului, a declarat ca nu a fost influențat în declarații.
Pentru aceste considerente și văzând și conduita procesuală a inculpatului pe parcursul fazei de judecată, acesta prezentându-se la toate termenele de judecată, inclusiv după revocarea măsurii controlului judiciar, și respectând dispozițiile date de instanță, aspecte care se constituie în garanții suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal, s-a apreciat cererea formulata de P. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, a declarat contestație în termenul legal D. – B. T. H., solicitând luarea măsurii preventive a controlului judiciar, raportat la depoziția martorului D. T., conform căreia înainte de a se prezenta în instanță, inculpatul i-ar fi pus la dispoziție o copie a declarației sale de martor din cursul urmăririi penale.
S-a invocat faptul că în prezent, probațiunea testimonială este în curs de desfășurare, fiind audiați 15 martori, din care 4 martori, dintre cei propuși de inculpatul Cupețiu.
S-a invocat faptul că există o contradicție evidentă între declarația martorului D. T. D. și susținerile inculpatului, cu privire la modul în care martorul a intrat în posesia copiei declarației sale de martor de la urmărire penală.
S-a susținut astfel că prin comportamentul inculpatului, se justifică luarea față de el a măsurii preventive a controlului judiciar.
În apărarea sa, prin apărători aleși, inculpatul a invocat în principal inadmisibilitatea prezentei contestații, pe motivul că legea nu prevede o cale de atac împotriva încheierii instanței de fond prin care s-a respins cererea procurorului de luare a măsurii controlului judiciar.
În subsidiar, inculpatul a solicitat respingerea ca nefondată a contestației D., pe motivul că nu a încercat în nici un fel să influențeze pe martorul D. prealabil audierii sale în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea de Apel constată că prezenta contestație declarată de D. - B. T. H. nu este fondată, pentru următoarele considerente:
- Cu privire la admisibilitatea prezentei căi de atac:
Curtea de Apel constată că, potrivit prevederilor art. 206 alin. 1 CPP, împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare.
Acesta este temeiul de drept care reglementează calea de atac a contestației împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății, temei juridic aplicabil și în prezenta procedură.
2. Curtea de Apel reține că la termenul de judecată din 24.09.2015 la Tribunalul H., instanța de fond a procedat la audierea martorului D. T. D.. Martorul a susținut că inculpatul Cupețiu i-a adus o copie a declarației sale de martor pe care a dat-o în cauză, în faza de urmărire penală, declarație care fusese procurată de avocații inculpatului Cupețiu.
În baza acestei afirmații, la următorul termen de judecată din 8.10.2015, procurorul de ședință a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul Cupețiu D. E. I., apreciind că instituirea acestei măsuri este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cu ocazia audierii inculpatului Cupețiu la termenul din 8.10.2015 cu referire la solicitarea de luare a măsurii preventive, inculpatul a contrazis susținerile martorului D. T., susținând că nu a luat legătura cu martorul pentru a-i spune ce să declare. Inculpatul a arătat că este coleg de serviciu cu martorul și a emis o ipoteză prin care a justificat modul în care martorul a putut intra în posesia unei copii a declarației sale de la urmărire penală, explicând faptul că inculpatul deține la locul de muncă, pe calculator copii scanate din dosarul cauzei.
Curtea de Apel constată o contradicție între susținerile martorului și ale inculpatului, legat de modul în care a intrat martorul în posesia copiei declarației sale.
Alte probe, în afara celor două depoziții, nu s-au produs și nici nu s-a solicitat a fi administrate.
Ar putea fi reală susținerea martorului D., că inculpatul i-ar fi pus la dispoziție o copie a declarației sale de la urmărire penală. Chiar și în această ipoteză, nu s-a făcut dovada cu nici un mijloc de probă că inculpatul Cupețiu a încercat influențarea în vreun fel a depoziției martorului din fața instanței.
D. o asemenea împrejurare dovedită ar justifica, în opinia Curții de Apel, luarea măsurii preventive a controlului judiciar, cu dezideratul împiedicării inculpatului de a lua legătura cu martorii din cauză, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Ca atare, se reține că la acest moment al procedurilor, nu există date certe în sensul că inculpatul, prin atitudinea sa, ar aduce atingere în vreun fel bunei desfășurări a procesului penal.
În consecință, cu referire la prevederile art. 206 CPP, se va respinge ca nefondată cererea de constatare a inadmisibilității contestației formulate de D. – B. T. H. împotriva încheierii penale din 8.10.2015 pronunțate de Tribunalul H. în dosarul nr._ 3.
În temeiul art. 425/7 pct. 1 lit. b CPP, se va respinge ca nefondată contestația formulată de D. – B. T. H. împotriva încheierii penale din 8.10.2015 pronunțate de Tribunalul H. în dosarul nr._ 3.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în prezenta procedură vor rămâne în sarcina statului.
Pentru motivele expuse,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de constatare a inadmisibilității contestației formulate de D. – B. T. H. împotriva încheierii penale din 8.10.2015 pronunțate de Tribunalul H. în dosarul nr._ 3.
Respinge ca nefondată contestația formulată de D. – B. T. H. împotriva încheierii penale din 8.10.2015 pronunțate de Tribunalul H. în dosarul nr._ 3.
Cheltuielile judiciare în prezenta procedură rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
S. I. M. T. C.
Red. MIS
Tehnored. TC./MIS/ 2 ex./21.10.2015
J.F. B. C.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1010/2015. Curtea de Apel ALBA... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 959/2015. Curtea... → |
|---|
