Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 124/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-03-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 124/A/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B.
Judecător: A. P.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I.
reprezentat prin: I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului penal declarat de condamnatul T. L. C. împotriva sentinței penale nr. 1/06.01.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La primul apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul apelant T. L. C., aflat în stare de arest în Penitenciarul B. M., personal și asistat de doamna avocat M. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură s-a depus o adresă emisă de Penitenciarul B. M., prin care arată că inculpatul T. L. C. are de executat o pedeapsă de un an și patru luni pentru mărturie mincinoasă dată de Tribunalul Sibiu prin sentința penală nr. 42/2012 în dosar penal nr._ .
Inculpatul apelant T. L. C. învederează că și-a angajat apărător în cauză și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare întrucât apărătorul său ales este în drum spre instanță.
Instanța pune în discuție lăsarea cauzei la o nouă strigare.
Doamna avocat M. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant T. L. C., nu se opune.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
C., pentru respectarea dreptului la apărare al apelantului, admite cererea acestuia și lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul apelant T. L. C., aflat în stare de arest în Penitenciarul B. M., personal și asistat de domnul avocat R. M., apărător ales. Se prezintă și doamna avocat M. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpat.
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, ia act de încetarea mandatului avocatului M. M. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant T. L. C., față de prezentarea apărătorului ales al acestuia și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Domnul avocat R. M., apărător ales al inculpatului apelant T. L. C. depune la dosar motive de apel.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat R. M., apărător ales al inculpatului apelant T. L. C., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate iar în baza art. 598 lit. d. Cod procedură penală cu aplicarea art. 72 alin. 1 din Noul Cod penal a se constata îndeplinită executarea pedepsei dispuse în dosarul de fond.
Precizează că inculpatul a formulat contestație la executare solicitând în baza dispozițiilor art. 88 din Vechiul Cod penal computarea duratei arestării preventive din dosarele aflate pe rolul Tribunalului A. în dos. nr._, în cuantum de 1 an și 4 luni și al Tribunalului București în dos. nr._ în cuantum de 11 luni.
Arată că în condițiile modificărilor legislative dispozițiile cu privire la computarea pedepselor s-au modificat în sensul în care în prezent în baza dispozițiilor art. 72 Noul Cod penal se prevede posibilitatea computării și a zilelor de arestare preventivă dispuse de alte instanțe în cazul altor dosare concurente chiar dacă nu s-au pronunțat hotărâri definitive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Inculpatul apelant T. L. C. având cuvântul, solicită computarea zilelor de arest preventiv. Arată că are 2 copii.
C. DE A.
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința penală nr. 1/06.01.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul T. L. C., iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 250 lei, din care 50 lei reprezintă onorariul parțial acordat apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub dosar nr._, condamnatul T. L. C., deținut în Penitenciarul Aiud, a formulat contestație la executare în temeiul art. 461 lit. d ultima teză Cod procedură penală raportat la art. 33, 34 și 36 Cod penal, solicitând contopirea pedepsei de 1 an și 4 luni aplicate prin sentința penală 42/15.03.2012, în a cărei executare se află, cu perioada arestului preventiv in 10.06.2009 până în 04.10.2010, măsură dispusă de Tribunalul A. în dosarul_ menținută în dosarul de fond nr._ și cu perioada arestului preventiv din 16.02.2007 până în 14.01.2008, măsură dispusă de Tribunalul București în dosar nr._ și menținută în dosarul de fond nr._/3/2007.
În motivarea cererii contestatorul a menționat că a fost arestat preventiv din 16.02.2007 până în 14.01.2008 în dosarul nr._/3/2007 al Tribunalului București, aflat în apel la momentul formulării contestației; apoi, a fost arestat preventiv din 10.06.2009 până în 04.10.2010 în dosarul nr._ aflat la momentul formulării contestației, pe rolul instanței de fond – Tribunalul A., iar în prezent execută pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 42/15.03.2012 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar nr._ și dorește contopirea pedepsei cu cele două perioade de arest preventiv din dosarele Tribunalului București și Tribunalului A. întrucât toate infracțiunile sunt concurente și deducerea perioadelor în care a fost privat de libertate.
Prin notele scrise depuse de apărătorul ales al contestatorului la termenul de judecată din 2 decembrie 2013 s-au reiterat motivele de fapt și de drept ale cererii, completându-se cu argumente prin prisma prevederilor art. 88 Cod penal.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Numitul T. L. C. se află în executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală 42/2012 a Tribunalului Sibiu în dosar nr._ .
Executarea acestei pedepse a început la 18 octombrie 2013.
Anterior începerii executării pedepsei, contestatorul a fost arestat preventiv în perioada 16.02.2007 – 14.01.2008 în dosarul nr._/3/2007 al Tribunalului București, cauză aflată în căi de atac; de asemenea, contestatorul a mai fost arestat preventiv în perioada 10.06.2009 – 04.10.2010 în dosarul nr._ al Tribunalului A., cauză aflată încă pe rolul instanței de fond.
Pe calea cererii deduse judecății, condamnatul T. L. C. a solicitat contopirea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, în executarea căreia se află, cu cele două perioade de arest preventiv, invocând faptul că infracțiunile din dosarul Tribunalului Sibiu, dosarul Tribunalului A. și dosarul Tribunalului București sunt concurente și deducerea duratelor de arest preventiv din cauzele care sunt în curs de soluționare, pentru a deveni propozabil la liberare condiționată.
Tribunalul a constatat că raportat la situația juridică a contestatorului nu se poate reține incidența art. 33, 34, 36 și 88 Cod penal invocate ca temei de drept.
Întrucât la momentul pronunțării sentinței prin care i s-a aplicat contestatorului pedeapsa în a cărei executare se află, nu erau soluționate celelalte două cauze, cea aflată pe rolul Tribunalului București și cea aflată pe rolul Tribunalului A., nu s-a putut reține existența concursului de infracțiuni.
Nici pe calea prezentei contestații nu se poate face contopirea și deducerea, întrucât nu există decât o singură sentință definitivă, cea a Tribunalului Sibiu în baza căreia s-a emis M.E.P.Î. pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, a mai conchis prima instanță.
Art. 36 Cod penal invocat de contestator, prevede că disp. art. 34 și 35 Cod penal se aplică și în cazul în care după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă; textul de lege prevede clar existența a două (sau mai multe) hotărâri definitive, ori contestatorul T. L. C. are până în prezent o singură hotărâre definitivă.
Neputându-se face contopirea decât după rămânerea definitivă a tuturor pedepselor, nu se poate face nici deducerea, conform art. 88 Cod penal, a perioadelor de arest preventiv din cele două dosare aflate în curs de soluționare, a concluzinat prima instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, recurs contestatorul, solicitând casarea ei și, în rejudecare, a se admite contestația la executare.
În motivarea căii de atac au fost reiterate argumentele din fața primei instanțe și a fost adus, ca argument nou, acela referitor la dispozițiile art. 72 din noul Cod penal, care, în opinia contestatorului, spre deosebire de art. 88 din Codul penal din 1969, permite deducerea perioadelor de aret preventiv din alte cauze nedefinitiv judecate.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii căii de atac.
La data de 01.02.2014 a intervenit . noului Cod de procedură penală, drept pentru care, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, recursul a fost analizat pe baza dispozițiilor procedurale noi privitoare la apel.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Prima instanță a respins în mod corect contestația la executare formulată de condamnat, cu argumentația validă referitoare la aceea că nu pot fi deduse perioadele de arest preventiv din cauze care nu au fost definitiv judecate. Aceste perioade de arest preventiv urmează a fi avute în vedere pe calea unei cererii de contopire de pedepse pentru infracțiuni concurente, cale procedurală reglementată de art. 585 din noul Cod de procedură penală, însă numai pe data rămânerii definitive a condamnărilor pentru faptele concurente, cum expres exige alin. 1 al textului de lege anterior invocat.
Nu poate fi primit nici argumentul condamnatului apelant referitor la dispozițiile art. 72 din noul Cod penal deoarece acestea nu aduc nici o modificare, în sensul celor afirmate de condamnat, față de cele ale art. 88 din Codul penal din 1969.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul T. L. C. împotriva sentinței penale nr. 1/06.01.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, C. îl va obliga pe condamnatul apelant să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 25 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, stabilit cf. art. 5 lit. g și art. 6 din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, onorariu ce se va avansa, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul T. L. C. împotriva sentinței penale nr. 1/06.01.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe condamnatul apelant să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 25 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, onorariu ce se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2014.
Președinte, Judecător,
A. D. B. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. A.B./Tehnored. D.M.H.
08.04.2014, 2 ex.
J. Fond G. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 78/2014.... → |
|---|
